ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3191/2012

Asupra recursurilor penale de față În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului; Prin sentința penală nr. 113 din 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul penal nr. 21496/63/2011, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului B.C.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza art. 65 C. pen., sa aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., sa interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul R.A.P. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani închisoare după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M.R.

la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., au fost achitați inculpații R.A.P. și B.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului B.C.M. durata arestării preventive de la data 10 noiembrie 2011 la zi și a fost menținută starea de arest.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.A.P. durata arestării preventive de la data 10 noiembrie 2011 la zi și a fost menținută starea de arest. A fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpatul R.M.R. prin încheierea din data de 09 ianuarie 2012, până la rămânerea definitivă a hotărârii. În temeiul art. 17 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităților de 502,5 gr. cannabis, 136,4 gr. cannabis, 342,82 gr. cannabis, 252,42 gr. cannabis, 769,8 gr. cannabis, 533,3 gr. cannabis, 21,41 gr. cannabis, 18,56 gr. cannabis, 5,30 gr. cannabis, 5,23 gr. cannabis, 5,13 gr. cannabis, 5,57 gr.

cannabis, 5,20 gr. Cannabis și 5,85 gr. cannabis rămase după efectuarea analizelor de laborator și depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O conform dovezii. S-a dispus confiscarea cantităților de 26,13 gr. cannabis, 0,72 gr. rezină cannabis, 0,42 gr. rezină cannabis și 0,46 gr. rezină cannabis rămase după efectuarea analizelor de laborator și depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O conform dovezii. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.200 lei reprezintă onorarii avocați oficiu. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pentru a identifica persoanele participante la activitatea infracțională de trafic și consum ilicit de droguri de risc desfășurată pe raza mun.

Craiova și pentru stabilirea situației de fapt și probarea acestei activității, prin Ordonanța nr. 15/A din 19 octombrie 2011 au fost autorizați în cauză investigatorul sub acoperire cu numele de cod „P.R." și colaboratorul acestuia, cu numele de cod „I.D." De asemenea, s-au solicitat și obținut de la Tribunalul Dolj autorizațiile din 20 octombrie 2011, cu privire la postul telefonic, utilizat de inculpatul G.A. și postul, utilizat de către Ț.I.M., zis „T." Întrucât a fost stabilită legătura între numitul G.A. și numitul C., identificat în persoana inculpatului B.C.M., s-a solicitat și obținut autorizația din 25 octombrie 2011, cu privire la postul telefonic, utilizat de B.C.M. și de numitul „I.", identificat ca fiind C.M.I.

S-a mai solicitat și obținut de la Tribunalul Dolj și autorizația din 04 noiembrie 2011, pentru postul telefonic utilizat de R.M.R., zis „F." Colaboratorul autorizat în cauză a cumpărat de la numitul G.A. la trei date diferite fragmente de substanță solidă, de culoare maronie, despre care acesta i-a spus că este hașiș, primind în schimb sumele de 50 lei, 100 lei și iarăși 100 lei. Astfel cum rezultă din rapoartele de constatare tehnico-științifică din 28 octombrie 2011 și din 11 noiembrie 2011 ale L.C.A.P.D., probele înaintate în cauza privindu-l pe G.A. sunt constituite din 1,02 grame rezină de cannabis, 0,80 grame rezină de cannabis și 0,90 grame rezină de cannabis, care au pus în evidență T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

După efectuarea celor trei cumpărări autorizate, a rezultat că numitul G.A. nu mai dorea să se ocupe de vânzare, astfel cum rezultă din interceptările și înregistrările de convorbiri și comunicări telefonice purtate de la postul telefonic utilizat de G.A. Din datele culese de investigatorul sub acoperire de la colaboratorul autorizat în cauză a rezultat că inculpatul R.M.R., fiind prieten cu G.A. a primit de la acesta ultimele grame de hașiș pe care le mai avea. Ulterior, inculpatul R.M.R. s-a ocupat el de distribuirea drogurilor. Astfel, în după amiaza de 04 noiembrie 2011 colaboratorul autorizat în cauză a cumpărat de la inculpatul R.M.R., zis „F.", două pachețele ambalate într-o folie de staniol, în care se afla câte o bucată de substanță solidă de culoare maronie, despre care i s-a spus că este hașiș, prețul de vânzare-cumpărare fiind de 100 lei.

Totodată, acesta i-a spus colaboratorului că are posibilitatea să-i furnizeze droguri în continuare și să-1 contacteze telefonic ori de câte ori are nevoie, dar să se grăbească pentru că nu mai este multă marfă. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 11 noiembrie 2011 al L.C.A.P.D., proba înaintată în cauza privindu-l pe R.M.R. este constituită din 0,83 grame rezină de cannabis, care a pus în evidență T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000. Împrejurarea că numitul G.A.

abandonase cu adevărat activitatea infracțională desfășurată până atunci, rezultă și din interceptarea din data de 09 noiembrie 2011, ora 02:03:50, când acesta, aflat la postul telefonic, primește un mesaj de la inculpatul B.C.M., cu următorul conținut: „G., ce faci de nu răspunzi că am o sticlă de vin din Spania pentru tine și crede-mă este exact soiul care îți place ție." Nefiind vorba despre vreun soi de vin, numitul G.A. a înțeles exact „aluzia fină" a inculpatului B.C.M., căruia i-a răspuns tot printr-un mesaj, pe măsura interesului pe care îl mai avea: „nu mai beau m-am lăsat. îmi pare rău.mersi oricum.dar am ieșit din schemă". Luarea ultimelor grame de hașiș de către inculpatul R.M.R., zis „F.", îl caracteriza pe acesta ca o persoană dornică să preia activitatea numitului G.A.

și, totodată, să o și dezvolte, după cum el însuși sa destăinuit colaboratorului autorizat în cauză, precizându-i că „are posibilitatea să-i furnizeze droguri în continuare și să-l contacteze telefonic ori de câte ori are nevoie". După ce a luat drogurile de la numitul G.A., inculpatul R.M.R., zis „F.", le-a vândut numiților B.A.F. și C.M.I. cantități de rezină de cannabis de 40 lei pentru fiecare, necesare pentru consumul propriu al acestora. Întrucât inculpatul R.M.R. era interesat să vândă din cantitatea de hașiș pe care o mai avea, în după amiaza de 09 noiembrie 2011 s-a organizat un flagrant, în timpul căruia R.M.R. a fost prins imediat ce vânduse rezină de cannabis în valoare de 150 lei colaboratorului autorizat în cauză.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 11 noiembrie 2011 al L.C.A.P.D., proba înaintată în cauza privindu-l pe R.M.R. este constituită din 1,25 grame rezină de cannabis, care a pus în evidență T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000. Inculpatul a și recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății săvârșirea faptelor menționate mai sus. în noaptea de 08 - 09 noiembrie 2011, numitul G.A. primise un mesaj de la inculpatul B.C.M., referitor la „un vin bun din Spania", mesaj pe care acesta l-a înțeles ca referindu-se la o cantitate de droguri de o calitate ridicată. Cu acea ocazie, acesta i-a spus că se lăsase de așa ceva, aspect ce corespunde adevărului, după cum rezultă și din exploatarea autorizațiilor emise de Tribunalul Dolj.

Ca urmare a acestei informații, în după amiaza de 09 noiembrie 2011, în jurul orei 17,00, s-a organizat un flagrant în zona Parcului Tineretului din Municipiul Craiova, ocazie cu care inculpatul B.C.M. și verișorul său R.A.P., zis „P.", recent sosit din Spania, au fost prinși la scurt timp după ce vânduseră numitului G.A., contra sumei de 2.000 lei, o cantitate de aproximativ 40 grame de cannabis și rezină de cannabis. Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 18 noiembrie 2011 al L.C.A.P.D., probele înaintate în cauza privindu-l pe B.C.M. și R.A.P. erau constituite din 29,04 grame cannabis, 1,87 grame cananbis și 0,88 grame rezină de cannabis, toate probele punând în evidență T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

În cursul cercetărilor premergătoare, s-a efectuat o percheziție domiciliară la domiciliul lui B.C.M. și a mamei sale B.E., fiind descoperite și ridicate dintr-un dulap din spatele patului un număr de 3 borcane de 0,800 kg, în care se aflau fragmente vegetale, de culoare verde oliv, cu miros specific, un pachet din celofan transparent lipit cu bandă adezivă, în interiorul căruia se aflau aproximativ 500 grame de fragmente vegetale de culoare verde oliv cu miros specific, două punguțe din material plastic, care conțineau mai multe fragmente vegetale de culoare verde oliv cu miros specific, încă două pungi din plastic, ce conțineau fragmente vegetale de culoare verde oliv cu miros specific, iar după un colțar a fost găsit un sac din plastic, care conținea fragmente vegetale de culoare verde oliv cu miros specific.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 23 noiembrie 2011 al L.C.A.P.D., probele înaintate în cauza privindu-l pe inculpatul B.C.M. sunt constituite din: 508,8 grame cannabis, 162,7 grame cannabis, 23,15 grame cannabis, 20,52 grame cannabis, 348,72 grame cannabis, 259,64 grame cannabis, 776,4 grame cannabis și 542,3 grame cannabis, toate probele punând în evidență T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000. Din actele dosarului, a rezultat cu certitudine că inculpatul R.M.R., zis „F." a vândut rezină de cannabis și altor persoane decât colaboratorului autorizat în cauză, respectiv învinuiților C.M.I.

și B.A.F., care au relatat faptul că au cumpărat rezină de cannabis de 40 lei fiecare pentru consumul lor propriu. De asemenea, din probele administrate a reieșit faptul că rezină de cannabis comercializată în împrejurările mai sus prezentate, inițial de către numitul G.A., iar ulterior de inculpatul R.M.R., provenea din București, iar inculpatul B.C.M., la rândul său, încerca să vândă cannabis-ul pe care îl avea la domiciliu pe piața din Craiova, lucru prezentat de numitul G.A. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului R.M.R. care, la data de 04 noiembrie 2011, a vândut colaboratorului autorizat două pachețele ambalate într-o folie de staniol, în care se afla câte o bucată de substanță solidă de culoare maronie, conținând în total 0,83 grame rezină de cannabis, contra sumei de 100 lei, iar numiților B.A.F.

și C.M.I. cantități de rezină de cannabis pentru suma de 40 lei pentru fiecare și care, la data de 09 noiembrie 2011, a vândut rezină de cannabis în cantitate de 1,25 grame în valoare de 150 lei colaboratorului autorizat în cauză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Fapta inculpatului B.C.M. care, la data de 09 noiembrie 2011 a vândut numitului G.A., contra sumei de 2.000 lei, mai multe doze, conținând 29,04 grame cannabis, 1,87 grame cananbis și 0,88 grame rezină de cannabis întrunește dementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpatului R.A.P., care, împreună cu inculpatul B.C.M., a vândut numitului G.A., contra sumei de 2.000 lei, mai multe doze, conținând 29,04 grame cannabis, 1,87 grame cananbis și 0,88 grame rezină de cannabis întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În ceea ce privește săvârșirea de către inculpatul R.A.P., în calitate de autor, și inculpatul B.C.M., în calitate de complice, a infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, completată și modificată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G nr. 6/2010, instanța constată că la dosarul cauzei nu există probe cu privire la existența acestei infracțiuni, ci doar simple supoziții, insuficiente pentru existența infracțiunii.

Potrivit aprecierii instanței, dispozițiile art. 69-75 C. proc. pen. conferă caracter condiționat declarațiilor părților, inclusiv celor aparținând inculpatului, astfel că afirmația inițială (mesajul telefonic) a inculpatului B.C.M. nu poate susține o acuzație în materie penală, cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă. În opinia primei instanțe, mesajul acestui inculpat, privind proveniența drogurilor din Spania, era făcut pentru a simula o realitate și pentru a induce în eroare pe cumpărătorul G.A., acesta fiind ușor de convins să cumpere droguri dacă proveneau din străinătate, deoarece inițial a refuzat, întrucât nu erau de calitate.

Instanța a manifestat rezerve cu privire la seriozitatea mesajului telefonic dat de inculpatul B.C.M., având în vedere și faptul că la percheziția domiciliară efectuată în imobilul său au fost găsite mai multe cantități de cannabis. Probele ar fi trebuit să dovedească, în mod indubitabil, însăși existența, în materialitatea sa, a infracțiunii, or în cauză nu există nicio dovadă a faptului că drogurile au fost aduse din Spania de către inculpatul R.A.P., care a venit împreună cu familia în România pentru câteva zile. Așadar, privitor la infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc, reținută în sarcina inculpatului R.A.P., în calitate de autor, și în sarcina inculpatului B.C.M., în calitate de complice, nu au fost administrate probe în măsură să răstoarne, în mod incontestabil, prezumția de nevinovăție, consacrată de art. 66 alin. (1) C. proc.

pen., astfel că, o simplă presupunere nu poate constitui temei al condamnării. În consecință, în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanța a dispus achitarea inculpaților R.A.P. și B.C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, completată și modificată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2010. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații B.C.M., R.A. și R.M.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Ministerul Public a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie, susținând că probele administrate în cauză fac dovada certă a vinovăției inculpaților B.C.M.

și R.A. în comiterea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, concluzie ce rezultă din conținutul mesajelor telefonice interceptate, prin care se încearcă a se disimula o viitoare tranzacție, nicidecum a se induce în eroare pe eventualul cumpărător din România. Inculpații B.C.M. și R.A., au solicitat aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, în modalitatea suspendării condiționate sau sub supraveghere, ținând seama de atitudinea procesuală sinceră, contribuția adusă la aflarea adevărului, conduită buna în societate, lipsa antecedentelor penale și situația familială. În considerarea acelorași elemente, inculpatul R.M.R. a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 sau art. 86 1 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 216 din 21 iunie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și apelanții inculpați R.A.P., B.C.M. și R.M.R. împotriva sentinței penale nr. 113 din 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul penal nr. 21496/63/2011. A desființat sentința penală apelată și, rejudecând, a dispus: I. În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.P. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc.

A redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului R.A.P. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

II. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de risc. A redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat, sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

la 2 ani și 9 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului B.C.M. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii. III. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului R.M.R., sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen. în baza art. 86 3 C. pen., a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, conform programului de supraveghere întocmit; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 3 alin. (3) C. pen., a impus inculpatului următoarele obligații pe durata termenului de încercare : a) să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare; b) să nu intre în legătură cu inculpații R.A.P. și B.C.M. și martorii G.A., B.A.F. și C.M.I. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi aplicată acestui inculpat pe durata termenului de încercare a executării pedepsei închisorii. În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaților R.A.P. și B.C.M. perioada arestului preventiv, cu începere de la data de 12 martie 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpaților R.A.P. și B.C.M. În baza art. 139 C. proc. pen., a respins cererea inculpatului R.M.R., privind revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată. A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile contrare deciziei penale de față și a menținut celelalte dispoziții. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Curtea a reținut că, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că existența infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea este cert dovedită de declarațiile de martori, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de percheziție domiciliară, notele de supraveghere operativă, coroborate cu fotografiile judiciare și depozițiile inculpaților, fundamentând și convingerea instanței de apel că faptele există și constituie infracțiuni, fiind săvârșite cu intenție directă. De altfel, inculpații R.A.P. și B.C.M., deși nu au recunoscut infracțiunea de trafic internațional de droguri, au recunoscut-o pe aceea de trafic de droguri de risc, cu prilejul audierii lor în instanță, în ședința publică din 06 februarie 2012, iar inculpatul R.M.R.

a recunoscut faptele reținute în rechizitoriu, prevalându-se de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Prin urmare, în raport cu natura faptei constatate cu prilejul flagrantului și având în vedere cantitățile de droguri descoperite la domiciliul inculpatului B.C.M., instanța de apel a a apreciat că fapta acestuia și a inculpatului R.A.P., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar fapta inculpatului R.M.R., care, la data de 04 noiembrie 2011, a vândut colaboratorului autorizat două pachețele ambalate într-o folie de staniol, în care se afla câte o bucată de substanță solidă de culoare maronie, conținând în total 0,83 grame rezină de cannabis, contra sumei de 100 lei, precum și numiților B.A.F.

și C.M.I. cantități de rezină de cannabis pentru suma de 40 lei pentru fiecare și care, la data de 09 noiembrie 2011, a vândut rezină de cannabis în cantitate de 1,25 grame, în valoare de 150 lei colaboratorului autorizat în cauză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Deși, inculpații R.A.P. și B.C.M. au negat comiterea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, probele administrate în cauză fundamentează în opina instanței de prim control judiciar concluzia că o parte din substanțele puse în circulație la data de 09 noiembrie 2011, în jurul orei 17,00, sub forma rezinei de cannabis, proveneau din străinătate, mesajul transmis potențialului cumpărător de către B.C.M., în legătură cu „vinul bun de Spania" disimulând viitoarea tranzacție, având ca obiect droguri din această țară.

În exprimarea acestei concluzii, instanța a reținut ca fiind edificator faptul că numai după venirea inculpatului R.A.P. în România inculpatul B.C.M. a luat legătura cu viitorul cumpărător, comunicându-i că are un „vin bun de Spania". Teza probatorie invocată în apărare de cei doi inculpați, legată de faptul că prin folosirea acestei sintagme s-ar fi dorit convingerea cumpărătorului asupra calității de droguri furnizate, nu a fost însușită de instanța de apel, de vreme ce inculpații, în măsura în care ar fi cunoscut o asemenea împrejurare, ar fi invocat-o cu prilejul primelor audieri. Or, din acest punct de vedere, inculpatul R.A.P., la data de 09 noiembrie 2011, a refuzat a da declarații, iar cu prilejul celei de a doua audieri de către procuror a negat implicarea sa în traficul de droguri, susținând că nu ar avea cunoștință despre motivul reținerii sale și presupusa faptă pentru care este cercetat.

