ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1727/2016

Decizia nr.

1727/2016

După

deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3476 din 5 decembrie

2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.

și de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția

Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Deciziei nr.

61 din 25 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția I civilă.

Împotriva

acestei decizii reclamanta A. a formulat contestație în anulare,

înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, la data de 5 ianuarie 2015.

Prin

încheierea din data de 20 martie 2015 Înalta Curte a suspendat judecata cauzei

în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

constatând că niciuna din părțile legal citate nu s-a prezentat

în instanță și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

De la data

suspendării cauzei părțile nu au cerut repunerea cauzei pe rol,

motiv pentru care a fost fixat termen la 30 septembrie 2016 cu citarea

părților pentru a fi pusă în discuție perimarea cauzei.

Examinând

excepția dirimantă și peremptorie a perimării,

invocată din oficiu, la termenul de judecată din 30 septembrie 2016,

Înalta Curte reține următoarele:

Întrucât de

la data suspendării, contestația în anulare a rămas în nelucrare

mai mult de un an, sunt incidente dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., ce reglementează instituția perimării.

Astfel,

potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și, orice cerere

de reformare sau de revocare, se perimă de drept chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții,

timp de un an.

Prin urmare,

perimarea implică prezumția de renunțare tacită a

părții la judecată și constituie, totodată, o

sancțiune a pasivității ei, vizând orice cerere de chemare în

judecată sau de exercitare a unei căi de atac recurs,

contestație, revizuire, operând de drept, la împlinirea termenului legal,

împotriva oricăror persoane fizice, inclusiv a celor lipsite de

capacitate, precum și a oricăror persoane juridice.

Termenul de

perimare începe să curgă de la data ultimului act procedural

făcut în cauză. El se întrerupe prin îndeplinirea unui act de

procedură în scopul judecării, se suspendă pe timpul cât partea

este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor

împrejurări mai presus de voința sa.

Perimarea

este indivizibilă, în sensul că cererea de perimare sau actul

întrerupător de perimare făcut de unul din reclamanți sau

pârâți, folosește și celorlalți. Perimarea se constată

din oficiu sau la cerere și are ca efect stingerea procesului,

fără a stinge însă dreptul la acțiune, care poate fi

exercitat cât timp nu este prescris.

Curtea

Constituțională, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001,

publicată în M. Of. nr. 25/17.01.2002, a statuat că: "perimarea

reprezintă o sancțiune procedurală determinată de

necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor

juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare

timp de un an, din vina părții."

Cum, în

cauză, de la data suspendării judecății, respectiv din 20

martie 2015, niciuna din părți nu a depus diligente pentru repunerea

pe rol a cauzei în vederea continuării judecății și că

de la data ultimului act procedural din 20 martie 2015 a trecut mai mult de un

an, timp în care cauza a rămas în nelucrare, neexistând cazuri de

suspendare sau de întrerupere a cursului perimării prevăzute de art.

249 și art. 250 C. proc. civ. și nici acte de procedură ce

trebuiau îndeplinite din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art.

252 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata perimată

contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva

Deciziei nr. 3476 din 5 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr.

x/30/2011.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată

perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea A.

împotriva Deciziei nr. 3476 din 5 decembrie 2014, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

în Dosarul nr. x/30/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2016.

Procesat

de GGC - NN