ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1911/2017

Decizia nr. 1911/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat instanței să dispună anularea Raportului de evaluare nr. 10455 din 12 martie 2014, încheiat de pârâtă, prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului în raport de dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. a) și e) din Legea nr. 161/2003.

În motivarea acțiunii, se arată, în esență, că în mod nelegal prin raportul contestat s-a reținut că reclamantul s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 82 din Legea nr. 161/2003, potrivit căruia calitatea de deputat este incompatibilă cu funcția de administrator la o societate comercială, cu toate că s-a făcut dovada, în condițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, a inexistenței cazului de incompatibilitate.

De asemenea, în mod greșit a fost reținută starea de incompatibilitate prevăzută de art. 82 din Legea nr. 161/2003 potrivit căruia calitatea de deputat este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică, cu toate că din probatoriul administrat, rezultă inexistența cazului de incompatibilitate reținut.

Reclamantul a mai formulat aceeași cerere, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. 10455/2014, acțiune ce a format obiectul Dosarului nr. x/2/2014, iar la data de 3.11.2014, instanța, în raport de dispozițiile art. 96

2

din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2015, a admis excepția de litispendență, Dosarul nr. x/2/2014 fiind conexat la Dosarul nr. x/2/2014.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 2944 din 03 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, instanța a respins ca neîntemeiate, acțiunile conexe, formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul s-a aflat în starea de incompatibilitate reținută corect prin raportul de evaluare, având în vedere că nu a renunțat efectiv la calitatea de administrator al societății comerciale deținute în termenul prevăzut de lege, societatea fiind dizolvată dar nu radiată anterior validării mandatului de deputat.

De asemenea, instanța de fond a reținut că în mod corect a fost reținută starea de incompatibilitate, raportat la calitatea de deputat și persoană fizică autorizată, în condițiile în care a deținut simultan cele două calități.

În opinia instanței, cu toate că activitatea PFA a fost întreruptă, suspendată, înainte de validarea mandatului de deputat, simpla deținere a calității de deputat concomitent cu deținerea PFA duce la existența stării de incompatibilitate.

Ca urmare, s-a concluzionat că raportul de evaluare contestat a reținut corect starea de incompatibilitate a reclamantului care a deținut simultan calitatea de deputat și calitatea de administrator al unei societăți comerciale dar și calitatea de persoană fizică autorizată.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 2944/2014 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând pe fond, să se admită acțiunea conexă, în sensul anulării Raportului de evaluare nr. 10455 din 12 martie 2014 al Agenției Naționale de Integritate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 80, art. 82 alin. (1) pct. a) și e) din Legea nr. 161/2003, art. 16 alin. (2) lit. a) și e) din Legea nr. 96/2006, art. 233 din Legea nr. 31/1990.

Instanța de fond a reținut că reclamantul a îndeplinit formalitățile în sensul întreruperii activității PFA pentru perioada 28.12.2012-28.12.2016, dar cu încălcarea dispozițiilor legale incidente a concluzionat greșit că întrerupere nu reprezintă încetare, cu toate că din actele dosarului rezultă că începând cu data de 28.12.2012 a fost înregistrată în evidențele Registrului Comerțului, suspendarea activității desfășurate ca persoană fizică autorizată.

Pentru a se reține starea de incompatibilitate, trebuie ca deputatul sau senatorul să săvârșească fapte de comerț cu titlu de profesie deținută, iar instanța de fond, cu încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice, a reținut starea de incompatibilitate, deși activitatea PFA a fost suspendată înainte de validarea mandatului de deputat, interpretarea dată de instanță fiind „dincolo de limitele legale”.

Și cel de-al doilea caz de incompatibilitate și anume deținerea calității de administrator la o societate a fost reținut cu încălcarea flagrantă a legii, în condițiile în care SC B. SRL a fost dizolvată de drept la data de 15.03.2005, intrând în procedură simplificată de insolvență la data de 01.03.2012 și radiată la data de 31.10.2013.

În ciuda încetării ex lege a oricăror activități specifice calității de administrator, s-a reținut starea de incompatibilitate cu încălcarea dispozițiilor art. 233 din Legea nr. 31/1990.

În susținerea motivelor de recurs, a fost invocată jurisprudența C.J.U.E. și C.E.D.O., solicitând aplicarea directă a dispozițiilor Convenției Europene, a jurisprudenței C.E.D.O. și a dreptului european în dreptul intern.

