ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3191/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3191/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor penale de față

În urma

examinării actelor și lucrărilor dosarului;

Prin sentința penală nr. 113 din 12

martie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul penal nr. 21496/63/2011,

în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea

inculpatului B.C.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 65

C. pen., sa aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71

C. pen., sa interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul R.A.P. la o

pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de risc.

În baza art. 65

C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 ani închisoare după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71

C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat

inculpatul R.M.R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de risc.

În baza art. 71

C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., au fost achitați

inculpații R.A.P. și B.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

internațional de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

În baza art. 88

C. pen. și art. 350 C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată

inculpatului B.C.M. durata arestării preventive de la data 10 noiembrie 2011 la

zi și a fost menținută starea de arest.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului R.A.P. durata arestării preventive de la data 10

noiembrie 2011 la zi și a fost menținută starea de arest.

A fost

menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față

de inculpatul R.M.R. prin încheierea din data de 09 ianuarie 2012, până la

rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art.

17 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. f)

C. pen., s-a dispus confiscarea cantităților de 502,5 gr. cannabis, 136,4 gr.

cannabis, 342,82 gr. cannabis, 252,42 gr. cannabis, 769,8 gr. cannabis, 533,3

gr. cannabis, 21,41 gr. cannabis, 18,56 gr. cannabis, 5,30 gr. cannabis, 5,23

gr. cannabis, 5,13 gr. cannabis, 5,57 gr. cannabis, 5,20 gr. Cannabis și 5,85

gr. cannabis rămase după efectuarea analizelor de laborator și depuse la camera

de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O conform dovezii.

S-a dispus

confiscarea cantităților de 26,13 gr. cannabis, 0,72 gr. rezină cannabis, 0,42

gr. rezină cannabis și 0,46 gr. rezină cannabis rămase după efectuarea

analizelor de laborator și depuse la camera de corpuri delicte din cadrul

I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O conform dovezii.

În baza art.

191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 2.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.200 lei reprezintă onorarii

avocați oficiu.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că pentru a identifica persoanele participante

la activitatea infracțională de trafic și consum ilicit de droguri de risc

desfășurată pe raza mun. Craiova și pentru stabilirea situației de fapt și

probarea acestei activității, prin Ordonanța nr. 15/A din 19 octombrie 2011 au

fost autorizați în cauză investigatorul sub acoperire cu numele de cod

„P.R." și colaboratorul acestuia, cu numele de cod „I.D." De

asemenea, s-au solicitat și obținut de la Tribunalul Dolj autorizațiile din 20

octombrie 2011, cu privire la postul telefonic, utilizat de inculpatul G.A. și

postul, utilizat de către Ț.I.M., zis „T."

Întrucât a fost

stabilită legătura între numitul G.A. și numitul C., identificat în persoana

inculpatului B.C.M., s-a solicitat și obținut autorizația din 25 octombrie

2011, cu privire la postul telefonic, utilizat de B.C.M. și de numitul

„I.", identificat ca fiind C.M.I. S-a mai solicitat și obținut de la

Tribunalul Dolj și autorizația din 04 noiembrie 2011, pentru postul telefonic

utilizat de R.M.R., zis „F."

Colaboratorul

autorizat în cauză a cumpărat de la numitul G.A. la trei date diferite

fragmente de substanță solidă, de culoare maronie, despre care acesta i-a spus

că este hașiș, primind în schimb sumele de 50 lei, 100 lei și iarăși 100 lei.

Astfel cum

rezultă din rapoartele de constatare tehnico-științifică din 28 octombrie 2011

și din 11 noiembrie 2011 ale L.C.A.P.D., probele înaintate în cauza privindu-l

pe G.A. sunt constituite din 1,02 grame rezină de cannabis, 0,80 grame rezină

de cannabis și 0,90 grame rezină de cannabis, care au pus în evidență T.H.C.,

substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din

Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

După efectuarea

celor trei cumpărări autorizate, a rezultat că numitul G.A. nu mai dorea să se

ocupe de vânzare, astfel cum rezultă din interceptările și înregistrările de

convorbiri și comunicări telefonice purtate de la postul telefonic utilizat de

G.A.

Din datele

culese de investigatorul sub acoperire de la colaboratorul autorizat în cauză a

rezultat că inculpatul R.M.R., fiind prieten cu G.A. a primit de la acesta

ultimele grame de hașiș pe care le mai avea.

