Strzoda și alții împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 36055/06, de către Jacek STRZODA și alții împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 17 iunie 2008 ca cameră compusă din: Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 22 august 2006, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și meritele cauzei (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Lucjan Strzoda, dna Aurelia Strzoda și dl Jacek Strzoda, sunt resortisanți polonezi născuți în 1924, 1959 și, respectiv, 1957 și trăiesc în Dinslaken, Germania, și, respectiv, Mikołów, Polonia.

Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl J. Rusecki, avocat care practică în Katowice. Guvernul polonez („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl J. La 9 decembrie 1993, reclamanții au depus la Curtea de districtă Chorzów (Såd Rejonowy) o cerere de divizare a bunurilor imobiliare. În iulie 1994, Curtea de District Chorzów a desemnat un expert. În februarie 1995 a fost depus un raport. În mai 1995, Curtea de District Chorzów a ordonat obținerea unui raport suplimentar. În august 1995, expertul a returnat dosarul la instanță. Rapoarte suplimentare au fost făcute la date neespecificate în aprilie 1996 și decembrie 1996. La 16 ianuarie 1997, Curtea de District Chorzów a continuat procesul ca una dintre părți a murit și au fost reluate în septembrie 1997. În octombrie 1997, Curtea de District Chorzów a solicitat expertului să precizeze valoarea de piață a proprietății.

În martie 1999, Curtea de District Chorzów a cerut expertului să pregătească un nou raport, care a fost depus în registrul său la 30 decembrie 1999. În martie 2000, Curtea a solicitat expertului să pregătească un alt raport. Cu toate acestea, la o dată neespecificată, expertul a refuzat să facă acest lucru, explicând că nu are calificările profesionale necesare. La 20 octombrie 2000, procedurile au rămas după decesul unei părți și au fost reluate la o dată neespecificată în iunie 2001. Totuși, acestea au rămas din nou între 25 noiembrie 2003 și 8 iunie 2004 după decesul unei alte părți. La 27 decembrie 2004, Curtea de District Chorzów a numit un nou expert care să pregătească un raport suplimentar.

Se pare că în 2005 au fost desemnate mai mulți experți și au aderat noi părți la proceduri. Potrivit reclamanților, audierile în acest caz au fost programate la intervale foarte neregulate. Procedură este pe cale de a fi în fața instanței de primă instanță. La 1 februarie 2006, reclamanții au depus la Curtea Regională Katowice o plângere în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bes nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea din 2004”), care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004. Reclamanții au solicitat o hotărâre care declară că durata procedurii în fața Curții de District Chorzów a fost excesivă și o atribuire a unei juste satisfacții în valoare de 10 000 de zloti polonez (PLN) (aprox.

2500 EUR). La 16 martie 2006, Curtea Regională Katowice și-a respins plângerea. Curtea s-a bazat pe complexitatea de fapt și juridică a cauzei. Curtea a afirmat, de asemenea, că comportamentul unora dintre părți, inclusiv reclamanții, a contribuit la durata procedurii. Curtea a respins argumentul reclamanților că audițiile au fost programate la intervale neregulate. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazul Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINTS Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurii.

În plus, reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că durata procedurii a încălcat dreptul la bucuria pașnică a bunurilor lor. La 22 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „I, Jakub Wołāsiewicz, Agentul Guvernului Poloniei, propune să plătească 30 000 PLN doamnei Aurelia Strzoda, Jacek Strzoda și domnului Lucjan Strzoda, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 25 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamanții: „Noi, Aurelia, Jacek și Lucjan Strzoda, observă că Guvernul Poloniei sunt dispuși să ne plătească suma de 30.000 PLN (treizeci de mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Noi acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestor cereri.

Declarăm că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această problemă a fost rezolvată (art. 37 § 1 litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă. Curtea nu consideră nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 36055/06 by Jacek STRZODA and Others against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 17 June 2008 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judges, and Lawrence Early, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 22 August 2006, Having regard to the Court’s decision to examine jointly the admissibility and merits of the case (Article 29 § 3 of the Convention), Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Lucjan Strzoda, Ms Aurelia Strzoda and Mr Jacek Strzoda, are Polish nationals who were born in 1924, 1959 and 1957 respectively and live in Dinslaken, Germany, and Mikołów, Poland respectively.

They are represented before the Court by Mr J. Rusecki, a lawyer practising in Katowice. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case 1. Main proceedings The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 9 December 1993 the applicants lodged with the Chorzów District Court ( Sąd Rejonowy) a motion for the division of real property. In July 1994 the Chorzów District Court appointed an expert. In February 1995 a report was submitted. In May 1995 the Chorzów District Court ordered that a supplementary report be obtained. In August 1995 the expert returned the case file to the court.

Supplementary reports were made on unspecified dates in April 1996 and December 1996. On 16 January 1997 the Chorzów District Court stayed the proceedings as one of the parties had died. They were resumed in September 1997. In October 1997 the Chorzów District Court asked the expert to specify the market value of the property. In March 1999 the Chorzów District Court asked the expert to prepare a new report, which was submitted to its registry on 30 December 1999. In March 2000 the court asked the expert to prepare another report. However, on an unspecified date the expert refused to do so, explaining that he did not have the necessary professional qualifications. On 20 October 2000 the proceedings were stayed after the death of one of the parties and they were resumed on an unspecified date in June 2001. However, they were again stayed between 25 November 2003 and 8 June 2004 after the death of another party.

On 27 December 2004 the Chorzów District Court appointed a new expert to prepare a further report. It seems that in 2005 more experts were appointed and new parties joined the proceedings. According to the applicants, hearings in the case were scheduled at very irregular intervals. The proceedings are pending before the first-instance court.

2. The applicants’ complaint under the 2004 Act On 1 February 2006 the applicants lodged with the Katowice Regional Court a complaint under section 5 of the Law on 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) (“the 2004 Act”) which entered into force on 17 September 2004. The applicants sought a ruling declaring that the length of the proceedings before the Chorzów District Court had been excessive and an award of just satisfaction in the amount of 10,000 Polish zlotys (PLN) (approx. EUR 2,500). On 16 March 2006 the Katowice Regional Court dismissed their complaint.

The court relied on the factual and legal complexity of the case. The court also stated that the conduct of some of the parties, including the applicants, had contributed to the length of the proceedings. The court rejected the applicants’ argument that the hearings had been scheduled at irregular intervals. B. Relevant domestic law and practice The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings are stated in the Court’s decisions in the cases of Charzyński v. Poland no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V and Ratajczyk v. Poland no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the proceedings.

Moreover, the applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the length of the proceedings has infringed their right to the peaceful enjoyment of their possessions. THE LAW On 22 April 2008 the Court received the following declaration from the Agent of the Government: “I, Jakub Wołąsiewicz, Agent of the Government of Poland offer to pay PLN 30,000 to Ms Aurelia Strzoda, Mr Jacek Strzoda and Mr Lucjan Strzoda with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 25 April 2008 the Court received the following declaration signed by the applicants: “We, Aurelia, Jacek and Lucjan Strzoda, note that the Government of Poland are prepared to pay us the sum of PLN 30,000 (thirty thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. We accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to these applications. We declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the agreement reached between the parties and considers that the matter has been resolved (Article 37 § 1 (b) of the Convention).

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President