ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 826/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 826/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 826/2017
Asupra cauzei
de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2855
din 19 noiembrie 2014, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a
admis acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,
prin B. prin CN C. SA, prin D. Constanța, a anulat, în parte, Hotărârea
nr. 13 din 28 mai 2012, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor,
pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 5.025 lei,
reprezentând despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață
de 3.020 mp, situat în Medgidia, județul Constanța, și a sumei
de 3.820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În
esență, s-a reținut că prin Hotărârea nr. 13 din 28
mai 2012 a fost stabilită la 1.479 lei despăgubirea cuvenită
reclamantului pentru exproprierea terenului în suprafață de 3.020 mp,
efectuată în scopul executării lucrării de utilitate
publică Autostrada București-Constanța, tronsonul 6, Cernavodă-Constanța.
Prin
expertiza judiciară administrată conform dispozițiilor art. 26
din Legea nr. 33/1994, cu opinia majoritară a experților E. și F.,
s-a stabilit că valoarea de piață a imobilului expropriat este
de 1,73 lei/mp, valoarea terenului expropriat fiind de 5.025 lei.
În ceea ce
privește prima componentă a despăgubirii - „valoarea reală”
a bunului expropriat - aceasta este determinată de prețul cu care se
vând imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,
la data întocmirii raportului de evaluare. Instanța de fond a apreciat
că se impune validarea raportului de expertiză întocmit de către
experții F. și E. cât privește valoarea reală a terenului
expropriat, cu înlăturarea concluziilor expertului G., având în vedere
datele luate ca și element de calcul, rezultate din tranzacții
imobiliare anterioare întocmirii raportului de expertiză.
În ceea ce
privește cea de a doua componentă a despăgubirii - prejudiciul
cauzat proprietarului - instanța de fond a reținut caracterul
nefondat al acestei solicitări. Prejudiciul impus a fi acoperit în cazul
unei exproprieri - pentru ca această sarcină să nu devină
excesivă prin lipsa echilibrului între interesele generale ale
comunității și cele private ale proprietarului deposedat - se
referă la pierderea unor beneficii economice certe de care acesta nu se
mai poate bucura - care au caracter previzibil și pot fi dovedite prin
situații economico-financiare, fiscale/concrete anterioare, sens în care
este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
(Cauza Lallement C. Franței, 2002). Instanța a apreciat astfel
că acest prejudiciu nu are un caracter cert, pentru a putea fi acoperit de
către pârât.
Prin Decizia civilă
nr. 134/C din data de 7 noiembrie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția
I civilă, a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința, în
sensul că l-a obligat pe pârât la plata sumei de 1.782 lei, cu titlu de despăgubiri
pentru terenul expropriat, a compensat onorariile de expert, a obligat pârâtul
la 900 lei, cheltuieli de judecată, conform art. 276 C. proc. civ., a
menținut anularea deciziei de expropriere.
În
esență, s-a dat eficiență celor două decizii ale
Curții Constituționale - Decizia nr. 12/2015 și Decizia nr. 380
din 26 mai 2015 a Curții Constituționale; în raport de acestea s-a
concluzionat că aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr.
33/1994, respectiv sintagma "la data întocmirii raportului de
expertiză", generează o situație juridică ce se abate
de la finalitatea anterior referită, în sensul că expertiza
judiciară dispusă nu reflectă valoarea bunului de la momentul
contemporan realizării transferului dreptului, ci o valoare de la un
moment ulterior care nu este cert; în consecință, despăgubirea
stabilită prin raportare la momentul întocmirii raportului de
expertiză, adică în cursul procesului, nu este
"dreaptă" (nu are un caracter just) deoarece cuantumul ei nu
este contemporan momentului transferului dreptului de proprietate, soluție
de principiu cu valoare constituțională.
Curtea a avut
în vedere că în cadrul evaluării administrative efectuate de
către expropriator, pentru terenul de 3.020 mp a fost stabilită o
valoare de circulație de 1.287 lei, ca valoare estimată conform
grilei notarilor publici.