În consecință, judecătorul național este îndrituit să constate încălcarea prevederilor Convenției, făcând aplicarea directă a Convenției și a jurisprudenței C.E.D.O., înlăturând de la aplicare textele de lege naționale care cuprind dispoziții contrare.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale de drept material.

Prin întâmpinarea formulată, a fost invocată excepția nulității recursului, apreciind că motivele invocate de recurent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, se arată că starea de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare rezultă din faptul că recurentul a deținut concomitent calitatea de deputat și administrator la o societate comercială, dar și calitatea de persoană fizică autorizată.

În dezvoltarea argumentelor pentru susținerea legalității sentinței recurate și a raportului de evaluare contestat, intimata a arătat pe larg situația de fapt și normele de drept incidente, argumente expuse și prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare prin care se solicită respingerea excepțiilor și apărărilor invocate de intimată, admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând pe fond litigiul, să se admită acțiunea cu consecința anulării raportului de evaluare nr. 10455/2014.

Procedura de filtru

În procedura de filtru, reglementată de art. 483 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs, a întâmpinării și a răspunsului la întâmpinare, s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c), e) C. proc. civ., iar motivele de recurs invocate se încadrează pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 4.10.2016, instanța a admis în principiu recursul declarat de recurentul A. și s-a dispus, conform art. 463 alin. (7) C. proc. civ., citarea părților în ședință publică, pentru judecarea recursului.

În ședința publică din data de 7 decembrie 2016, recurentul a solicitat sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul art. 267 din Tratatul pentru funcționarea Uniunii Europene; sesizarea Înaltei Curți în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, și anume înțelesul prevederilor art. 82 din Legea nr. 161/2003 precum și a prevederilor art. 20 din O.U.G. nr. 44/2008; sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 82 din Legea nr. 161/2003.

Prin încheierea de ședință din data de 28 februarie 2017, instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, fiind sesizată Curtea cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, invocată de recurentul A.

A fost respinsă cererea formulată de recurentul-reclamant privind sesizarea C.J.U.E. în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, pentru considerentele expuse pe larg în încheierea din 28 februarie 2017.

Prin aceeași încheiere, a fost respinsă cererea formulată de același recurent privind sesizarea Înaltei Curți în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind respinsă și cererea de suspendare a judecării recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de apărările invocate, de probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare nr. 10455/G/II/12.03.2014 emis de Agenția Națională de Integritate, s-a reținut încălcarea de către recurentul-reclamant A. a dispozițiilor art. 82 alin. (1) pct. a) și e) din Legea nr. 161/2003 și art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 având în vedere că, simultan cu exercitarea mandatului de deputat al Parlamentului României, acesta a deținut și funcția de administrator la SC B. SRL în perioada 20.12.2012-02.09.2013 și comerciant persoană fizică în cadrul „A. Persoană Fizică Autorizată”, în perioada 20.12.2012 până în prezent.

Cu privire la prima situație de incompatibilitate, se reține că începând cu data de 20.12.2012, ca urmare a validării mandatului de deputat prin Hotărârea Camerei Deputaților publicat în M. Of. nr. 869/20.12.2012, recurentul-reclamant a deținut calitatea de deputat în Parlamentul României.

Conform datelor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, recurentul-reclamant a avut calitatea de asociat și administrator al SC B. SRL, înființată la data de 09.04.1992.

Prin încheierea nr. 12370 din 15 martie 2005, s-a dispus dizolvarea de drept a SC B. SRL pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare, în termenul prevăzut de lege, conform art. 30 din Legea nr. 359/2004.

Împotriva încheierii de dizolvare, s-a formulat recurs ce a fost respins prin sentința nr. 1830 din 08 noiembrie 2005 în Dosarul nr. x/2005.

Potrivit art. 30 din Legea nr. 359/2004, neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare și a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conținând codul unic de înregistrare, până la termenul de 30 decembrie 2004, atrage dizolvarea de drept a persoanei juridice, iar potrivit art. 31 alin. (2) din același act normativ, după rămânerea definitivă a hotărârii de dizolvare, societatea intră în lichidare, conform Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată și modificată, în termen de 6 luni fiind desemnat lichidatorul.

Din momentul dizolvării, capacitatea juridică a societății se restrânge la actele și operațiunile necesare lichidării, iar potrivit art. 233 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, din momentul dizolvării, administratorul nu mai poate îndeplini noi operațiuni, încălcarea interdicției ducând la angajarea răspunderii personale și solidare a persoanei în cauză.

Prin sentința civilă nr. 2695 din 23 august 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2011 al Tribunalului București, secția a VII-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 270

1

alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei SC B. SRL, iar în temeiul dispozițiilor art. 107 alin. (2) din același act normativ, a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei, fiind numit lichidator judiciar cu atribuțiile specifice prevăzute de dispozițiile art. 25 din același act normativ.

Potrivit art. 81 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, calitatea de deputat sau senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, potrivit Constituției, cu excepția celei de membru de Guvern.

Calitatea de deputat și senator este, de asemenea, conform cu art. 82 alin. (1) lit. a) din același act normativ, incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990.

Este de reținut că starea de incompatibilitate prevăzută de art. 82 alin. (1) lit. a) raportat la art. 80 și art. 81 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 este condiționată de exercitarea unei alte funcții.

A exercita presupune, conform DEX al Limbii Române, a practica, a îndeplini o profesie, etc., iar deținerea calității de administrator al SC B. SRL, societate dizolvată de drept încă din anul 2005, nu poate duce la reținerea stării de incompatibilitate prevăzută de art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, instanța de fond făcând o interpretare și aplicare eronată a dispozițiilor legale în raport de situația factuală expus.

Greșit au fost interpretate și dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, având în vedere probele administrate din care rezultă că activitatea PFA a fost suspendată începând cu data de 28.12.2012, conform rezoluției nr. 66 din 04.01.2013 pronunțată în Dosarul nr. x din 28 decembrie 2012.

Mai mult, suspendarea activității PFA a fost înregistrată și la Agenția județeană a Finanțelor Publice Ilfov.

De altfel, atât intimata-pârâtă, cât și instanța de fond au reținut că activitatea persoanei fizice autorizate a fost suspendată dar printr-o interpretare excesivă au concluzionat greșit că recurentul-reclamant s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, fără a ține cont de finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea legii și stabilirea cauzelor de incompatibilitate.

Concluzionând, se reține că în mod greșit s-a apreciat că recurentul s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzut de art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care activitatea PFA a fost suspendată, valorile sociale apărate prin legea menționată neputând fi afectate în condițiile în care recurentul nu a exercitat concomitent activitatea specifică PFA, și funcția de deputat.

Nu trebuie omis nici scopul și sfera de incidență a incompatibilităților reglementate atât de Legea nr. 161/2003, cât și de art. 16 lit. a) din Legea nr. 96/2006.

Din interpretarea logico-juridică și teleologică a dispozițiilor art. 81 și art. 82 alin. (1) lit. a) și e) din Legea nr. 161/2003, rezultă că există premisele reale de a amenința valorile sociale apărate doar când există o suprapunere a funcției de deputat cu exercitarea efectivă a funcției de administrator la o societate comercială activă (economic, fiscal, juridic) implicată în acte de comerț sau atunci când se desfășoară acte de comerț ca persoană autorizată.

În cauza de față, SC B. SRL a fost dizolvată de drept încă din data de 8.11.2005, când hotărârea de dizolvare a rămas definitivă, moment din care capacitatea juridică a societății a fost restrânsă cu efectele prevăzute de art. 233 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată, iar activitatea PFA a fost suspendată din data de 28.12.2012, conform rezoluției nr. 66/2013, context în care în mod greșit în raport de starea factuală expusă a fost reținută starea de incompatibilitate prevăzută de art. 82 alin. (1) pct. a) și e) din Legea nr. 161/2003 și art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006.

În sensul interpretării date de Înalta Curte, este și Legea nr. 87/2017 prin care a fost modificată Legea nr. 161/2003, respectiv dispozițiile art. 82 alin. (1).

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamantul A., va casa sentința nr. 2944 din 03 noiembrie 2014 și rejudecând pe fond, în temeiul dispozițiilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea conexă formulată și va anula Raportul de evaluare nr. 10455 din 12 martie 2014 al Agenției Naționale de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2944 din 03 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Admite acțiunea formulată de reclamantul A..

Anulează Raportul de evaluare nr. 10455/G/II din 12 martie 2014 al Agenției Naționale de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2017.