STRZODA AND OTHERS v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
STRZODA AND OTHERS v. POLAND (CtEDO, 2008)
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 36055/06, de către Jacek STRZODA și alții împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 17 iunie 2008 ca cameră compusă din: Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 22 august 2006, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și meritele cauzei (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Lucjan Strzoda, dna Aurelia Strzoda și dl Jacek Strzoda, sunt resortisanți polonezi născuți în 1924, 1959 și, respectiv, 1957 și trăiesc în Dinslaken, Germania, și, respectiv, Mikołów, Polonia. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl J. Rusecki, avocat care practică în Katowice. Guvernul polonez („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl J. La 9 decembrie 1993, reclamanții au depus la Curtea de districtă Chorzów (Såd Rejonowy) o cerere de divizare a bunurilor imobiliare. În iulie 1994, Curtea de District Chorzów a desemnat un expert. În februarie 1995 a fost depus un raport. În mai 1995, Curtea de District Chorzów a ordonat obținerea unui raport suplimentar. În august 1995, expertul a returnat dosarul la instanță. Rapoarte suplimentare au fost făcute la date neespecificate în aprilie 1996 și decembrie 1996. La 16 ianuarie 1997, Curtea de District Chorzów a continuat procesul ca una dintre părți a murit și au fost reluate în septembrie 1997. În octombrie 1997, Curtea de District Chorzów a solicitat expertului să precizeze valoarea de piață a proprietății. În martie 1999, Curtea de District Chorzów a cerut expertului să pregătească un nou raport, care a fost depus în registrul său la 30 decembrie 1999. În martie 2000, Curtea a solicitat expertului să pregătească un alt raport. Cu toate acestea, la o dată neespecificată, expertul a refuzat să facă acest lucru, explicând că nu are calificările profesionale necesare. La 20 octombrie 2000, procedurile au rămas după decesul unei părți și au fost reluate la o dată neespecificată în iunie 2001. Totuși, acestea au rămas din nou între 25 noiembrie 2003 și 8 iunie 2004 după decesul unei alte părți. La 27 decembrie 2004, Curtea de District Chorzów a numit un nou expert care să pregătească un raport suplimentar. Se pare că în 2005 au fost desemnate mai mulți experți și au aderat noi părți la proceduri. Potrivit reclamanților, audierile în acest caz au fost programate la intervale foarte neregulate. Procedură este pe cale de a fi în fața instanței de primă instanță. La 1 februarie 2006, reclamanții au depus la Curtea Regională Katowice o plângere în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bes nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea din 2004”), care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004. Reclamanții au solicitat o hotărâre care declară că durata procedurii în fața Curții de District Chorzów a fost excesivă și o atribuire a unei juste satisfacții în valoare de 10 000 de zloti polonez (PLN) (aprox. 2500 EUR). La 16 martie 2006, Curtea Regională Katowice și-a respins plângerea. Curtea s-a bazat pe complexitatea de fapt și juridică a cauzei. Curtea a afirmat, de asemenea, că comportamentul unora dintre părți, inclusiv reclamanții, a contribuit la durata procedurii. Curtea a respins argumentul reclamanților că audițiile au fost programate la intervale neregulate. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazul Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINTS Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurii. În plus, reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că durata procedurii a încălcat dreptul la bucuria pașnică a bunurilor lor. La 22 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „I, Jakub Wołāsiewicz, Agentul Guvernului Poloniei, propune să plătească 30 000 PLN doamnei Aurelia Strzoda, Jacek Strzoda și domnului Lucjan Strzoda, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 25 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamanții: „Noi, Aurelia, Jacek și Lucjan Strzoda, observă că Guvernul Poloniei sunt dispuși să ne plătească suma de 30.000 PLN (treizeci de mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Noi acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestor cereri. Declarăm că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această problemă a fost rezolvată (art. 37 § 1 litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă. Curtea nu consideră nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza