ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 183/2017

Decizia nr. 183/2017 Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 144/2016 din data de 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare exercitată de contestatorii A. și B. cu domiciliul ales în Sibiu, împotriva Încheierii penale nr. 104/CP/2016 pronunțată la data de 24 mai 2016 de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/57/2016. Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele: Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, și nu un motiv care ar constitui o nulitate privind fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual. Totodată, din perspectiva tehnicii de reglementare a acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a folosit enumerarea expresă și limitativă a cazurilor în care se poate ataca o hotărâre definitivă, prin intermediul contestației în anulare, ceea ce reprezintă o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricui și oricând de înlăturare a efectelor pe care le au hotărârile judecătorești definitive.

Cazurile de contestație în anulare sunt în esență cele prevăzute de Codul de procedură penală din 1968, la care se adaugă alte cinci, corespunzătoare unor motive de recurs din anterioara reglementare. Din analiza cazurilor expres reglementate de legiuitor se desprinde cu evidență concluzia că este inadmisibilă contestația în anulare exercitată împotriva hotărârilor care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel, fiind fără cale de atac sau fiind supuse celeilalte căi de atac ordinare-contestația. Aceasta întrucât, potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen.

instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, dacă găsește contestația întemeiată "desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare". Contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, pentru că numai aceste hotărâri sunt susceptibile de a fi atacate cu apel. Invocarea denumirii căii extraordinare de atac, "contestație în anulare" și indicarea unui text de lege (art. 426 C. proc.

pen.), este absolut formală atâta timp cât motivele pe care se sprijină contestația vizează apărări potrivite pentru fondul cauzei. Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în jurisprudența sa că "un capăt de cerere se caracterizează prin faptele pe care le denunță și nu doar prin simplele motive sau argumente de drept invocate" (Guerra și alții împotriva Italiei din 19 februarie 1998, pct. 44, Berktay împotriva Turciei, nr. 22.493/93, pct. 167, 1 martie 2001). Trimiterea formală la denumirea căii de atac a contestație în anulare nu poate avea ca și efect admisibilitatea în principiu a cererii. Contestatorul a exercitat calea de atac extraordinară a contestației în anulare împotriva unei încheieri definitive a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Alba Iulia, încheiere prin care a fost respinsă o plângere formulată împotriva unei soluții a procurorului de netrimitere în judecată.

Împotriva Încheierii nr. 144/2016 din data de 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, au declarat cale de atac, contestatorii A. și B. Calea de atac declarată este inadmisibilă. Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege. Acordând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În cauza dedusă judecății, prin Încheierea nr. 144/2016 din data de 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare exercitată de contestatorii A. și B. împotriva Încheierii penale nr. 104/CP/2016 pronunțată la data de 24 mai 2016 de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/57/2016. Înalta Curte constată însă că încheierea atacată este definitivă, curtea de apel pronunțându-se doar asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare. În acest sens se observă că, deși art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilește că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 C. proc.

pen. Așadar, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 432 C. proc. pen. întrucât nu a fost depășit momentul procesual al admisibilității în principiu. De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele Hotărârii prealabile nr. 5 din 04 martie 2015 că "În concepția Codului de procedură penală, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului." Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc.

pen.: a) dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate; b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu." Se constată, așadar, că aceștia au învestit Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de A. și B. împotriva Încheierii nr. 144/2016 din data de 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Va obliga contestatorii la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorii, în sumă de câte 130 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de A. și B. împotriva Încheierii nr. 144/2016 din data de 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorii, în sumă de câte 130 lei, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2017. Procesat de GGC - NN