ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 183/2017
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 183/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
183/2017
Asupra cauzei
penale de față, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 144/2016 din data
de 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală,
s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare exercitată de
contestatorii A. și B. cu domiciliul ales în Sibiu, împotriva Încheierii
penale nr. 104/CP/2016 pronunțată la data de 24 mai 2016 de
judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Alba
Iulia în Dosarul nr. x/57/2016.
Pentru a
hotărî în acest sens a reținut următoarele:
Contestația
în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi
reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru
vicii, nulități privind actele de procedură, și nu un motiv
care ar constitui o nulitate privind fondul cauzei.
Natura
juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în
sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea,
cât și de retractare, respectiv că însăși instanța
care a pronunțat hotărârea este pusă a controla condițiile
în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.
Totodată,
din perspectiva tehnicii de reglementare a acestei căi extraordinare de atac,
legiuitorul a folosit enumerarea expresă și limitativă a
cazurilor în care se poate ataca o hotărâre definitivă, prin
intermediul contestației în anulare, ceea ce reprezintă o
garanție că această cale nu va da posibilitatea oricui și
oricând de înlăturare a efectelor pe care le au hotărârile
judecătorești definitive. Cazurile de contestație în anulare
sunt în esență cele prevăzute de Codul de procedură
penală din 1968, la care se adaugă alte cinci, corespunzătoare
unor motive de recurs din anterioara reglementare.
Din analiza
cazurilor expres reglementate de legiuitor se desprinde cu evidență
concluzia că este inadmisibilă contestația în anulare
exercitată împotriva hotărârilor care, potrivit legii, nu pot fi
atacate cu apel, fiind fără cale de atac sau fiind supuse celeilalte
căi de atac ordinare-contestația. Aceasta întrucât, potrivit
dispozițiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen. instanța, constatând
că cererea de contestație în anulare este făcută în
termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină
contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în
sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la
dosar, dacă găsește contestația întemeiată
"desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare
se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen,
după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după
desființare". Contestația în anulare poate fi exercitată
numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a
soluționat fondul cauzei, pentru că numai aceste hotărâri sunt
susceptibile de a fi atacate cu apel.
Invocarea
denumirii căii extraordinare de atac, "contestație în
anulare" și indicarea unui text de lege (art. 426 C. proc. pen.),
este absolut formală atâta timp cât motivele pe care se sprijină contestația
vizează apărări potrivite pentru fondul cauzei. Chiar Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a arătat în jurisprudența sa
că "un capăt de cerere se caracterizează prin faptele pe
care le denunță și nu doar prin simplele motive sau argumente de
drept invocate" (Guerra și alții împotriva Italiei din 19
februarie 1998, pct. 44, Berktay împotriva Turciei, nr. 22.493/93, pct. 167, 1
martie 2001). Trimiterea formală la denumirea căii de atac a
contestație în anulare nu poate avea ca și efect admisibilitatea în
principiu a cererii.
Contestatorul
a exercitat calea de atac extraordinară a contestației în anulare
împotriva unei încheieri definitive a judecătorului de cameră
preliminară de la Curtea de Apel Alba Iulia, încheiere prin care a fost
respinsă o plângere formulată împotriva unei soluții a
procurorului de netrimitere în judecată.
Împotriva
Încheierii nr. 144/2016 din data de 5 septembrie 2016 a Curții de Apel
Alba Iulia, secția penală, au declarat cale de atac, contestatorii A.
și B.
Calea de atac
declarată este inadmisibilă.
Procesul
penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale,
iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi
de atac prevăzute de lege.
Acordând
eficiență principiilor legalității căilor de atac
și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile
art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor
determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual
penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac,
admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor
potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele
incidente în materie.
În cauza
dedusă judecății, prin Încheierea nr. 144/2016 din data de 5
septembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a
respins ca inadmisibilă contestația în anulare exercitată de
contestatorii A. și B. împotriva Încheierii penale nr. 104/CP/2016
pronunțată la data de 24 mai 2016 de judecătorul de cameră preliminară
de la Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/57/2016.
Înalta Curte
constată însă că încheierea atacată este definitivă,
curtea de apel pronunțându-se doar asupra admisibilității în
principiu a contestației în anulare. În acest sens se observă
că, deși art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilește că
sentința dată în contestația în anulare este supusă
apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste
dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în
anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în
principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen. Așadar, în
cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 432 C. proc. pen. întrucât
nu a fost depășit momentul procesual al admisibilității în
principiu.
De altfel,
și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în
considerentele Hotărârii prealabile nr. 5 din 04 martie 2015 că
"În concepția Codului de procedură penală, atât încheierea
prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât
și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca
inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de
examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art.
431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a
apelului."
Această
concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor
art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen.:
a)
dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă
distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare
și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu
a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a
hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității
în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;
b) spre
deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 C. proc.
pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în
anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile
alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în
contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în
apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de
lege.
Prin urmare,
aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen.,
referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare,
privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate
în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise
în principiu."
Se
constată, așadar, că aceștia au învestit Înalta Curte cu
soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea
procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității
căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă
în ordinea de drept.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge,
ca inadmisibilă, contestația formulată de A. și B.
împotriva Încheierii nr. 144/2016 din data de 5 septembrie 2016 a Curții
de Apel Alba Iulia, secția penală.
Va obliga
contestatorii la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către
stat.
Onorariul
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorii, în
sumă de câte 130 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația formulată de A. și B. împotriva
Încheierii nr. 144/2016 din data de 5 septembrie 2016 a Curții de Apel
Alba Iulia, secția penală.
Obligă
contestatorii la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către
stat.
Onorariul
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorii, în
sumă de câte 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 23 februarie 2017.
Procesat
de GGC - NN