Ulterior,

inculpatul R.M.R. s-a ocupat el de distribuirea drogurilor. Astfel, în după

amiaza de 04 noiembrie 2011 colaboratorul autorizat în cauză a cumpărat de la inculpatul

R.M.R., zis „F.", două pachețele ambalate într-o folie de staniol, în care

se afla câte o bucată de substanță solidă de culoare maronie, despre care i s-a

spus că este hașiș, prețul de vânzare-cumpărare fiind de 100 lei. Totodată,

acesta i-a spus colaboratorului că are posibilitatea să-i furnizeze droguri în

continuare și să-1 contacteze telefonic ori de câte ori are nevoie, dar să se

grăbească pentru că nu mai este multă marfă.

Potrivit

raportului de constatare tehnico-științifică din 11 noiembrie 2011 al

L.C.A.P.D., proba înaintată în cauza privindu-l pe R.M.R. este constituită din

0,83 grame rezină de cannabis, care a pus în evidență T.H.C., substanță

psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă

nr. III al Legii nr. 143/2000.

Împrejurarea că

numitul G.A. abandonase cu adevărat activitatea infracțională desfășurată până

atunci, rezultă și din interceptarea din data de 09 noiembrie 2011, ora

02:03:50, când acesta, aflat la postul telefonic, primește un mesaj de la

inculpatul B.C.M., cu următorul conținut: „G., ce faci de nu răspunzi că am o

sticlă de vin din Spania pentru tine și crede-mă este exact soiul care îți

place ție."

Nefiind vorba

despre vreun soi de vin, numitul G.A. a înțeles exact „aluzia fină" a

inculpatului B.C.M., căruia i-a răspuns tot printr-un mesaj, pe măsura

interesului pe care îl mai avea: „nu mai beau m-am lăsat. îmi pare rău.mersi

oricum.dar am ieșit din schemă".

Luarea

ultimelor grame de hașiș de către inculpatul R.M.R., zis „F.", îl caracteriza

pe acesta ca o persoană dornică să preia activitatea numitului G.A. și,

totodată, să o și dezvolte, după cum el însuși sa destăinuit colaboratorului

autorizat în cauză, precizându-i că „are posibilitatea să-i furnizeze droguri

în continuare și să-l contacteze telefonic ori de câte ori are nevoie".

După ce a luat

drogurile de la numitul G.A., inculpatul R.M.R., zis „F.", le-a vândut

numiților B.A.F. și C.M.I. cantități de rezină de cannabis de 40 lei pentru

fiecare, necesare pentru consumul propriu al acestora.

Întrucât

inculpatul R.M.R. era interesat să vândă din cantitatea de hașiș pe care o mai

avea, în după amiaza de 09 noiembrie 2011 s-a organizat un flagrant, în timpul

căruia R.M.R. a fost prins imediat ce vânduse rezină de cannabis în valoare de

150 lei colaboratorului autorizat în cauză. Conform raportului de constatare

tehnico-științifică din 11 noiembrie 2011 al L.C.A.P.D., proba înaintată în

cauza privindu-l pe R.M.R. este constituită din 1,25 grame rezină de cannabis,

care a pus în evidență T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta

cannabis care face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

Inculpatul a și

recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății

săvârșirea faptelor menționate mai sus. în noaptea de 08 - 09 noiembrie 2011,

numitul G.A. primise un mesaj de la inculpatul B.C.M., referitor la „un vin bun

din Spania", mesaj pe care acesta l-a înțeles ca referindu-se la o

cantitate de droguri de o calitate ridicată. Cu acea ocazie, acesta i-a spus că

se lăsase de așa ceva, aspect ce corespunde adevărului, după cum rezultă și din

exploatarea autorizațiilor emise de Tribunalul Dolj.