Experții
desemnați în cauză au fost îndrumați să ia în calcul datele
de evaluare comparativă reieșite din adresa din 30 iulie 2013 a
Primăriei Mun. Medgidia și care a certificat contractele de vânzare
încheiate pentru terenuri extravilane din raza administrativă a Mun.
Medgidia în anul 2011. Expertiza H., I. și G., depusă la termenul din
27 iunie 2016, a luat în considerare două comparabile regăsite în
cadrul listei acestor tranzacții, pozițiile 7 și 22 din tabelul
tranzacțiilor efectuate în extravilan Medgidia (localitatea Valea
Dacilor). Baza de evaluare avută în vedere au reprezentat-o Standardele
Internaționale de Evaluare a proprietății imobiliare, adoptate
de Anevar - IVS Cadrul general (ediția 2011). Aplicând aceste criterii
și raportând elementele configurative ale terenului de evaluat la cele ale
imobilelor de comparație, doamnele H. și I. au calculat o valoare de
despăgubire pentru suprafața de 3.020 mp în cursul lunii mai 2011 de
1.450 lei (0,48 lei/mp). Această evaluare a determinat o despăgubire
mai mică decât cea acordată de însuși expropriatorul, de 1.479
lei. Expertul G. și-a exprimat propria opinie evaluatorie în baza
acelorași tranzacții relevate prin adresa autorității
locale, determinând valoarea de circulație a imobilului în litigiu la
1.782 lei (0,59 lei/mp), expertul judiciar abordând însă metoda
comparației directe din perspectiva mai multor comparabile. Expertiza G. a
ales în final comparabila 1, ca având cea mai mică corecție
brută, această abordare conducând la stabilirea prețului unitar
de 0,59 lei și la valoarea de 1.782 lei pentru terenul expropriat.
Instanța
de apel a constatat că dintre cele două puncte de vedere astfel
formulate, expertiza G. cuprinde un fundament mult mai adecvat în
soluționarea cauzei, întrucât, spre deosebire de lucrarea experților
cu opinie majoritară, a luat în calcul un număr dublu de comparabile,
a plasat marja comparativă între prețuri de tranzacționare
cuprinse între 0,40 lei/mp și 0,75 lei/mp (marja uzitată de
experții I. și H. fiind mai mică, între 0,44 lei/mp și 0,85
lei/mp), iar corecțiile brute totale s-au situat în acest caz la 0,03 la
comparabila aleasă, în timp ce comparabila aleasă de expertiza I.-H.
a avut o corecție totală brută de 0,04.
Instanța
de apel a avut în vedere și prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 33/1994 potrivit cu care, primind rezultatul expertizei judiciare,
instanța îl vor compara cu oferta expropriatorului, despăgubirea
astfel acordată neputând fi mai mică decât cea oferită de
expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau
de altă persoană interesată.
Curtea a înlăturat
ca neavenit raportul de expertiză depus la termenul din 28 septembrie 2015
de către corpul de experți E.-F.-G., în ale cărui concluzii s-a
indicat refuzul luării în considerare a datelor efectiv consemnate în
adresa primăriei, cu argumentul că aceste tranzacții ar insera
prețuri minimale impuse de grila notarilor publici, precum și din
cauza adoptării de experți a unei metode inedite de determinare a
valorii de circulație, fără acoperire în Standardele Internaționale
de Evaluare (respectiv, prin efectuarea unei medii aritmetice a prețurilor
de înstrăinare, raportate la nr. tranzacțiilor. Constatând că,
din ansamblul probatoriilor administrate, se pot valorifica, în condițiile
legii, doar datele expertizei prezentate de expertul desemnat de către
expropriator, G., la 30 mai 2016, s-a reținut că apelul pârâtului
este întemeiat, reformarea hotărârii de primă instanță
urmând a fi realizată însă în parte, în sensul stabilirii în favoarea
reclamantului a unei valori a despăgubirii (valoarea de circulație a
imobilului expropriat) de 1.782 lei.