În același sens, a mai reținut că audierea inculpatului a avut loc de la data de 09 noiembrie 2012, iar pretinsa teză probatorie a fost invocată cu ocazia celei de a treia audieri din 16 decembrie 2011, o astfel de poziție procesuală constatând și în privința inculpatului B.C.M. Astfel, și acesta a refuzat a da declarații la data de 09 noiembrie 2011, pentru ca abia la data de 16 decembrie 2012 să declare că drogurile proveneau de pe o plantație descoperită în timpul unei partide de pescuit și, față de împrejurarea că inculpatul G.A. nu ar fi fost mulțumit de calitatea cannabis-ului pe care urma să îl procure, s-a hotărât să îl convingă pe acesta într-o altă modalitate, comunicându-i că drogul provine din Spania.

Pe de altă parte, deși în declarațiile ulterioare inculpatul R.A.P. a susținut că inculpatul B.C.M. îi solicitase ajutorul pentru a comercializa droguri, instanța a reținut că banii proveniți din tranzacție s-au găsit asupra sa, contrar celor susținute în faza inițială a cercetărilor, iar din fotografiile judiciare aflate la dosar rezultă că drogurile au fost scoase de către acest inculpat, din autoturismul cu care venise din Spania, nicidecum de către B.C.M. (filele 23-31, vol. 2 d.u.p.). Mai mult, B.C.M. i-a dezvăluit numitului G.A., în conținutul discuțiilor telefonice, că drogurile aparțin unei cunoștințe pe nume „P.", care tocmai venise din Spania (recte R.A.P.), fapt ce susține aprecierea inctnaței că rezina de cannabis descoperită asupra sa nu putea fi de producție indigenă.

Această concluzie este susținută, concomitent, și de faptul că în declarațiile sale B.C.M. nu a făcut referire la rezina de cannabis, substanță care presupune un procedeu de fabricație mai elaborat, ci numai la planta cannabis, ce ar fi provenit din cultura descoperită cu ocazia partidei de pescuit. În aceste condiții, este cert că rezina de cannabis remisă inculpatului G.A. cu ocazia organizării flagrantului nu putea proveni din cultura la care inculpatul B.C.M. a făcut referire, mai cu seamă că teza probatorie invocată nu este susținută de către respectivul cumpărător. Astfel, în declarația aflată la fila 145 din vol. 2 al dosarului de urmărire penală, inculpatul B.C.M. a precizat că la momentul întâlnirii cu G.A.

acesta ar fi testat drogul, însă un astfel de episod nu rezultă din depoziția martorului, care confirmă doar întâlnirea cu B.C.M., nu și faptul că ar testat un mugure de cannabis (fila 99, vol. 2, dosar de urmărire penală). Așadar, din cuprinsul mesajului transmis cumpărătorului de către B.C.M., imediat după venirea inculpatului R.A.P. din Spania, rezulta că cei doi nu puteau să vândă droguri de proveniență străină fără a disimula o eventuală operațiune, fiind direct interesați să creeze aparența unei comunicări obișnuite și legale. Acest aspect reiese din împrejurarea că ambii inculpați au participat la momentul vânzării efective a drogurilor, din faptul că banii proveniți din tranzacție au fost descoperiți asupra inculpatului R.A.P., acesta fiind proprietarul unei părți din cantitatea de droguri vândută, precum și din faptul că tranzacția a avut obiect două tipuri de droguri, apropiate ca natură, dar diferite din punct de vedere calitativ.

Prin urmare, sub aspect constitutiv, având în vedere introducerea drogurilor în țară de către inculpatul R.A.P., s-a reținut că fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar prin ajutorul dat la vânzarea drogurilor, fapta inculpatului B.C.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare. La individualizarea pedepselor, Curtea a avut în vedere și criticile formulate de inculpați, a dat eficiență dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen.

la stabilirea pedepselor aplicate inculpaților, întrucât, deși inculpații s-au situat pe o poziție nesinceră în raport de ansamblul activității infracționale, aceștia se află la primul contact cu legea penală, sunt tineri, integrați social și provin din familii organizate, având un loc de muncă și cooperând cu organele judiciare, fără a încerca tergiversarea cauzei. În stabilirea cuantumului pedepselor, instanța a avut în vedere contribuția efectivă a inculpaților la săvârșirea faptelor, aplicând inculpatul B.C.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 o pedeapsă mai aspră datorită rolului esențial jucat de inculpat în activitatea de identificare a potențialilor cumpărători și de traficare efectivă a drogurilor.

