ÎCCJ, Secția penală

Decizia penală nr. 325/RC/2016

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A.;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din 05 februarie 2015 a Tribunalului Cluj,

pronunțată în Dosarul nr. x/117/2014, în temeiul art. 5 C. pen. s-a constatat că legea penală nouă este mai favorabilă inculpaților, raportat la limitele de pedeapsă aplicabile acestora, fiind condamnați inculpații:

I. A., fără antecedente penale, administrator la SC B. SRL Negrești Oaș, jud. Satu Mare.

În temeiul art. 18 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 78/2000 (în reglementarea în vigoare la data prezentă), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 din N.C.P. la pedeapsa de:

- 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, respectiv de omisiune de a furniza cu știință, datele cerute potrivit legii, pentru obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fapta având ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri și fiind produse consecințe deosebit de grave, în formă continuată.

În temeiul art. 55 lit. a) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k), art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator la vreo societate comercială și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul vreunei persoane juridice de drept public.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen.

II. SC B. SRL, persoană juridică cu sediul social în Negrești Oaș, jud. Satu Mare, fără antecedente penale, cont bancar, deschis la SC C. SA - Agenția Negrești Oaș.

În temeiul art. 18 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 78/2000 (în reglementarea în vigoare la data prezentă), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 din N.C.P. la pedeapsa de:

-

150.000 (o sută cincizeci mii) lei amendă penală, echivalentul a 300 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, respectiv de omisiune de a furniza cu știință, datele cerute potrivit legii, pentru obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fapta având ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri și fiind produse consecințe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza art. 136 alin. (3) lit. d) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC B. SRL pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziții publice pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 19 alin. (1), (4) și (5) C. proc. pen. și la art. 1357 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă a părții civile com. Săcuieu și, în consecință, au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească în favoarea părții civile suma de 2.649.275,63 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 397 din N.C.P.P. a fost menținută măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța procurorului din 08 ianuarie 2014 și pusă în aplicare prin procesele-verbale de aplicare a sechestrului asigurător datate

14 ianuarie 2014, 20 ianuarie 2014 și respectiv 27 februarie 2014 (filele 60-68, 76-86 și respectiv 94-96), instituită asupra imobilelor înscrise în C.F. Certeze - provenită din conversia de pe hârtie a C.F., respectiv casă P+2E+MS, în suprafață de 538 metri pătrați, situată în Certeze, jud. Satu Mare, precum și suprafața totală de 5.926 mp, compusă din curte și grădină, intravilan de 2.970 mp - și loc de casă intravilan în suprafață de 2.956 mp - imobile având numărul cadastral, proprietatea inculpatului A.; asupra imobilelor CI construcție S+P+1E+M, situată în Eforie Nord, jud. Constanța și suprafață de teren de 261 mp, înscrise în C.F. Eforie, proprietatea inculpatei SC B. SRL; suprafața de 12 mp teren, înscrisă în C.F. Cluj-Napoca, dobândit prin actul notarial din 18 februarie 2010, prin cumpărare în schimbul prețului de 4.902,32 lei, constând în concret în locul de parcare din Cluj-Napoca, jud. Cluj, proprietatea inculpatei SC B. SRL.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații A. și SC B. SRL la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de câte 2.000 lei fiecare.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, emis la data de 04 martie 2014, sub nr. 95/P/2013 și înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 04 martie 2014, sub număr unic de Dosar x/117/2014, au fost trimiși în judecată inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, respectiv de omisiune de a furniza, cu știință, datele cerute potrivit legii, pentru obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fapta având ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri și fiind produse consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 18

1

alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și inculpata SC B. SRL, persoană juridică, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori date inexacte sau incomplete, respectiv de omisiune de a furniza cu știință, datele cerute potrivit legii, pentru obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fapta având ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri și fiind produse consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 18

1

alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, în esență, că, inculpatul A., în calitate de administrator al societății comerciale inculpate SC B. SRL, în perioada iunie 2011-octombrie 2012, în mod repetat, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv, ar fi săvârșit, la diferite intervale de timp, acțiuni și inacțiuni care prezintă fiecare, în parte, conținutul infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente

ori declarații false, inexacte sau incomplete, respectiv de omisiune de a furniza cu știință, datele cerute potrivit legii, pentru obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fapta având ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri și fiind produse consecințe deosebit de grave (4 acte materiale).