Ca urmare a

acestei informații, în după amiaza de 09 noiembrie 2011, în jurul orei 17,00,

s-a organizat un flagrant în zona Parcului Tineretului din Municipiul Craiova,

ocazie cu care inculpatul B.C.M. și verișorul său R.A.P., zis „P.", recent

sosit din Spania, au fost prinși la scurt timp după ce vânduseră numitului

G.A., contra sumei de 2.000 lei, o cantitate de aproximativ 40 grame de

cannabis și rezină de cannabis. Conform raportului de constatare

tehnico-științifică din 18 noiembrie 2011 al L.C.A.P.D., probele înaintate în

cauza privindu-l pe B.C.M. și R.A.P. erau constituite din 29,04 grame cannabis,

1,87 grame cananbis și 0,88 grame rezină de cannabis, toate probele punând în

evidență T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care

face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

În cursul

cercetărilor premergătoare, s-a efectuat o percheziție domiciliară la

domiciliul lui B.C.M. și a mamei sale B.E., fiind descoperite și ridicate

dintr-un dulap din spatele patului un număr de 3 borcane de 0,800 kg, în care

se aflau fragmente vegetale, de culoare verde oliv, cu miros specific, un pachet

din celofan transparent lipit cu bandă adezivă, în interiorul căruia se aflau

aproximativ 500 grame de fragmente vegetale de culoare verde oliv cu miros

specific, două punguțe din material plastic, care conțineau mai multe fragmente

vegetale de culoare verde oliv cu miros specific, încă două pungi din plastic,

ce conțineau fragmente vegetale de culoare verde oliv cu miros specific, iar

după un colțar a fost găsit un sac din plastic, care conținea fragmente

vegetale de culoare verde oliv cu miros specific. Potrivit raportului de

constatare tehnico-științifică din 23 noiembrie 2011 al L.C.A.P.D., probele

înaintate în cauza privindu-l pe inculpatul B.C.M. sunt constituite din: 508,8

grame cannabis, 162,7 grame cannabis, 23,15 grame cannabis, 20,52 grame cannabis,

348,72 grame cannabis, 259,64 grame cannabis, 776,4 grame cannabis și 542,3

grame cannabis, toate probele punând în evidență T.H.C., substanță psihotropă

biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III al

Legii nr. 143/2000.

Din actele

dosarului, a rezultat cu certitudine că inculpatul R.M.R., zis „F." a

vândut rezină de cannabis și altor persoane decât colaboratorului autorizat în

cauză, respectiv învinuiților C.M.I. și B.A.F., care au relatat faptul că au

cumpărat rezină de cannabis de 40 lei fiecare pentru consumul lor propriu.

De asemenea,

din probele administrate a reieșit faptul că rezină de cannabis comercializată

în împrejurările mai sus prezentate, inițial de către numitul G.A., iar

ulterior de inculpatul R.M.R., provenea din București, iar inculpatul B.C.M.,

la rândul său, încerca să vândă cannabis-ul pe care îl avea la domiciliu pe

piața din Craiova, lucru prezentat de numitul G.A.

În drept, s-a

reținut că fapta inculpatului R.M.R. care, la data de 04 noiembrie 2011, a

vândut colaboratorului autorizat două pachețele ambalate într-o folie de

staniol, în care se afla câte o bucată de substanță solidă de culoare maronie,

conținând în total 0,83 grame rezină de cannabis, contra sumei de 100 lei, iar

numiților B.A.F. și C.M.I. cantități de rezină de cannabis pentru suma de 40

lei pentru fiecare și care, la data de 09 noiembrie 2011, a vândut rezină de

cannabis în cantitate de 1,25 grame în valoare de 150 lei colaboratorului

autorizat în cauză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

Fapta

inculpatului B.C.M. care, la data de 09 noiembrie 2011 a vândut numitului G.A.,

contra sumei de 2.000 lei, mai multe doze, conținând 29,04 grame cannabis, 1,87

grame cananbis și 0,88 grame rezină de cannabis întrunește dementele

constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea,

s-a apreciat că fapta inculpatului R.A.P., care, împreună cu inculpatul B.C.M.,

a vândut numitului G.A., contra sumei de 2.000 lei, mai multe doze, conținând

29,04 grame cannabis, 1,87 grame cananbis și 0,88 grame rezină de cannabis

întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de

risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce

privește săvârșirea de către inculpatul R.A.P., în calitate de autor, și

inculpatul B.C.M., în calitate de complice, a infracțiunii prevăzute de art. 3

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, completată și modificată prin Legea nr.

522/2004 și O.U.G nr. 6/2010, instanța constată că la dosarul cauzei nu există

probe cu privire la existența acestei infracțiuni, ci doar simple supoziții,

insuficiente pentru existența infracțiunii.

Potrivit

aprecierii instanței, dispozițiile art. 69-75 C. proc. pen. conferă caracter

condiționat declarațiilor părților, inclusiv celor aparținând inculpatului,

astfel că afirmația inițială (mesajul telefonic) a inculpatului B.C.M. nu poate

susține o acuzație în materie penală, cu privire la săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât nu se

coroborează cu nicio altă probă.