În ceea ce îl privește pe inculpatul R.M.R., Curtea a reținut că aplicarea unei pedepse cu executare în regim de deținere, în sensul adoptat de prima instanță, este mult prea severă față de cantitatea redusă a drogurilor și datele ce caracterizează persoana autorului, inculpatul aflându-se la o vârstă fragedă, fiind infractor primar, absolvent de studii superioare, beneficiar al unei burse universitare în Grecia și manifestând o conduită sinceră și de regret a faptelor pe întreg parcursul procesului penal. Prin urmare, Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea efectivă de libertate, sens în care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., care, prin măsurile și obligațiile specifice, asigură integrarea socială a inculpatului și prevenirea acestui gen de fapte penale, contribuind la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În cazul inculpaților B.C.M. și R.A.P. a apreciat că schimbarea modalității de executare a pedepselor nu se impune, având în vedere că faptele săvârșite, prin gradul lor de pericol social, impun o sancționare corespunzătoare, activitatea infracțională desfășurată având ramificații transfrontaliere și periclitând în mod deosebit relațiile sociale referitoare la sănătatea persoanelor, aspect susținut de cantitățile însemnate de droguri descoperite asupra inculpaților. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații R.A.P. și B.C.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept, cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 14, 17, și 18 C. proc. pen. În dezvoltarea motivului comun de recurs, inculpații R.A.P.

și B.C.M. au solicitat achitarea lor, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri, în forma autoratului și a complicității, întrucât fapta nu există. Inculpatul B.C.M., circumscris cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., a solicitat să se constate că faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită prin reținerea dispozițiilor art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în cauză fiind vorba de infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În subsidiar, ambii inculpați întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate de către instanța de apel, în sensul reducerii pedepsei aplicată inculpatului R.A.P. pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri sub minimum special prevăzut de lege, iar în cazul inculpatului B.C.M. reducerea pedepsei aplicată pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen., având în vedere atitudinea sa sinceră, lipsa antecedentelor penale și realizarea unui tratament juridic egal în raport de celălalt coinculpat din cauză. Înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14, 17 și 18 C. proc.

pen. - cât și din oficiu - potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - apreciază hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică și recursurile declarate de inculpap. ca fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: 1. în ceea ce privește criticile recurenților inculpați R.A.P. și B.C.M., circumscrise cazului de casare prev. de art. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate. Se constată că, în urma evaluării coroborată a tuturor probelor administrate în cauză, cele două instanțe, în mod justificat, au reținut că s-a demonstrat la adăpost de orice îndoială că inculpații R.A.P. și B.C.M.

au vândut împreună, la data de 09 noiembrie 2011, numitului G.A., contra sumei de 2.000 lei, cantitatea de 29.04 grame cannabis, 1,87 grame cannabis și 0,88 grame rezină de canabis, împrejurări care nu au fost contestate nici de către inculpați, faptele lor întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În ceea ce privește infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reținută de către instanța de prim control judiciar în sarcina celor doi inculpați, sub forma autoratului în cazul inculpatului R.A.P. și, respectiv, a complicității în cazul inculpatului B.C.M., Înalta Curte apreciază că probele administrate nu sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție prevăzută de dispozițiile art. 52 C. proc.

pen. Instanța trebuie să analizeze ansamblul probator în concordanță cu dispozițiile art. 63 C. pen., putând reține sau, după caz, să înlăture unele din aceste probe, în parte sau în totalitate, în situația în care nu se coroborează cu restul probelor administrate. Or, transmiterea unui mesaj telefonic apreciat ca fiind sugestiv de către un inculpat către o altă persoană pentru a o determina să cumpere droguri, care nu este susținut de niciun alt mijloc de probă, nu poate conduce la stabilirea adevărului în cauză și nu poate susține acuzația care se aduce celor doi inculpați referitoare la traficul internațional de droguri de risc. Plecând de la aceste premise, Înalta Curte constată că, este cert faptul că la data de 09 noiembrie 2011, în jurul orelor 17, cu ocazia realizării activității de prindere în flagrant au fost identificații inculpații R.A.P.

