ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1355/2016
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1355/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1355/2016
Asupra cauzei
penale de față, constată următoarele:
Prin Încheierea/F/CP
din 22 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x1970/2016),
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca
inadmisibilă, contestația în anulare exercitată de
contestatoarea A. împotriva încheierii pronunțate de Judecătorul de
cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția
I penală, la data de 19 mai 2015.
A fost
obligată contestatoarea la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare
către stat.
Pentru a se
pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 06
iunie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală,
sub nr. x/2/2016 (nr. x/2016) a fost înregistrată contestația în
anulare formulată de petenta A. prin care a arătat că nu a fost
respectată procedura de citare și nu a putut fi prezentă la
termenul de judecată, deoarece nu i s-a cunoscut adresa de
corespondență.
Petenta a
menționat că citația a fost emisă la o altă
adresă decât cea indicată de aceasta pentru corespondență;
a arătat că a primit înștiințarea la data de 13 mai 2016
și că a ridicat citația la data de 20 mai 2016, în termenul de 7
zile, moment în care a aflat că termenul de judecată fusese la data
de 19 mai 2016, cauza judecându-se cu lipsă de procedură. A solicitat
admiterea contestației din data de 06 iunie 2016 și să se
dispună rejudecarea și comunicarea actelor de procedură, având
în vedere că cauza s-a judecat fără îndeplinirea procedurii.
Examinând
actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră
preliminară din cadrul Curții de Apel București a apreciat
că prezenta contestație a fost inadmisibilă pentru
următoarele considerente:
Astfel, s-a
reținut că hotărârea împotriva căreia s-a exercitat
contestația este încheierea din data de 19 mai 2016 a Curții de Apel
București, secția I penală, dată în Dosarul nr. x/2/2016,
prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de
petenta A. împotriva ordonanței din 10 februarie 2016 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel București.
Or, în
condițiile în care cazul de contestație în anulare invocat de
contestatoare este cel prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,
respectiv ,,când judecata în apel a avut loc fără citarea legală
a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în
imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța
despre această posibilitate”, a rezultat că hotărârea
contestată nu se încadra printre cele supuse acestui caz de
contestație, fiind pronunțată de judecătorul de cameră
preliminară în primă instanță, într-o cauză având ca
obiect plângere împotriva rezoluției.
Împotriva
acestei încheieri a formulat contestație în anulare contestatoarea A.
Prin cererea
scrisă, depusă la dosar (filele 3-5) contestatoarea a reiterat
motivul invocat anterior, respectiv faptul că nu a fost respectată
procedura de citare pentru termenul din 19 mai 2016, dată la care s-a
soluționat plângerea formulată de petenta A. împotriva
ordonanței din 10 februarie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel București, în sensul respingerii acesteia.
Înalta Curte,
analizând contestația de față, raportat la actele dosarului
și la criticile formulate, constată că aceasta este
inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Dând
eficiență principiilor legalității căilor de atac
și liberului acces la justiție, reglementate, de dispozițiile art.
129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor
determinate prin art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual
penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac,
admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor
potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele
incidente în materie.
Revine,
așadar, părții interesate obligația sesizării
instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale,
prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al
hotărârii atacate.
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că,
în cauză, decizia contestată este definitivă.
Potrivit
dispozițiilor art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., contestația se
soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi
de atac.
Așadar,
potrivit dispozițiilor legale susmenționate rezultă că Încheierea/F/CP
din 22 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,
în urma soluționării contestației în anulare formulate, în
temeiul art. 4251 alin. (7) C. proc. pen. este definitivă.
Contestatoarea
A. a declarat contestație împotriva unei hotărâri definitive,
investind Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac care nu
întrunește cerințele legale menționate și, ca atare, nu
este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or,
recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de
legea procesual penală constituie o încălcare a principiului
legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o
soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În
consecință, contestația formulată de contestatoarea A.
împotriva Încheierii/F/CP din 22 iunie 2016 a Curții de Apel
București, secția a II-a penală, este inadmisibilă, urmând
a fi respinsă ca atare.
În baza art. 275
alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A.
împotriva Încheierii/F/CP din 22 iunie 2016 a Curții de Apel
București, secția a II-a penală.
Obligă contestatoarea
la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2016.