ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 764/2016

Decizia nr. 764/2016 Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 2138 din 6 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/318/2012*, a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantului. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C. (fost primar al com. Tismana), D. și E. și intimații F. și G. privind nulitatea absolută a titlului de proprietate din 2008. S-a respins cererea de îndreptare eroare materială privind dispozitivul sentinței civile nr. 4213 din 30 mai 2013. Prin cererea înregistrată la data de 11 septembrie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub număr de Dosar nr. x/1/2015, A., invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc.

civ., a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 2138 din 6 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/318/2012*. Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, în temeiul dispozițiilor art. 1591 raportat la art. 323 alin. (1) C. proc. civ.

cu referire la art. 105 alin. (1) din același act normativ, apreciază că aceasta este întemeiată și, în consecință, constată că nu este competentă să soluționeze prezenta cerere de revizuire pentru următoarele considerente: Este de reținut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică. Înalta Curte constată că, în speță, A. a învestit instanța cu o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 2138 din 6 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/318/2012* (fila 2 dosar revizuire).

Conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. În consecință, pentru toate considerentele anterior expuse, având în vedere că, în speță, se solicită revizuirea Deciziei civile nr. 2138 din 6 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, ținând cont că revizuentul nici nu a invocat contradictorialitatea de hotărâri în înțelesul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru a fi incidente prevederile art. 323 alin. (2) din același act normativ, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Gorj, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) cu referire la art. 1591 raportat la art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., va admite excepția referitoare la competența materială și va trimite cauza spre soluționare la instanța competentă, respectiv Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Trimite cauza spre soluționare la instanța competentă, respectiv Tribunalul Gorj. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2016.