și B.C.M. după ce au vândut numitului G.A., contra sumei de 2.000 lei, cantitatea de 29.04 grame cannabis, 1,87 grame cannabis și 0,88 grame rezină de canabis, banii folosiți la realizarea flagrantului fiind găsiți asupra inculpatului R.A.P. De asemenea, din transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.C.M. cu numitul G.A. și mesajul transmis acestuia în noaptea de 8/9 noiembrie 2011 (filele 134-135 vol. 1 d.u.p.) rezultă că inculpatul îi comunică lui G.A. faptul că are un „ vin bun din Spania " Însă acesta îl refuză pe motiv că „. nu mai bea și a ieșit din schemă". Toate aceste împrejurări dovedite în mod cert de probatoriile administrate nu fac decât dovada faptului că inculpații R.A.P.

și B.C.M. au săvârșit activități ce intră în conținutul elementului material al infracțiunii de trafic de droguri de risc, ce a nu fost contestată de niciunul dintre recurenții inculpați. Faptul că inculpatul R.A.P. a sosit în țară, la începutul lunii noiembrie 2011 din Spania, împreună cu familia și, a participat, ulterior, la activitatea infracțională de trafic de droguri de risc nu conduce implicit la aprecierea că acesta a introdus drogurile în țară (rezină de cannabis), după care le-a vândut împreună cu coinculpatul B.C.M. Poziția procesuală a inculpaților care, inițial, au refuzat să dea declarații iar, ulterior, au declarat că drogurile proveneau dintr-o plantație de cannabis găsită de inculpatul B. cu ocazia unei partide de pescuit, în apropierea com.

Unirea, jud. Dolj, nu poate fi apreciată decât prin raportare la ansamblu probator administrat în cauză, care, în opinia Înaltei Curți, contrar celor reținute de către instanța de apel, nu dovedește că inculpatul R. ajutat de către inculpatul B. ar fî introdus droguri de risc în țară, provenite din Spania. Apărarea formulată de către inculpați că drogurile nu proveneau din Spania ci din cultura găsită de inculpatul B. iar mesajul transmis către G.A. a fost pentru a-l determina să cumpere droguri ca fiind de bună calitate apare ca fiind credibilă în contextul în care, la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului B. au fost găsite mai multe cantități de cannabis disimulate într-un dulap din spatele patului unde acesta dormea (filele 37-43 vol. 2 d.u.p.).

Mai mult, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică din 18 noiembrie 2011 întocmit de L.C.A.P.D.P. din cadrul M.A.I. (filele 51-52 vol. 2 d.u.p.), drogurile vândute de cei doi inculpați către G.A. la data de 9 noiembrie 2011 erau cannabis și rezină de cannabis, fără alte particularități care să confirme susținerea acuzării și aprecierea făcută de instanța de apel că ar fi diferite de cele identificate la domiciliul inculpatului B. și că ar fi fost aduse din Spania de către inculpatul R. Chiar dacă, aprecierea instanței de apel este corectă în ceea ce privește împrejurarea că rezina de cannabis este o substanță care presupune un procedeu elaborat de fabricație, în cauză, nu s-a putut face dovada că aceasta nu putea fi obținută de către inculpatul B. în alte împrejurări decât cele reținute în actul de sesizare, în condițiile în care inculpatul îl cunoștea pe G.A.

care, anterior colaborării cu organele judiciare, vânduse la mai multe persoane din mun. Craiova droguri de risc printre care și rezină de cannabis. Relevanță în acest sens prezintă și declarația lui G.A. din faza de urmărire penală (filele 98-99 vol. 2 d.u.p.) care confirmă faptul că în urmă cu câteva luni de la momentul realizării flagrantului 1-a întâlnit pe inculpatul B. la o nuntă, iar ulterior, întrucât a aflat că acesta avea o plantație de cannabis s-a deplasat cu un alt prieten „S. " la domiciliul inculpatului din com. Unirea. Aici, inculpatul le-a arătat o pungă cu „iarbă", informându-i că nu era de calitate dar va mai lucra la asta întrucât a investit mult în plantație și era dornic să-și valorifice marfa.

Toate aceste probatorii susțin ipoteza inculpaților că drogurile vândute la data de 09 noiembrie 2011 nu au fost aduse de către R. din Spania și introduse în țară în scopul comercializării lor. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că nu s-a dovedit comiterea de către inculpați a unor acte care să corespundă elementelor constitutive specifice formei simple a infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, respectiv că, au desfășurat activități de introducere, scoatere, import sau export de droguri de risc, fără drept și, pe cale de consecință, urmează să admită recursul inculpaților sub acest aspect și să dispună achitarea lor pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sub forma autoratului și a complicității, întrucât fapta nu există.