Împotriva Deciziei
civile nr. 134/C din data de 7 noiembrie 2016 a Curții de Apel
Constanța, secția I civilă, a formulat cerere de recurs
pârâtul CN C.
SA, reprezentat de D. Constanța, prin care a criticat-o pentru
nelegalitate sub următoarele aspecte:
Pentru a
pronunța decizia atacată, instanța de apel a validat punctul de
vedere formulat de expert G. la raportul de expertiza din 28 septembrie 2015,
întocmit de experții E. și F., raport care a fost anulat de
instanța de apel prin încheierea din data de 07 martie 2016, când
instanța a dispus efectuarea unui nou raport de expertiza pentru
stabilirea valorii de circulație a terenului expropriat, considerând ca
valoarea stabilita de expert G., în cuantum de 1.782 lei (0,59 lei/mp), este
cea care reprezintă valoarea reală a terenului expropriat.
Instanța
de apel a pronunțat soluția recurată cu aplicarea
greșită a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 - astfel,
prin încheierea de ședința din 08 iunie 2015, instanța de apel a
dispus reevaluarea expertizei efectuate în procesul pendinte, lucrarea de
specialitate urmând sa fie întocmită de comisia de experți compusă
din exp. E., desemnat de instanța, exp. F., din partea reclamantului
și exp. G., din partea paratului.
Prin
încheierea de ședința din data de 07 martie 2016, Curtea de Apel
Constanța a încuviințat cererea privind efectuarea unui nou raport de
expertiza pentru stabilirea valorii de circulație, la momentul
exproprierii, a imobilului expropriat. Instanța a dispus, practic,
întocmirea a doua lucrări: prima lucrare urma a fi întocmita de expertul
desemnat de instanța, împreuna cu expertul desemnat de reclamant, cea de-a
doua de către expertul desemnat de recurentă. La termenul de judecata
din data de 30 mai 2016, exp. G. a depus în instanța lucrarea intitulata
„Răspuns la obiecțiuni referitoare la „punct de vedere separat"
prin care a stabilit ca valoarea de circulație a parcelei expropriate este
de 1.782 lei. Ulterior, la termenul de judecata din data de 27 iunie 2016, expert
H. și exp I. au depus lucrarea intitulata „Raport de expertiza tehnica
judiciara imobiliara", prin care au stabilit ca valoarea de
circulație a parcelei expropriate este de 1.450 lei. Atâta timp cat
instanța a dispus efectuarea expertizei cu încălcarea art. 25 din
Legea nr. 33/1994, ambele lucrări efectuate sunt lovite de nulitate.
Mai mult
decât atât, lucrarea exp. G. este lovită de nulitate și prin prisma
faptului ca raportul de expertiza întocmit de expert ing. E. și F. a fost
anulat prin încheierea din data de 07 martie 2016, odată cu dispunerea
efectuării unei noi expertize. Expertiza tehnică judiciară a
fost efectuată astfel cu încălcarea art. 25 din Legea nr. 33/1994,
fapt ce atrage, pe cale de consecința, nulitatea ambelor lucrări
și implicit refacerea expertizei tehnice judiciare imobiliare pentru
stabilirea valorii de piața a imobilului expropriat.
Instanța
de apel a pronunțat soluția recurată cu interpretarea
eronată a dispozițiilor art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994,
potrivit cărora primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara
cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, iar
despăgubirea acordata de instanța nu va putea fi mai mica decât cea
oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de
expropriat sau de altă persoană interesată.
Din
interpretarea textelor legale susmenționate, reiese faptul ca
despăgubirea acordata de instanța nu poate fi mai mica decât cea
acordata de expropriator, însa acest aspect nu este de natura sa înlăture
expertiza efectuata de experții cu opinie majoritara H. și I. Doar
pentru faptul ca valoarea despăgubirii determinata de aceștia de
1.450 lei este mai mica decât cea acordata de expropriator și sa valideze
punctul de vedere al exp. G., doar pentru faptul ca valoarea stabilita de
acesta este mai mare decât cea acordata de expropriator. În astfel de
situații, când valoarea rezultata în urma efectuării expertizei este
mai mica decât cea acordata de expropriator, art. 27 din Legea nr. 33/1994 nu
împiedica validarea raportului de expertiza, instanța putându-l valorifica
cu consecința respingerii acțiunii.
