ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.02.2017

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 183/2017

HOTĂRÂRE
23.02.2017
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 183/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr.

183/2017

Asupra cauzei

penale de față, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 144/2016 din data

de 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală,

s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare exercitată de

contestatorii A. și B. cu domiciliul ales în Sibiu, împotriva Încheierii

penale nr. 104/CP/2016 pronunțată la data de 24 mai 2016 de

judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Alba

Iulia în Dosarul nr. x/57/2016.

Pentru a

hotărî în acest sens a reținut următoarele:

Contestația

în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi

reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru

vicii, nulități privind actele de procedură, și nu un motiv

care ar constitui o nulitate privind fondul cauzei.

Natura

juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în

sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea,

cât și de retractare, respectiv că însăși instanța

care a pronunțat hotărârea este pusă a controla condițiile

în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.

Totodată,

din perspectiva tehnicii de reglementare a acestei căi extraordinare de atac,

legiuitorul a folosit enumerarea expresă și limitativă a

cazurilor în care se poate ataca o hotărâre definitivă, prin

intermediul contestației în anulare, ceea ce reprezintă o

garanție că această cale nu va da posibilitatea oricui și

oricând de înlăturare a efectelor pe care le au hotărârile

judecătorești definitive. Cazurile de contestație în anulare

sunt în esență cele prevăzute de Codul de procedură

penală din 1968, la care se adaugă alte cinci, corespunzătoare

unor motive de recurs din anterioara reglementare.

Din analiza

cazurilor expres reglementate de legiuitor se desprinde cu evidență

concluzia că este inadmisibilă contestația în anulare

exercitată împotriva hotărârilor care, potrivit legii, nu pot fi

atacate cu apel, fiind fără cale de atac sau fiind supuse celeilalte

căi de atac ordinare-contestația. Aceasta întrucât, potrivit

dispozițiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen. instanța, constatând

că cererea de contestație în anulare este făcută în

termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină

contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în

sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la

dosar, dacă găsește contestația întemeiată

"desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare

se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen,

după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după

desființare". Contestația în anulare poate fi exercitată

numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a

soluționat fondul cauzei, pentru că numai aceste hotărâri sunt

susceptibile de a fi atacate cu apel.

Invocarea

denumirii căii extraordinare de atac, "contestație în

anulare" și indicarea unui text de lege (art. 426 C. proc. pen.),

este absolut formală atâta timp cât motivele pe care se sprijină contestația

vizează apărări potrivite pentru fondul cauzei. Chiar Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a arătat în jurisprudența sa

că "un capăt de cerere se caracterizează prin faptele pe

care le denunță și nu doar prin simplele motive sau argumente de

drept invocate" (Guerra și alții împotriva Italiei din 19

februarie 1998, pct. 44, Berktay împotriva Turciei, nr. 22.493/93, pct. 167, 1

martie 2001). Trimiterea formală la denumirea căii de atac a

contestație în anulare nu poate avea ca și efect admisibilitatea în

principiu a cererii.

Contestatorul

a exercitat calea de atac extraordinară a contestației în anulare

împotriva unei încheieri definitive a judecătorului de cameră

preliminară de la Curtea de Apel Alba Iulia, încheiere prin care a fost

respinsă o plângere formulată împotriva unei soluții a

procurorului de netrimitere în judecată.

Împotriva

Încheierii nr. 144/2016 din data de 5 septembrie 2016 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția penală, au declarat cale de atac, contestatorii A.

și B.

Calea de atac

declarată este inadmisibilă.

Procesul

penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale,

iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi

de atac prevăzute de lege.

Acordând

eficiență principiilor legalității căilor de atac

și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile

art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor

determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual

penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac,

admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor

potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele

incidente în materie.

În cauza

dedusă judecății, prin Încheierea nr. 144/2016 din data de 5

septembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a

respins ca inadmisibilă contestația în anulare exercitată de

contestatorii A. și B. împotriva Încheierii penale nr. 104/CP/2016

pronunțată la data de 24 mai 2016 de judecătorul de cameră preliminară

de la Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/57/2016.

Înalta Curte

constată însă că încheierea atacată este definitivă,

curtea de apel pronunțându-se doar asupra admisibilității în

principiu a contestației în anulare. În acest sens se observă

că, deși art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilește că

sentința dată în contestația în anulare este supusă

apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste

dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în

anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în

principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen. Așadar, în

cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 432 C. proc. pen. întrucât

nu a fost depășit momentul procesual al admisibilității în

principiu.

De altfel,

și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru

dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în

considerentele Hotărârii prealabile nr. 5 din 04 martie 2015 că

"În concepția Codului de procedură penală, atât încheierea

prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât

și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca

inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de

examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art.

431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a

apelului."

Această

concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor

art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen.:

a)

dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă

distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare

și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu

a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a

hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității

în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;

b) spre

deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 C. proc.

pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în

anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile

alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în

contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în

apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de

lege.

Prin urmare,

aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen.,

referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare,

privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate

în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise

în principiu."

Se

constată, așadar, că aceștia au învestit Înalta Curte cu

soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea

procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității

căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă

în ordinea de drept.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge,

ca inadmisibilă, contestația formulată de A. și B.

împotriva Încheierii nr. 144/2016 din data de 5 septembrie 2016 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția penală.

Va obliga

contestatorii la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorii, în

sumă de câte 130 lei, va rămâne în sarcina statului.

LEGII

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația formulată de A. și B. împotriva

Încheierii nr. 144/2016 din data de 5 septembrie 2016 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția penală.

Obligă

contestatorii la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorii, în

sumă de câte 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 februarie 2017.

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-09-21
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 868/2017
Decizia nr. 868/2017 Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 70 din 28 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 847/2018
bilă cererea contestatorului A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000. Analizând contestația în anulare exercitată de contestator, Curtea de Apel Alba Iu
ÎCCJ 2017-02-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 188/2017
din data de 01 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, petenta A. a formulat contestație, reiterând, în esență, criticile invocate cu privire la modul de soluționare a cauzelor aflate pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, susț
ÎCCJ 2017-06-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 940/2017
Decizia nr. 940/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1799 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/176/2009**, s-a constatat ca fiind nul recurs
ÎCCJ 2018-06-06
0,93
ÎCCJ, Secția penală
ată. În vederea judecării acestei contestații în anulare, a fost atașat Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală, în care s-a pronunțat Decizia penală nr. 1573 din 8 noiembrie 2017 a cărei anulare s-a solicitat p
Sursă