2. Față de soluția dispusă în cauză de către instanța de recurs, o analiză a criticilor recurentului inculpat B.C.M. privind greșita încadrare juridică dată faptei și a criticilor recurentului inculpat R.A.P. privind greșita individualizare a pedepsei aplicată de către instanța de apel, referitor la infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc, nu se mai impune. 3. În ceea ce privește critica recurentului inculpat B.C.M. privind greșita individualizare a pedepsei aplicată acestuia de către instanța de apel pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, înalta Curte constată că, potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Din examinarea acestor criterii, se constată că cel referitor la gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul prioritar celui referitor la persoana infractorului, instanța de apel apreciind în mod corect că fapta de trafic de droguri de risc săvârșită de inculpat -astfel cum a fost expusă anterior -, prezintă, în concret, un ridicat grad de pericol social.

Raportând aceste considerații teoretice la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că elementele legate de faptă și de persoana inculpatului au fost corect valorificate de instanța de apel în procesul de individualizare a sancțiunii penale, existența acestora justificând reținerea în sarcina inculpatului a împrejurărilor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cărora le-a dat eficiența unor circumstanțe atenuate judiciare și i-a aplicat o pedeapsă orientată sub limita minimă de pedeapsă prevăzută de legea specială, respectiv, de 2 ani și 9 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Prin urmare, în baza propriul examen a actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte, ținând seama de natura infracțiunii săvârșite ce prezintă un grad de pericol social ridicat atât generic cât și în concret, circumstanțele reale ale comiterii faptei (vânzare de droguri de risc în mun.

Craiova), cantitatea mare de droguri de risc vândută, participația penală a inculpatului la comiterea faptei (fiind persoana care îl cunoștea și care l-a contactat pe numitul G.A. pentru a-i vinde drogurile), cantitatea de droguri găsită la locuința acestuia cu ocazia percheziției fapt ce dovedește că era un mod de a obține venituri, atingerea adusă relațiilor sociale privind sănătatea persoanelor, atitudinea sa procesuală de recunoaștere a comiterii faptei și de circumstanțele personale ale inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale, are un loc de muncă, studii superioare), constată ca, a fost aplicată o pedeapsă corect individualizată de către instanța de control judiciar, orientată sub minimum special prevăzut de lege prin reținerea unor împrejurări favorabile inculpatului cărora, în mod întemeiat le-a dat valența de circumstanțe judiciare atenuante.

Cât privește modalitatea de executare, Înalta Curte reține că funcția de reeducare a pedepsei poate fi realizată numai printr-o justă individualizare a pedepsei, ceea ce presupune stabilirea unei modalități de executare care să țină seama în egală măsură de natura și gravitatea faptei, dar și de persoana inculpatului. într-adevăr, scopul pedepsei constând în reinserția socială a condamnatului nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea acestuia de societate, însă față de criteriile anterior menționate, aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sau sub supraveghere, așa cum a solicitat recurentul inculpat, ar fi prea blândă în raport de contribuția sa infracțională, cantitatea de droguri traficată și împrejurările comiterii faptei.

În consecință, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de apel, prin cuantum și prin modalitatea de executare, îndeplinește atât scopul preventiv educativ al pedepsei, cât și caracterul de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta comisă cât și cu privire la comportamentul inculpatului. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul inculpaților R.A.P. și B.C.M. numai în ceea ce privește greșita lor condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

și, respectiv, art. 26 C. pen. rap. la 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., va casa decizia atacată și va dispune, în achitarea inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta de trafic internațional de droguri de risc, in forma autoratului și a complicității astfel cum a fost reținută de instanța de apel, nu există. Va înlătura dispozițiile art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. și va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. În temeiul art. 385 17 alin. 4 raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpaților R.A.P. și B.C.M.

va deduce durata arestării preventive de la 10 noiembrie 2011 la 08 octombrie 2012. Având în vedere dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar sumele de 75 lei reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații R.A.P. și B.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 216 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte, decizia atacată, numai în ceea ce privește greșita condamnare a inculpaților R.A.P. și B.C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și, respectiv, art. 26 C. pen. rap. la 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și, rejudecând: I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

aplicată inculpatului R.A.P. și repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv: 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului R.A.P. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. Înlătură disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

aplicată inculpatului B.C.M. și repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv: 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pentru infracțiunea de complicitate la trafic internațional de droguri de risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și 2 ani și 9 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului B.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. Înlătură disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (3)