În opinia

primei instanțe, mesajul acestui inculpat, privind proveniența drogurilor din

Spania, era făcut pentru a simula o realitate și pentru a induce în eroare pe

cumpărătorul G.A., acesta fiind ușor de convins să cumpere droguri dacă

proveneau din străinătate, deoarece inițial a refuzat, întrucât nu erau de

calitate.

Instanța a

manifestat rezerve cu privire la seriozitatea mesajului telefonic dat de

inculpatul B.C.M., având în vedere și faptul că la percheziția domiciliară

efectuată în imobilul său au fost găsite mai multe cantități de cannabis.

Probele ar fi

trebuit să dovedească, în mod indubitabil, însăși existența, în materialitatea

sa, a infracțiunii, or în cauză nu există nicio dovadă a faptului că drogurile

au fost aduse din Spania de către inculpatul R.A.P., care a venit împreună cu

familia în România pentru câteva zile.

Așadar, privitor

la infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc, reținută în sarcina

inculpatului R.A.P., în calitate de autor, și în sarcina inculpatului B.C.M.,

în calitate de complice, nu au fost administrate probe în măsură să răstoarne,

în mod incontestabil, prezumția de nevinovăție, consacrată de art. 66 alin. (1)

C. proc. pen., astfel că, o simplă presupunere nu poate constitui temei al

condamnării.

În consecință,

în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

instanța a dispus achitarea inculpaților R.A.P. și B.C.M., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prevăzută de art. 3

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, completată și modificată prin Legea nr.

522/2004 și O.U.G. nr. 6/2010.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și

inculpații B.C.M., R.A. și R.M.R., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Ministerul

Public a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie, susținând că

probele administrate în cauză fac dovada certă a vinovăției inculpaților B.C.M.

și R.A. în comiterea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc,

concluzie ce rezultă din conținutul mesajelor telefonice interceptate, prin

care se încearcă a se disimula o viitoare tranzacție, nicidecum a se induce în

eroare pe eventualul cumpărător din România.

Inculpații

B.C.M. și R.A., au solicitat aplicarea unor pedepse sub minimul special

prevăzut de lege, în modalitatea suspendării condiționate sau sub supraveghere,

ținând seama de atitudinea procesuală sinceră, contribuția adusă la aflarea

adevărului, conduită buna în societate, lipsa antecedentelor penale și situația

familială.

În considerarea

acelorași elemente, inculpatul R.M.R. a solicitat schimbarea modalității de

executare a pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 sau art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia

penală nr. 216 din 21 iunie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Craiova și apelanții inculpați R.A.P., B.C.M. și R.M.R. împotriva sentinței

penale nr. 113 din 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul

penal nr. 21496/63/2011.

A desființat

sentința penală apelată și, rejudecând, a dispus:

I. În baza art.

3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.P. la pedeapsa de 4

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc.

A redus

pedeapsa aplicată aceluiași inculpat sub aspectul infracțiunii de trafic de

droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de la 3

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului

R.A.P. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

după executarea pedepsei închisorii.

II. În baza

art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat

pe inculpatul B.C.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la trafic internațional de droguri de risc.

A redus

pedeapsa aplicată aceluiași inculpat, sub aspectul infracțiunii de trafic de

droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de la 4

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. la 2 ani și 9 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului

B.C.M. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

după executarea pedepsei închisorii.

III. În baza

art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului R.M.R., sub aspectul

infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74

alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., pe durata unui termen

de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen. în baza

art. 86

3

C. pen., a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare: a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, conform

programului de supraveghere întocmit; b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3) C. pen., a impus inculpatului următoarele obligații pe durata termenului

de încercare : a) să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de

învățământ ori de calificare; b) să nu intre în legătură cu inculpații R.A.P.

și B.C.M. și martorii G.A., B.A.F. și C.M.I.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a

interzicerii unor drepturi aplicată acestui inculpat pe durata termenului de

încercare a executării pedepsei închisorii.

În baza art.

359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 88

C. pen., a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaților R.A.P. și B.C.M.

perioada arestului preventiv, cu începere de la data de 12 martie 2012 la zi.

În baza art.

350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpaților R.A.P.

și B.C.M.

În baza art.

139 C. proc. pen., a respins cererea inculpatului R.M.R., privind revocarea

măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată.

A înlăturat din

sentința penală apelată dispozițiile contrare deciziei penale de față și a menținut

celelalte dispoziții.

În baza art.

192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului.

Curtea a

reținut că, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că existența

infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea este cert dovedită de

declarațiile de martori, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice

interceptate, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale

de percheziție domiciliară, notele de supraveghere operativă, coroborate cu

fotografiile judiciare și depozițiile inculpaților, fundamentând și convingerea

instanței de apel că faptele există și constituie infracțiuni, fiind săvârșite

cu intenție directă.