De asemenea, în sarcina inculpatei SC B. SRL Negrești Oaș, jud. Satu Mare s-a reținut că, aflându-se în realizarea obiectului său de activitate, în perioada iunie 2011- octombrie 2012, în mod repetat, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, a săvârșit, la diferite intervale de timp acțiuni și inacțiuni, care prezintă fiecare în parte conținutul infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, respectiv de omisiune de a furniza cu știință, datele cerute potrivit legii, pentru obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fapta având ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri și fiind produse consecințe deosebit de grave (4 acte materiale).

Documentele false ori inexacte sunt reprezentate de cele aferente situației de lucrări numărul 1, respectiv centralizatorul cuprinzând situații de lucrări din 2011, centralizatoare de cheltuieli pe categorii de lucrări, devize analitice-situații de lucrări, precum și cele anexate situației de lucrări nr. II, din care rezulta că lucrările au fost efectuate de către inculpata SC B. SRL, deși în realitate ele au fost realizate de către subcontractorul SC D. SRL Omisiunea de a furniza cu știință, datele cerute potrivit legii, constă în omisiunea aducerii la cunoștință a beneficiarului a subcontractării cu SC D. SRL și cu SC E. SRL S-a arătat că cele reținute mai sus sunt valabile și în cazul inculpatei SC B. SRL.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A. și SC B. SRL, precum

și partea civilă com. Săcuieu.

Prin Decizia penală nr. 165/A/2016 din 9 februarie 2016,

pronunțată în Dosarul nr. x/117/2014, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de către inculpații A. și SC B. SRL și de partea civilă com. Săcuieu, cu sediul în localitatea Săcuieu, jud. Cluj, împotriva sentinței penale nr. 56 din 05 februarie 2015 a Tribunalului Cluj pe care a desființat-o, în parte, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile, acordarea dobânzii legale și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de către partea civilă și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 alin. (1), (4) și (5) C. proc. pen. și la art. 1357 C. civ., a redus de la 2.649.275,63 lei la 734.316,98 lei, cu dobânda legală calculată în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 13/2011, respectiv de la data de 27 iunie 2012 (rezilierea contractului de lucrări) până la data de 08 iulie 2014, pentru inculpata SC B. SRL și până la data achitării efective pentru inculpatul A., sumă la care i-a obligat, în solidar, pe inculpații A. și SC B. SRL să o plătească cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile com. Săcuieu.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța procurorului din 08 ianuarie 2014 și pusă în aplicare prin procesele-verbale de aplicare a sechestrului asigurător datate 14 ianuarie 2014, 20 ianuarie 2014 și respectiv 27 februarie 2014 până la concurența sumei stabilite prin prezenta decizie, respectiv de 734.316,98 lei plus dobânda legală calculată în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 13/2011.

În temeiul art. 276 alin. (1), (2), (4) C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (2) C. proc. pen., i-a obligat pe fiecare dintre inculpații A. și SC B. SRL la plata sumei de câte 14.250 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă com. Săcuieu.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii apelate.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat prezentul recurs în casație inculpatul A.

Prin cererea de recurs în casație inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv „inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzuta de legea penală.'’

A susținut inculpatul că prevederea faptei în legea penală (tipicitatea) presupune ca fapta săvârșită de o persoană să corespundă întocmai tiparului sau modelului existent în norma de incriminare. Pentru realizarea trăsăturii esențiale a tipicității este necesar să existe o corespondență pe planul elementelor de factură obiectivă (acțiune, urmare, calitatea subiectului activ sau pasiv etc.) și a celor de natură subiectivă (forma de vinovăție), având în vedere că norma de incriminare cuprinde atât elementele obiective, cât și cele subiective ale faptei. Lipsa de identitate între cerințele normei care sancționează fapta penală și fapta efectiv comisă este echivalentă neincriminării acesteia din urmă, astfel încât absența oricărui element constitutiv al infracțiunii (cu excepția elementului material - 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. sau a laturii subiective - art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.) lipsește acțiunea penală de temeiul său de drept, fapta nefiind prevăzuta de legea penală (art. 16 alin. (1) lit. b teza I C. proc. pen.). A arătat că, în speța de față, lipsesc elementele constitutive ale in

fracțiunii sesizate cu privire la:

1.

obținerea pe nedrept a finanțării;

;

3.

existenta elementului subiectiv al vinovăției, în forma continuată.

Cu privire la obținerea pe nedrept a finanțării, a arătat, în esență, că, infracțiunea prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 este o infracțiune contra patrimoniului Uniunii Europene si ca atare subiectul pasiv al acestei infracțiuni este instituția care gestionează aceste fonduri - în speță H.

Ca atare, aceasta instituție este cea care poate suferi un prejudiciu, atât prin acordarea de fonduri pe nedrept, cât și prin fapta cauzatoare de prejudicii, în referire la finanțare. Această autoritate poate sesiza organele de cercetare penala dacă constată acordarea pe nedrept de fonduri și poate reclama un prejudiciu.

Existenta infracțiunii prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 este condiționata de faptul acordării pe nedrept de fonduri - de plata unor cheltuieli neeligibile - și de

existenta unui prejudiciu în patrimoniul subiectului pasiv al infracțiunii ale cărei interese sunt protejate de lege.

Cu privire la existenta prejudiciului, inculpatul a arătat, în esență, că, concluzia instanțelor de fond, în sensul că rezultatul omisiunii a constat în obținerea pe nedrept (adică cu încălcarea clauzelor Contractului) a plăților aferente lucrărilor este eronată, deoarece nu orice încălcare a unei clauze contractuale îmbracă forma ilicitului penal.

În ceea ce privește condiția prejudiciului, a arătat că singura persoană în măsură sa înregistreze un prejudiciu este F., iar aceasta instituție nu este parte în proces pentru ca nu s-a constituit parte civilă, arătând expres ca nu a înregistrat nici un prejudiciu.

Cu privire la existenta elementului subiectiv al vinovăției în forma continuată, s-a menționat că inculpatul A. sau SC B. SRL nu pot constitui subiecți activi ai infracțiunii prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 pentru că nu erau beneficiari ai fondurilor europene.

Totodată, a arătat că lipsește și elementul subiectiv al infracțiunii, respectiv reaua-credință a inculpatului. Forma de vinovăție cu care poate fi săvârșită această infracțiune este intenția directă, calificată prin scop - obținerea pe nedrept de fonduri.

Scopul este un element constitutiv al infracțiunii, el constând în obținerea pe nedrept a finanțării - aspect imposibil de realizat din poziția de simplu contractor în care se găsea inculpatul.

Scopul, astfel cum este reglementat de textul incriminator, este contrazis de atitudinea inculpatului care a urmărit obținerea de profit de pe urma activității economice a societății sale, prin efectuarea de lucrări și obținerea unei remunerații.

În subsidiar, a solicitat să constate că, în cauză, în mod greșit s-a reținut incidența alin. (3) al art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, cată vreme noțiunea de fonduri obținute pe nedrept nu se suprapune noțiunii de pagubă materială/prejudiciu.

SC B. SRL a primit suma de 2.120.276 lei. În baza Raportului de execuție întocmit la data de 29 septembrie 2011, a fost aprobată ca și cheltuială exigibilă suma de 1.108.835,35 lei, cu T.V.A. inclus.

A menționat că Situația de lucrări din 8 octombrie 2012 a fost respinsa de primăria Săcuieu pe motiv de reziliere a contractului și nu de neexecutare a lucrărilor și este în sumă de 767.230,11 lei, cu T.V.A. inclus.

Raportul de execuție din 29 septembrie 2011 și Situația de lucrări nr. 2 din 2012 însumează o valoare totală de 1.876.065,46 lei, astfel că, din plata avansului primăriei Săcuieu, în sumă de 2.120.276 lei, efectuată în data de 8 decembrie 2011, rezulta un rest nedecontat în sumă de 244.210,54 lei.

Având în vedere aceste valori, sub suma de 2.000.000 lei, a solicitat instanței să constate că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile alin. (3) ale art. 18

1

din Legea nr. 78/2000.

A arătat că, potrivit art. 396 C. proc. pen., condamnarea se pronunța daca instanța constata, dincolo de orice îndoiala rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșita de inculpat, în cauză nefiind întrunită ce-a dea doua cerință.

Prin Încheierea nr. 2651/RC din 28 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. x/117/2014, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 09 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2014.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. De aceea, controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Această limitare a recursului în casație doar la anumite probleme de drept nu îngrădește accesul la justiție prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 din Convenție), atâta timp cât inculpaților li s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia și-au putut susține toate apărările, atât în fapt, cât și în drept. Instanța europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluții favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăși existența ei (Vilvarajah și alții c. Regatului Unit).

