ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 697/2017

Decizia nr. 697/2017

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinței penale nr. 123/F din data de 30 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a

admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23 iunie 2017 de Curtea Magistraturii, Marea Britanie față de persoana solicitată A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare britanice cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 115 din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare și dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând din data de 30 iunie 2017 și până la data de 29 iulie 2017 inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută din data de 30 iunie 2017 ora 12,55 până la data de 30 iunie 2017, ora 16,55.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, la data de 30 iunie 2017, a fost înregistrată sesizarea nr. x/II-5/2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare britanice la data de 23 iunie 2017, față de persoana solicitată A., urmărită internațional pentru săvârșirea a două infracțiuni de conspirație la organizarea sau facilitarea deplasării unei alte persoane în vederea exploatării, contrar Secțiunii 1 alin. (1) din legea privind dreptul penal din 1977 și Secțiunea 2 din legea privind sclavia modernă din 2015 și respectiv conspirație în vederea provocării sau incitării la prostituție, contrar secțiunii 1 alin. (1) din legea privind dreptul penal din 1977 și secțiunea 52 din legea privind infracțiunile de natură sexuală din 2003.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, față de persoana solicitată A. a fost emis la data de 23 iunie 2017 de către judecătorul de primă instanță (Curtea Magistraturii) Preston din Marea Britanie un mandat european de arestare în baza mandatului de arestare emis de aceeași instanță la data de 13 iunie 2017.

În fapt, în esență, s-a arătat că între 01 ianuarie 2016 și 20 aprilie 2017 un grup de bărbați români au organizat sau au facilitat deplasarea unui grup de persoane de sex feminin din România în vederea exploatării și anume prostituție, iar A. a fost angajat pentru a conduce persoanele de sex feminin la comenzi.

În data de 24 ianuarie 2017, ofițerii de poliție au efectuat supravegherea lui A. care a plecat de la o adresă din Preston, la ora 23:54 împreună cu o persoană de sex feminin neidentificată. Ofițerii l-au urmărit pe A. până în St. Lukes Road, Sothportm la cca 20 mile distanță. Când a ajuns la adresă, A. a așteptat în vehicul în afara proprietății. Când întâlnirea s-a încheiat, A. a condus persoana de sex feminin înapoi în Preston, Lancashire. Există dovezi din timpul supravegherii, dovezi privind locația de telefon mobil ale unui telefon mobil atribuit lui A. și probe de recunoaștere automată a plăcuței cu numărul mașinii pentru a confirma această deplasare. Când A. și persoana necunoscută de sex feminin au revenit în Preston, Lancashire, a fost făcută o altă rezervare în Haslingden, Lancashire. A. a condus persoana neidentificată de sex feminin la o adresă din Haslingden, unde a așteptat din nou în afara proprietății înainte de a o conduce acasă. Această deplasare este confirmată de probe privind locația telefonului mobil, probe din recunoașterea automată a plăcuței cu numărul mașinii și probe de supraveghere.

La data de 14 martie 2017, B. s-a angajat într-o conversație prin mesaje text cu un ofițer de poliție sub acoperire care îi solicita serviciile pentru un contact sexual. B. a convenit un preț cu ofițerul de poliție sub acoperire și a aranjat să se deplaseze la Premier Inn la ora 10 pm, în aceeași seară. Probele de supraveghere confirmă faptul că A. a părăsit adresa de domiciliu într-un vehicul, la ora 21:43. În vehicul cu el se afla o persoană de sex feminin. Ofițerul de poliție sub acoperire a anulat comanda la ora 22:00.

O parte din persoanele de sex feminin au fost intervievate de către poliție și au declarat că nu sunt prostituate, ci doar oferă servicii de masaj. Probele ofițerului sub acoperire combat ipoteza că persoanele de sex feminin nu oferă servicii sexuale.

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că, în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislația statului emitent pentru aceste infracțiuni.

Totodată, s-a apreciat că infracțiunile pentru care persoana solicitată este cercetată dau loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată, cunoscând consecințele juridice ale consimțământului său, nu a fost de acord cu predarea către autoritățile Marii Britanii, precizând însă, că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 04 iulie 2017.

În dezbateri, contestatorul, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat, în esență, respingerea cererii de executarea a mandatului european de arestare, susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.

98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004

, iar în ultimii 5 ani a locuit numai pe teritoriul României.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată, Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, se reține că, persoana solicitată a fost prezentată Curții de Apel București, pentru a se dispune potrivit art. 102 din Legea nr. 302/2004, modificată, împreună cu Ordonanța de reținere nr. 80 din 30 iunie 2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate, ca urmare a solicitării de punere în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 23 iunie 2017 de către judecătorul de primă instanță (Curtea Magistraturii) Preston din Marea Britanie în baza mandatului de arestare emis de aceeași instanță la data de 13 iunie 2017.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.

Așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale atacate, fiind analizat mandatul european de arestare, s-a reținut îndeplinirea tuturor condițiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare (precum art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală sau art. 96 din aceeași lege).

În acord cu instanța de fond, instanța de control judiciar reține că mandatul european de arestare emis

la data de 23 iunie 2017 de către autoritățile din Marea Britanie față de numitul A.,

are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 din legea anterior menționată și că nu există motive de refuz dintre cele menționate în art. 98 din aceeași lege.

În acest context, referitor la susținerea persoanei solicitate, în sensul că în ultimii 5 ani a locuit pe teritoriul României, Înalta Curte constată că acesta nu poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, câtă vreme acesta a fost emis

în scopul efectuării urmăririi penale și nu al executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Înalta Curte constată că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare nu se încadrează în situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 și, din această perspectivă, criticile apărării nu pot fi primite.

Așadar, în mod just, instanța de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Marea Britanie, apreciind totodată, în mod corect judecătorul primei instanțe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2008/909/J.A.I. din 27 noiembrie 2008, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/327 din 27 din 05 decembrie 2008.

Totodată, din actele dosarului, rezultă că persoanei solicitate i-au fost respectate drepturile de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, fiindu-i comunicat, în limba română, mandatul european de arestare, precum și dreptul de a fi asistată de un apărător în fața instanței de fond, față de prevederile art. 104 din legea specială.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, apreciindu-se că măsura preventivă privativă de libertate este întemeiată

.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată

A. împotriva sentinței penale nr. 123/F din data de 30 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 lei, va

rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 123/F din data de 30 iunie 2017 a Curții de Apel București. secția I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 lei,

rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 iulie 2017.