De altfel,

inculpații R.A.P. și B.C.M., deși nu au recunoscut infracțiunea de trafic

internațional de droguri, au recunoscut-o pe aceea de trafic de droguri de

risc, cu prilejul audierii lor în instanță, în ședința publică din 06 februarie

2012, iar inculpatul R.M.R. a recunoscut faptele reținute în rechizitoriu,

prevalându-se de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Prin urmare, în

raport cu natura faptei constatate cu prilejul flagrantului și având în vedere

cantitățile de droguri descoperite la domiciliul inculpatului B.C.M., instanța

de apel a a apreciat că fapta acestuia și a inculpatului R.A.P., întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc,

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar fapta inculpatului

R.M.R., care, la data de 04 noiembrie 2011, a vândut colaboratorului autorizat

două pachețele ambalate într-o folie de staniol, în care se afla câte o bucată

de substanță solidă de culoare maronie, conținând în total 0,83 grame rezină de

cannabis, contra sumei de 100 lei, precum și numiților B.A.F. și C.M.I.

cantități de rezină de cannabis pentru suma de 40 lei pentru fiecare și care,

la data de 09 noiembrie 2011, a vândut rezină de cannabis în cantitate de 1,25

grame, în valoare de 150 lei colaboratorului autorizat în cauză, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc,

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Deși,

inculpații R.A.P. și B.C.M. au negat comiterea infracțiunii de trafic

internațional de droguri de risc, probele administrate în cauză fundamentează

în opina instanței de prim control judiciar concluzia că o parte din

substanțele puse în circulație la data de 09 noiembrie 2011, în jurul orei

17,00, sub forma rezinei de cannabis, proveneau din străinătate, mesajul

transmis potențialului cumpărător de către B.C.M., în legătură cu „vinul bun de

Spania" disimulând viitoarea tranzacție, având ca obiect droguri din

această țară.

În exprimarea

acestei concluzii, instanța a reținut ca fiind edificator faptul că numai după

venirea inculpatului R.A.P. în România inculpatul B.C.M. a luat legătura cu

viitorul cumpărător, comunicându-i că are un „vin bun de Spania".

Teza probatorie

invocată în apărare de cei doi inculpați, legată de faptul că prin folosirea

acestei sintagme s-ar fi dorit convingerea cumpărătorului asupra calității de

droguri furnizate, nu a fost însușită de instanța de apel, de vreme ce

inculpații, în măsura în care ar fi cunoscut o asemenea împrejurare, ar fi

invocat-o cu prilejul primelor audieri.

Or, din acest

punct de vedere, inculpatul R.A.P., la data de 09 noiembrie 2011, a refuzat a

da declarații, iar cu prilejul celei de a doua audieri de către procuror a

negat implicarea sa în traficul de droguri, susținând că nu ar avea cunoștință

despre motivul reținerii sale și presupusa faptă pentru care este cercetat.

În același

sens, a mai reținut că audierea inculpatului a avut loc de la data de 09

noiembrie 2012, iar pretinsa teză probatorie a fost invocată cu ocazia celei de

a treia audieri din 16 decembrie 2011, o astfel de poziție procesuală

constatând și în privința inculpatului B.C.M.

Astfel, și

acesta a refuzat a da declarații la data de 09 noiembrie 2011, pentru ca abia

la data de 16 decembrie 2012 să declare că drogurile proveneau de pe o

plantație descoperită în timpul unei partide de pescuit și, față de

împrejurarea că inculpatul G.A. nu ar fi fost mulțumit de calitatea

cannabis-ului pe care urma să îl procure, s-a hotărât să îl convingă pe acesta

într-o altă modalitate, comunicându-i că drogul provine din Spania.

Pe de altă

parte, deși în declarațiile ulterioare inculpatul R.A.P. a susținut că

inculpatul B.C.M. îi solicitase ajutorul pentru a comercializa droguri,

instanța a reținut că banii proveniți din tranzacție s-au găsit asupra sa,

contrar celor susținute în faza inițială a cercetărilor, iar din fotografiile

judiciare aflate la dosar rezultă că drogurile au fost scoase de către acest

inculpat, din autoturismul cu care venise din Spania, nicidecum de către B.C.M.

(filele 23-31, vol. 2 d.u.p.).