Se constată că inculpatul A. și-a întemeiat recursul în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală'".

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 78/2000 care prevede:

„(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează omisiunea de a furniza, cu știință, datele cerute potrivit legii pentru obținerea de fonduri din bugetul general

al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate."

Totodată, se constată că fapta concretă reținută în sarcina inculpatului constă în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei SC B. SRL, în perioada iunie 2011-octombrie 2012, în mod repetat (prin 4 acte materiale), dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, respectiv com. Săcuieu, a pus la dispoziția numitului G. documente false, inexacte și incomplete, iar suspectul G., fără să cunoască caracterul fals, inexact și incomplet al acestor documente, le-a folosit și le-a prezentat la H., în vederea obținerii fondurilor, documente aferente situațiilor de lucrări numărul I și nr. II, și a omis să furnizeze datele privind subcontractorul SC D. SRL și subcontractorul SC E. SRL, în scopul obținerii de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fapta ce a avut ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri și fiind produse consecințe deosebit de grave.

Instanța de apel a detaliat cele patru acte materiale din conținutul infracțiunii reținute în sarcina inculpatului astfel:

Primul act material care intră în conținutul infracțiunii continuate constă în faptul că inculpatul A. a pus la dispoziția numitului G., primarul Com. Săcuieu, documente false, inexacte și incomplete, iar numitul G., fără să cunoască caracterul fals, inexact și incomplet al acestor documente, le-a folosit și le-a prezentat la H., în vederea obținerii fondurilor.

Al doilea act material care intră în conținutul infracțiunii continuate constă în faptul că inculpatul A., în numele inculpatei SC B. SRL a mai depus și situația de lucrări nr. II, transmisă com. Săcuieu la data de 08 octombrie 2012, care însă a fost respinsă, datorită rezilierii contractului de lucrări.

Al treilea act material care intră în conținutul infracțiunii continuate, este constituit din actele de autorat săvârșite de inculpatul A., în legătură cu omisiunea furnizării datelor privind subcontractorul SC D. SRL.

Al patrulea act material care intră în conținutul infracțiunii continuate, este constituit din actele de autorat săvârșite de inculpatul A., în legătură cu omisiunea furnizării datelor privind subcontractorul SC E. SRL.

Totodată, s-a constatat că obligația de a furniza toate informațiile legate de subcontractor îi incumba inculpatului, încă de la momentul semnării contractului de subcontractare nr. 179/19 aprilie 2012.

Inculpatul A. a susținut că, raportat la fapta concretă reținută în sarcina sa, infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 78/2000 îi lipsesc următoarele elemente constitutive: obținerea pe nedrept a finanțării, existența prejudiciului și vinovăția.

Totodată, a apreciat că atât subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 78/2000 este calificat, putând fi autor al acestei infracțiuni doar beneficiarul finanțării, cât și subiectul pasiv, care nu poate fi decât instituția care administrează, pe plan național, fondurile Uniunii Europene, respectiv H.

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 78/2000, se constată, în contradicție cu susținerile inculpatului, că subiectul activ nu este calificat, putând fi autor al acestei infracțiuni orice persoană fizică sau juridică care are capacitate penală, nu numai beneficiarul unui proiect finanțat din bugetul Uniunii Europene, în condițiile în care norma de incriminare nu face astfel de circumstanțieri.

În schimb, subiectul pasiv al infracțiunii este circumstanțiat la instituțiile care gestionează fondurile din bugetul general al Uniunii Europene, din bugetele administrate de Uniunea Europeană ori în numele ei. Or, partea civilă com. Săcuieu, în calitatea de beneficiar al unei finanțări nerambursabile din fondurile Uniunii Europene este cea care a administrat sumele acordate de Uniunea Europeană în cadrul proiectului din 19 iunie 2009 privind „Colectarea și epurarea apei uzate menajere, modernizare drum comunal, extinderea sistemului de alimentare cu apă și dotare Cămin Cultural Săcuieu". În aceste condiții, este și subiect pasiv al infracțiunii prevăzute de art. 18 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește apărarea inculpatului în sensul că lipsește condiția esențială de „obținere fără drept a finanțări? din conținutul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 18 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că norma de incriminare nu prevede o astfel de cerință. Dimpotrivă, urmarea imediată a acestei infracțiuni constă în „obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", noțiune mai largă care include pe lângă obținerea finanțării unui proiect, rambursările și plățile efectuate în cadrul proiectului.

Față de această precizare, apărarea inculpatului, în sensul că societatea administrată de acesta, SC B. SRL, a semnat un contract de prestări servicii cu com. Săcuieu, nu unul de finanțare și, de aceea, a primit o plată pentru serviciile prestate, nu o finanțare, nu poate fi primită având în vedere că achiziția publică care a stat la baza încheierii contractului s-a realizat în cadrul proiectului din 19 iunie 2009 privind „Colectarea și epurarea apei uzate menajere, modernizare drum comunal, extinderea sistemului de alimentare cu apă și dotare Cămin Cultural Săcuieu".

Totodată, trebuie subliniat că o reală protecție a bugetului Uniunii Europene în cadrul derulării unui proiect pe care aceasta îl finanțează, total sau parțial, nu se poate realiza decât prin responsabilizarea tuturor participanților la implementarea proiectului: autoritatea contractantă, beneficiar, prestatori de servicii, persoane angajate în cadrul proiectului, etc. Interpretarea dată de inculpat, în sensul limitării răspunderii penale pentru eventualele fraude ce s-ar putea comite în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene doar la beneficiar, ar lipsi de conținut norma de incriminare și ar slăbi controlul în gestionarea acestor fonduri, în condițiile în care faptele de acest gen au fost incriminate distinct tocmai pentru a conferi o protecție sporită intereselor Uniunii Europene.

În acest context, susținerea inculpatului că H. nu a suferit niciun prejudiciu nu are nicio importanță pentru existența infracțiunii, din moment ce instanțele de fond au stabilit cuantumul sumelor obținute pe nedrept de către SC B. SRL de la partea civilă Comuna Săcuieu, sume provenite din bugetul Uniunii Europene.

Curtea de Apel Cluj a reținut că, prin prezentarea unor situații de lucrări nereale și prin omisiunea de a furniza unele date și informații, inculpatul a determinat com. Săcuieu să efectueze plăți în cadrul proiectului cu finanțare europeană către societatea administrată de acesta, sume pe care ulterior partea civilă a fost nevoită să le acopere din alte surse. De altfel, este evident că doar vigilența personalului H., care a constatat neeligibilitatea cheltuielilor solicitate la rambursare, a făcut ca această instituție să nu sufere o pagubă directă.

În ceea ce privește lipsa vinovăției, se constată că instanța de apel a reținut în cadrul situației de fapt intenția calificată a inculpatului, în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, în conformitate cu cerințele normei de incriminare.

Contrar susținerii apărării, Înalta Curte consideră că și prestatorii de servicii angajați în implementarea unor proiecte cu finanțare europeană trebuie să se supună regulilor impuse de Uniunea Europeană și de autoritatea contractantă, nu numai beneficiarul proiectului, cu atât mai mult cu cât aceste reguli le sunt aduse la cunoștință prin contractul de achiziție publică, procedură ce se realizează chiar în cadrul proiectului, fiind deopotrivă răspunzători pentru fraudele comise.

Or, în acest context, având în vedere și faptul că conținutul normativ al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului se referă la noțiunea mai largă de „obținere a finanțării", se constată că aceste fonduri puteau fi obținute și din poziția de prestator de servicii a inculpatului, prin societatea comercială pe care o administra.

Susținerea inculpatului că prin încălcarea obligațiilor contractuale asumate SC B. SRL s-a urmărit doar obținerea unui profit, situație de fapt infirmată de către instanța de apel, nu vizează aspecte legate de legalitatea hotărârii recurate și nu pot face obiectul recursului în casație, așa cum nu pot fi reanalizate în cadrul acestei căi extraordinare de atac nici efectele juridice generate de subcontractarea lucrărilor, caracterul incomplet al urmăririi penale sau inconsistența probelor.

Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 09 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2014.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că intimata-parte civilă com. Săcuieu a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, ce au fost dovedite, contrar susținerilor apărătorului ales al inculpatului, factura fiscală din 25 august 2016, aflată la fila 38 din dosar.

În consecință, în baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 451 alin. (1), art. 452-453 C. proc. civ., îl va obliga pe recurentul inculpat A. la plata către intimata-parte civilă com Săcuieu a sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 09 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat A. la plata către intimata-parte civilă com. Săcuieu a sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 260 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă

.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2016.