ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 374/A/2016

Deliberând asupra excepției privind tardivitatea formulării căii de atac de către apelantul inculpat A., invocată de către reprezentantul Ministerului Public, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 19 mai 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2014*, printre altele, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 206 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, referitor la excepția de neconstituționalitate a art. 206 alin. (1) C. proc. pen., formulată de către inculpatul A., cu privire la calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune, în primă instanță, menținerea măsurilor preventive, aceasta este inadmisibilă prin prisma art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că nu are legătură cu soluționarea cauzei.

În opinia primei instanțe, cauza nu se află în primă instanță astfel încât Curtea nu pronunță, în speță, încheierile la care face trimitere art. 206 alin. (1) C. proc. pen. și nici nu soluționează eventuale căi de atac, admisibile sau nu, împotriva încheierilor de menținere a stării de arest în apel.

S-a apreciat că articolul criticat drept neconstituțional nu are vreo legătură cu desfășurarea procesului în apel, o eventuală declarare drept de neconstituțională a acestui articol neavând vreo influență asupra procedurilor din apel.

Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării căii de atac a apelului, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), poate fi atacată la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Potrivit art. 269 alin. (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor pe ore sau pe zile, nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul și nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

În cauză, se constată că încheierea atacată a fost pronunțată la data de 19 mai 2016 de către Curtea de Apel București, iar inculpatul, prin apărător ales, a formulat apel la data de 22 mai 2016, prin urmare după împlinirea termenului de 48 de ore prevăzut de lege.

Deși termenul pe ore se calculează pe unități libere de timp, se constată că, față de data pronunțării soluției apelate, termenul în interiorul căruia inculpatul avea posibilitatea de a declara calea de atac s-a împlinit la data de 21 mai 2016.

Deopotrivă, se constată că atât data împlinirii termenului procedural prevăzut de lege cât și data formulării căii de atac de către inculpat au căzut într-o zi nelucrătoare, însă termenele pe ore nu se prorogă, neexistând o dispoziție legală în acest sens.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 268 alin. (1) C. proc. pen., în conformitate cu care, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Prin urmare, cum excepția tardivității constituie o excepție peremptorie - care împiedică judecarea cauzei, se constată că există un impediment legal în analiza pe fond a apelului formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea de ședință din data de 19 mai 2016 a Curții de Apel București.

Pe cale de consecință, constatând întemeiată excepția tardivității căii de atac a apelului invocată de către reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea de ședință din data de 19 mai 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2014*.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6), onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 35 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea de ședință din data de 19 mai 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2014*.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 35 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2016.

Procesat de GGC - N