Mai mult,

B.C.M. i-a dezvăluit numitului G.A., în conținutul discuțiilor telefonice, că

drogurile aparțin unei cunoștințe pe nume „P.", care tocmai venise din

Spania (recte R.A.P.), fapt ce susține aprecierea inctnaței că rezina de

cannabis descoperită asupra sa nu putea fi de producție indigenă.

Această

concluzie este susținută, concomitent, și de faptul că în declarațiile sale

B.C.M. nu a făcut referire la rezina de cannabis, substanță care presupune un

procedeu de fabricație mai elaborat, ci numai la planta cannabis, ce ar fi

provenit din cultura descoperită cu ocazia partidei de pescuit.

În aceste

condiții, este cert că rezina de cannabis remisă inculpatului G.A. cu ocazia

organizării flagrantului nu putea proveni din cultura la care inculpatul B.C.M.

a făcut referire, mai cu seamă că teza probatorie invocată nu este susținută de

către respectivul cumpărător.

Astfel, în

declarația aflată la fila 145 din vol. 2 al dosarului de urmărire penală,

inculpatul B.C.M. a precizat că la momentul întâlnirii cu G.A. acesta ar fi

testat drogul, însă un astfel de episod nu rezultă din depoziția martorului,

care confirmă doar întâlnirea cu B.C.M., nu și faptul că ar testat un mugure de

cannabis (fila 99, vol. 2, dosar de urmărire penală).

Așadar, din

cuprinsul mesajului transmis cumpărătorului de către B.C.M., imediat după

venirea inculpatului R.A.P. din Spania, rezulta că cei doi nu puteau să vândă

droguri de proveniență străină fără a disimula o eventuală operațiune, fiind

direct interesați să creeze aparența unei comunicări obișnuite și legale.

Acest aspect

reiese din împrejurarea că ambii inculpați au participat la momentul vânzării

efective a drogurilor, din faptul că banii proveniți din tranzacție au fost

descoperiți asupra inculpatului R.A.P., acesta fiind proprietarul unei părți

din cantitatea de droguri vândută, precum și din faptul că tranzacția a avut

obiect două tipuri de droguri, apropiate ca natură, dar diferite din punct de

vedere calitativ.

Prin urmare,

sub aspect constitutiv, având în vedere introducerea drogurilor în țară de

către inculpatul R.A.P., s-a reținut că fapta sa întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc,

prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar prin ajutorul dat la

vânzarea drogurilor, fapta inculpatului B.C.M. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic internațional de

droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

La

individualizarea pedepselor, Curtea a avut în vedere și criticile formulate de

inculpați, a dat eficiență dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. la

stabilirea pedepselor aplicate inculpaților, întrucât, deși inculpații s-au

situat pe o poziție nesinceră în raport de ansamblul activității infracționale,

aceștia se află la primul contact cu legea penală, sunt tineri, integrați

social și provin din familii organizate, având un loc de muncă și cooperând cu

organele judiciare, fără a încerca tergiversarea cauzei.

În stabilirea

cuantumului pedepselor, instanța a avut în vedere contribuția efectivă a

inculpaților la săvârșirea faptelor, aplicând inculpatul B.C.M. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 o pedeapsă

mai aspră datorită rolului esențial jucat de inculpat în activitatea de

identificare a potențialilor cumpărători și de traficare efectivă a drogurilor.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul R.M.R., Curtea a reținut că aplicarea unei pedepse cu

executare în regim de deținere, în sensul adoptat de prima instanță, este mult

prea severă față de cantitatea redusă a drogurilor și datele ce caracterizează

persoana autorului, inculpatul aflându-se la o vârstă fragedă, fiind infractor

primar, absolvent de studii superioare, beneficiar al unei burse universitare

în Grecia și manifestând o conduită sinceră și de regret a faptelor pe întreg

parcursul procesului penal.

Prin urmare,

Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea efectivă

de libertate, sens în care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.,

care, prin măsurile și obligațiile specifice, asigură integrarea socială a

inculpatului și prevenirea acestui gen de fapte penale, contribuind la

atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În cazul

inculpaților B.C.M. și R.A.P. a apreciat că schimbarea modalității de executare

a pedepselor nu se impune, având în vedere că faptele săvârșite, prin gradul

lor de pericol social, impun o sancționare corespunzătoare, activitatea

infracțională desfășurată având ramificații transfrontaliere și periclitând în

mod deosebit relațiile sociale referitoare la sănătatea persoanelor, aspect

susținut de cantitățile însemnate de droguri descoperite asupra inculpaților.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs inculpații R.A.P. și B.C.M. criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept, cazurile de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14, 17, și 18 C. proc. pen.

