ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1727/2016

Decizia nr. 1727/2016 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 3476 din 5 decembrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A. și de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Deciziei nr. 61 din 25 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. Împotriva acestei decizii reclamanta A. a formulat contestație în anulare, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5 ianuarie 2015. Prin încheierea din data de 20 martie 2015 Înalta Curte a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., constatând că niciuna din părțile legal citate nu s-a prezentat în instanță și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De la data suspendării cauzei părțile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, motiv pentru care a fost fixat termen la 30 septembrie 2016 cu citarea părților pentru a fi pusă în discuție perimarea cauzei. Examinând excepția dirimantă și peremptorie a perimării, invocată din oficiu, la termenul de judecată din 30 septembrie 2016, Înalta Curte reține următoarele: Întrucât de la data suspendării, contestația în anulare a rămas în nelucrare mai mult de un an, sunt incidente dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează instituția perimării. Astfel, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și, orice cerere de reformare sau de revocare, se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an. Prin urmare, perimarea implică prezumția de renunțare tacită a părții la judecată și constituie, totodată, o sancțiune a pasivității ei, vizând orice cerere de chemare în judecată sau de exercitare a unei căi de atac recurs, contestație, revizuire, operând de drept, la împlinirea termenului legal, împotriva oricăror persoane fizice, inclusiv a celor lipsite de capacitate, precum și a oricăror persoane juridice. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act procedural făcut în cauză.

El se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură în scopul judecării, se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor împrejurări mai presus de voința sa. Perimarea este indivizibilă, în sensul că cererea de perimare sau actul întrerupător de perimare făcut de unul din reclamanți sau pârâți, folosește și celorlalți. Perimarea se constată din oficiu sau la cerere și are ca efect stingerea procesului, fără a stinge însă dreptul la acțiune, care poate fi exercitat cât timp nu este prescris. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în M. Of.

nr. 25/17.01.2002, a statuat că: "perimarea reprezintă o sancțiune procedurală determinată de necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții." Cum, în cauză, de la data suspendării judecății, respectiv din 20 martie 2015, niciuna din părți nu a depus diligente pentru repunerea pe rol a cauzei în vederea continuării judecății și că de la data ultimului act procedural din 20 martie 2015 a trecut mai mult de un an, timp în care cauza a rămas în nelucrare, neexistând cazuri de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării prevăzute de art. 249 și art. 250 C. proc. civ. și nici acte de procedură ce trebuiau îndeplinite din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 252 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a constata perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 3476 din 5 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/30/2011.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 3476 din 5 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/30/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2016. Procesat de GGC - NN