ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 534/2017

Decizie nr. 534/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat constatarea calității de colaborator în privința pârâtului B.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3534 din 19 decembrie 2014, a respins cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că prima instanță a interpretat eronat prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește prima condiție prevăzută de textul de lege menționat, aceea ca i

nformațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, recurentul

a apreciat că prima instanță s-a raportat la o perspectivă greșită, considerând, referitor la conținutul Notei informative din 14 octombrie 1980, că respectivele informații sunt generale, denotă o situație de fapt de notorietate și se referă la un fapt obiectiv, precum superioritatea condițiilor de trai din Anglia.

Or, elementul de noutate nu este faptul că Anglia avea un nivel de trai mai bun decât cel din România, ci că doamna x a avut curajul să exprime o stare de lucruri, pe care deși regimul comunist o cunoștea o dorea trecută sub tăcere.

Prin urmare, informația denunțată de intimat, în legătură cu nemulțumirile doamnei x privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Anglia, era atitudinea temerară și vădit anticomunistă a respectivei persoane, nota informativă în discuție dând naștere unei reacții din partea Securității, care a trecut la măsuri.

Referitor la cea de-a doua condiție prevăzută de lege care vizează

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recurentul a susținut că această condiție nu este doar atinsă în speță, ci mai mult, este depășită,

informatorul fiind conștient de faptul că prin conținutul informației putea să genereze o urmare din partea Securității.

În cauză, acest fapt nu a rămas la stadiul de posibilitate, ci s-a concretizat în exploatarea informațiilor furnizate prin trasarea de sarcini și dispunerea de măsuri, precum și dirijarea de informatori în realizarea acestora.

Recurentul a mai arătat că legiuitorul nu cere existența unei pluralități de informări adresate Securității, care să îndeplinească standardele definiției legale, fiind suficient și un singur astfel de caz, pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât B. a solicitat respingerea recursului.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 16 iunie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 20 octombrie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimați și în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât.

Din cuprinsul Notei de constatare

din 22 ianuarie 2014

și din înscrisurile atașate acțiunii, rezultă că intimatul-pârât,

inginer la C., în perioada 1980-1985, a fost recrutat în calitate de colaborator în vederea supravegherii informative a unei colege de serviciu, Bumbac Dumitra, soția obiectivului „x".

Colaborarea a fost confirmată prin semnarea unui angajament olograf prin care a preluat numele conspirativ „x".

De asemenea, în perioada 1983-1986, intimatul-pârât a fost recrutat în vederea supravegherii informative a colegilor de serviciu, iar în anul 1983 a semnat un Angajament, olograf, prin care a preluat numele conspirativ „x" (Dosar de rețea nr. x fila 7).

Analizând probele administrate, Curtea de apel a ajuns în mod corect la concluzia că informațiile prezentate de intimatul-pârât nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La aceeași concluzie ajunge și instanța de control judiciar.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securității „

persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale”.

Din interpretarea acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de „colaborator al Securității”, presupune întrunirea a trei condiții cumulative:

- furnizarea de informații, indiferent sub ce formă;

- informațiile să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Criticile formulate în recurs vizează, pe de o parte, conținutul și efectele Notei informative furnizate de intimatul - pârât, din data de 14 octombrie 1980, care în opinia recurentului a fost greșit interpretată de prima instanță și, pe de altă parte, atitudinea subiectivă a părții care furniza informațiile, față de urmările faptelor sale.

Prima instanță a făcut o cercetare judecătorească efectivă și aprofundată a aspectelor deduse judecății, administrând proba cu înscrisuri, pe care le-a interpretat corect, dându-le o semnificație juridică adecvată, în raport cu toate circumstanțele cauzei.

În speță, recurentul-reclamant a susținut, în esență, îndeplinirea condițiilor legale prin prisma Notei informative din 14 octombrie 1980, considerată de acesta relevantă, furnizată de intimatul-pârât în perioada

1980-1985

, identificată în Dosarul de rețea

x,

pe care s-a întemeiat nota de constatare și acțiunea în justiție, care ar avea aptitudinea să atragă incidența art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității intimatului de colaborator al Securității.

Referitor la această notă informativă (din 14 octombrie 1980), se reține că intimatul - pârât relatează

despre

nemulțumirile doamnei x privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Anglia,

astfel, nu

se identifică vreo critică la adresa partidului.

Așadar, nu rezultă că intimatul-pârât a urmărit denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de control judiciar constată că niciuna dintre notele date de intimatul-pârât, invocate în nota de constatare, nu se încadrează în prevederile art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel de informări generale, prin conținutul lor, nu pot dezvălui o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reține nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane, cum corect a apreciat și judecătorul fondului.

Or, a primi interpretarea excesivă dată de recurent noțiunilor de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor.

Prin urmare, toate criticile formulate de recurent sunt nefondate.

În consecință,

soluția pronunțată de prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3534 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2017.