În dezvoltarea

motivului comun de recurs, inculpații R.A.P. și B.C.M. au solicitat achitarea

lor, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri,

în forma autoratului și a complicității, întrucât fapta nu există.

Inculpatul

B.C.M., circumscris cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C.

proc. pen., a solicitat să se constate că faptei i s-a dat o încadrare juridică

greșită prin reținerea dispozițiilor art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, în cauză fiind vorba de infracțiunea prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În subsidiar,

ambii inculpați întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor

aplicate de către instanța de apel, în sensul reducerii pedepsei aplicată

inculpatului R.A.P. pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri sub

minimum special prevăzut de lege, iar în cazul inculpatului B.C.M. reducerea

pedepsei aplicată pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și

schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen., având în vedere atitudinea sa sinceră, lipsa antecedentelor penale și

realizarea unui tratament juridic egal în raport de celălalt coinculpat din

cauză.

Înalta Curte

verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul

cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14, 17 și

18 C. proc. pen. - cât și din oficiu - potrivit art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen. - apreciază hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică și

recursurile declarate de inculpap. ca fondate, pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare: 1. în ceea ce privește criticile recurenților inculpați

R.A.P. și B.C.M., circumscrise cazului de casare prev. de art. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate.

Se constată că,

în urma evaluării coroborată a tuturor probelor administrate în cauză, cele

două instanțe, în mod justificat, au reținut că s-a demonstrat la adăpost de

orice îndoială că inculpații R.A.P. și B.C.M. au vândut împreună, la data de 09

noiembrie 2011, numitului G.A., contra sumei de 2.000 lei, cantitatea de 29.04

grame cannabis, 1,87 grame cannabis și 0,88 grame rezină de canabis, împrejurări

care nu au fost contestate nici de către inculpați, faptele lor întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce

privește infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art.

3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reținută de către instanța de prim control

judiciar în sarcina celor doi inculpați, sub forma autoratului în cazul

inculpatului R.A.P. și, respectiv, a complicității în cazul inculpatului

B.C.M., Înalta Curte apreciază că probele administrate nu sunt apte să

răstoarne prezumția de nevinovăție prevăzută de dispozițiile art. 52 C. proc.

pen.

Instanța

trebuie să analizeze ansamblul probator în concordanță cu dispozițiile art. 63

C. pen., putând reține sau, după caz, să înlăture unele din aceste probe, în

parte sau în totalitate, în situația în care nu se coroborează cu restul

probelor administrate. Or, transmiterea unui mesaj telefonic apreciat ca fiind

sugestiv de către un inculpat către o altă persoană pentru a o determina să

cumpere droguri, care nu este susținut de niciun alt mijloc de probă, nu poate

conduce la stabilirea adevărului în cauză și nu poate susține acuzația care se

aduce celor doi inculpați referitoare la traficul internațional de droguri de

risc.

Plecând de la

aceste premise, Înalta Curte constată că, este cert faptul că la data de 09

noiembrie 2011, în jurul orelor 17, cu ocazia realizării activității de

prindere în flagrant au fost identificații inculpații R.A.P. și B.C.M. după ce

au vândut numitului G.A., contra sumei de 2.000 lei, cantitatea de 29.04 grame

cannabis, 1,87 grame cannabis și 0,88 grame rezină de canabis, banii folosiți

la realizarea flagrantului fiind găsiți asupra inculpatului R.A.P.

De asemenea,

din transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.C.M. cu

numitul G.A. și mesajul transmis acestuia în noaptea de 8/9 noiembrie 2011

(filele 134-135 vol. 1 d.u.p.) rezultă că inculpatul îi comunică lui G.A.

faptul că are un „ vin bun din Spania "

Însă acesta îl

refuză pe motiv că „. nu mai bea și a ieșit din schemă".

Toate aceste

împrejurări dovedite în mod cert de probatoriile administrate nu fac decât

dovada faptului că inculpații R.A.P. și B.C.M. au săvârșit activități ce intră

în conținutul elementului material al infracțiunii de trafic de droguri de

risc, ce a nu fost contestată de niciunul dintre recurenții inculpați.

Faptul că

inculpatul R.A.P. a sosit în țară, la începutul lunii noiembrie 2011 din

Spania, împreună cu familia și, a participat, ulterior, la activitatea

infracțională de trafic de droguri de risc nu conduce implicit la aprecierea că

acesta a introdus drogurile în țară (rezină de cannabis), după care le-a vândut

împreună cu coinculpatul B.C.M.