S-a
susținut totodată că decizia recurată cuprinde motive
contradictorii. Astfel, deși instanța de apel, în considerentele
deciziei recurate, a reținut faptul că cele două lucrări de
specialitate au rămas în limitele normelor legale în domeniu, la pag. 9,
retine ca „din ansamblul probatoriilor administrate se pot valorifica, în
condițiile legii, doar datele expertizei prezentate de expertul desemnat
de expropriator, dl G." Singurul considerent pentru care instanța a
validat punctul de vedere formulat de exp. G. este faptul că acesta cuprinde
un fundament mult mai adecvat în soluționarea cauzei, întrucât, spre
deosebire de lucrarea experților cu opinie majoritară, a luat în
calcul un număr dublu de comparabile, a plasat marja comparativa între
prețuri de tranzacționare cuprinse între 0,40 lei/mp și 0,75
lei/mp (marja uzitata de experții I. și H. fiind mai mică, între
0,44 lei/mp și 0,85 lei/mp), iar corecțiile brute totale s-au situat
în acest caz la 0,03 la comparabilă aleasă, în timp ce comparabilă
aleasă de expertiza I.-H. a avut o corecție totală brută de
0,04. Atâta vreme cat ambele lucrări au fost reținute ca fiind întocmite
cu respectarea prevederilor legale, coroborat cu faptul ca experții cu
opinie majoritara au folosit un număr mai mic de comparabile raportat la
numărul de comparabile folosite de dl. exp G. în punctul de vedere separat
nu reprezintă o încălcare a legii, în mod eronat instanța de
apel a reținut că din ansamblul probatoriilor administrate se pot
valorifica, în condițiile legii, doar datele expertizei prezentate de
expertul desemnat de către expropriator, dl. G., la 30 mai 2016.
În drept, au
fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3), art. 314
și art. 274 din V.C.P.C.
Recursul este
nefondat.
Instanța
de apel a analizat corect criticile de nelegalitate și de netemeinicie din
perspectiva dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1999, aplicabile în
speță conform dispozițiilor Legii nr. 255/2010, conform
cărora „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului
și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane
îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirii,
experții, precum și instanța de judecată, vor ține
seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de
același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii
raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului,
sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare
și dovezile prezentate de aceștia”.
S-a
reținut totodată corect că Decizia nr. 12/2015 a Curții
Constituționale, publicată în M. Of. Partea I nr. 152 din 03 martie
2015, a generat o nouă viziune asupra evaluării despăgubirii
datorate celui expropriat, afirmând că data preluării bunului în
această modalitate prevăzută de lege de la proprietarul
expropriat este cea care trebuie să stea la baza evaluării. Nici un
alt moment ulterior nu va asigura echilibrul juridic necesar între
măsurile dispuse conform actului de expropriere (transferul dreptului de
proprietate și plata despăgubirii), chestiune care trebuie avută
în vedere atât în procedura administrativă, dar și în eventualele proceduri
judiciare generate de nemulțumirea celui expropriat.
În egală
măsură, s-a avut în vedere Decizia nr. 380 din 26 mai 2015 a
Curții Constituționale, de admitere a excepției de
neconstituționalitate și de constatare a
neconstituționalității prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea nr.
255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,
necesară realizării unor obiective de interes național,
județean și local, raportate la sintagma "la data întocmirii
raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin.
(2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate
publică - Curtea constată că valoarea bunului expropriat nu
poate fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării
transferului dreptului, finalitate urmărită atât prin Legea nr. 33/1994,
cât și prin jurisprudența Curții Constituționale.
În acest
context normativ, instanța de apel a validat punctul de vedere formulat de
expertul G., respectiv în considerarea unei aprecieri asupra situației de
fapt - instanța de apel a constatat că dintre cele două puncte
de vedere, expertiza G. cuprinde un fundament mai adecvat în soluționarea
cauzei, întrucât a luat în calcul un număr dublu de comparabile; a plasat
marja comparativă între prețuri de tranzacționare cuprinse între
0,40 lei/mp și 0,75 lei/mp, iar corecțiile brute totale s-au situat
în acest caz la 0,03 la comparabila aleasă, în timp ce comparabila
aleasă de expertiza I.-H. a avut o corecție totală brută de
0,04.
Lucrarea
expertului G. nu poate fi considerată ca fiind lovită de nulitate,
întrucât prin încheierea de ședință din data de 07 martie 2016
doar s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate,
fără nici o analiză a celei sau celor deja existente la dosarul
cauzei, regimul juridic de drept comun al nulităților
neîngăduind concluzia că nulitatea unui act, indiferent de natura
acestuia, ar putea fi dedusă din succesiunea cererilor sau actelor de
procedură întocmite într-o cauză civilă, așadar cu caracter
implicit.
Expertiza
tehnică judiciară nu a fost efectuată cu încălcarea art. 25
din Legea nr. 33/1994, întrucât așa cum rezultă din încheierea de
ședința din 08 iunie 2015, instanța de apel a dispus ca lucrarea
de specialitate sa fie întocmită de comisia de experți compusă
din expert E., desemnat de instanța, expert F., din partea reclamantului
și exp. G., din partea paratului.
Prin
încheierea de ședința din data de 07 martie 2016, Curtea de Apel
Constanta a încuviințat cererea privind efectuarea unui nou raport de
expertiza pentru stabilirea valorii de circulație, la momentul
exproprierii, a imobilului expropriat. Împrejurarea că experții
desemnați în comisie și-au susținut prin considerente proprii
punctele de vedere - expertul G. stabilind valoarea de circulație a
parcelei expropriate la suma de 1.782 lei, în timp ce experții H. și I.
au stabilit ca valoarea de circulație a parcelei expropriate este de 1.450
lei - nu poate fi privită ca o nesocotire a dispozițiilor art. 25 din
Legea nr. 33/1994, și nici ca un motiv de nulitate al lucrărilor de
specialitate, întrucât legea obligă la constituirea comisiei, nu și
la similaritatea concluziilor experților.
Instanța
de apel nu a pronunțat decizia recurată cu nesocotirea dispozițiilor
art. 27 din Legea nr. 33/1994
- (1) primind rezultatul expertizei,
instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de
părți și va hotărî; (2) Despăgubirea acordată de
către instanță nu va putea fi mai mică decât cea
oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de
expropriat sau de altă persoană interesată - întrucât din
expunerea de motive a deciziei a rezultat că instanța a procedat
întocmai, nevalidând valoarea mai mică a despăgubirii, punctul de
vedere al expertului G. fiind conform exigenței legiuitorului. Nu i se
poate imputa instanței că nu a procedat la respingerea acțiunii
într-o astfel de situație, întrucât circumstanțele probatorii i-au
permis instanței să ajungă la soluția acordării
valorii bunului expropriat de la momentul contemporan realizării
transferului dreptului, finalitate urmărită atât prin Legea nr. 33/1994,
cât și prin jurisprudența Curții Constituționale.
Decizia
recurată nu cuprinde motive contradictorii, întrucât considerentele
relevate în cuprinsul cererii de recurs în privința acestui motiv de
recurs fac dovada unui raționament juridic complex, fundamentat pe
aprecierea materialului probator administrat în cauză - înscrisuri și
opinia unui expert tehnic de specialitate - fără nici un element
concret ;i pertinent de contradictorialitate.
Pentru toate
aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație
și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul formulat de pârâtul CN C. SA reprezentat de D.
Constanța împotriva Deciziei nr. 134/C din data de 7 noiembrie 2016 a
Curții de Apel Constanța, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 18 mai 2017.