Poziția

procesuală a inculpaților care, inițial, au refuzat să dea declarații iar,

ulterior, au declarat că drogurile proveneau dintr-o plantație de cannabis

găsită de inculpatul B. cu ocazia unei partide de pescuit, în apropierea com.

Unirea, jud. Dolj, nu poate fi apreciată decât prin raportare la ansamblu

probator administrat în cauză, care, în opinia Înaltei Curți, contrar celor

reținute de către instanța de apel, nu dovedește că inculpatul R. ajutat de

către inculpatul B. ar fî introdus droguri de risc în țară, provenite din

Spania.

Apărarea

formulată de către inculpați că drogurile nu proveneau din Spania ci din

cultura găsită de inculpatul B. iar mesajul transmis către G.A. a fost pentru

a-l determina să cumpere droguri ca fiind de bună calitate apare ca fiind

credibilă în contextul în care, la percheziția efectuată la domiciliul

inculpatului B. au fost găsite mai multe cantități de cannabis disimulate

într-un dulap din spatele patului unde acesta dormea (filele 37-43 vol. 2

d.u.p.).

Mai mult,

astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică din 18

noiembrie 2011 întocmit de L.C.A.P.D.P. din cadrul M.A.I. (filele 51-52 vol. 2

d.u.p.), drogurile vândute de cei doi inculpați către G.A. la data de 9

noiembrie 2011 erau cannabis și rezină de cannabis, fără alte particularități

care să confirme susținerea acuzării și aprecierea făcută de instanța de apel

că ar fi diferite de cele identificate la domiciliul inculpatului B. și că ar

fi fost aduse din Spania de către inculpatul R. Chiar dacă, aprecierea

instanței de apel este corectă în ceea ce privește împrejurarea că rezina de

cannabis este o substanță care presupune un procedeu elaborat de fabricație, în

cauză, nu s-a putut face dovada că aceasta nu putea fi obținută de către

inculpatul B. în alte împrejurări decât cele reținute în actul de sesizare, în

condițiile în care inculpatul îl cunoștea pe G.A. care, anterior colaborării cu

organele judiciare, vânduse la mai multe persoane din mun. Craiova droguri de

risc printre care și rezină de cannabis.

Relevanță în

acest sens prezintă și declarația lui G.A. din faza de urmărire penală (filele

98-99 vol. 2 d.u.p.) care confirmă faptul că în urmă cu câteva luni de la

momentul realizării flagrantului 1-a întâlnit pe inculpatul B. la o nuntă, iar

ulterior, întrucât a aflat că acesta avea o plantație de cannabis s-a deplasat

cu un alt prieten „S. " la domiciliul inculpatului din com. Unirea. Aici,

inculpatul le-a arătat o pungă cu „iarbă", informându-i că nu era de

calitate dar va mai lucra la asta întrucât a investit mult în plantație și era

dornic să-și valorifice marfa.

Toate aceste

probatorii susțin ipoteza inculpaților că drogurile vândute la data de 09

noiembrie 2011 nu au fost aduse de către R. din Spania și introduse în țară în

scopul comercializării lor.

Prin urmare,

Înalta Curte apreciază că nu s-a dovedit comiterea de către inculpați a unor

acte care să corespundă elementelor constitutive specifice formei simple a

infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, respectiv că, au

desfășurat activități de introducere, scoatere, import sau export de droguri de

risc, fără drept și, pe cale de consecință, urmează să admită recursul

inculpaților sub acest aspect și să dispună achitarea lor pentru comiterea

infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sub forma autoratului

și a complicității, întrucât fapta nu există.

soluția dispusă în cauză de către instanța de recurs, o analiză a criticilor

recurentului inculpat B.C.M. privind greșita încadrare juridică dată faptei și

a criticilor recurentului inculpat R.A.P. privind greșita individualizare a

pedepsei aplicată de către instanța de apel, referitor la infracțiunea de

trafic internațional de droguri de risc, nu se mai impune.

privește critica recurentului inculpat B.C.M. privind greșita individualizare a

pedepsei aplicată acestuia de către instanța de apel pentru comiterea

infracțiunii de trafic de droguri de risc, înalta Curte constată că, potrivit

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când

s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C.

pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate

cu prevederile art. 72 din C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se

ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă

stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Din examinarea

acestor criterii, se constată că cel referitor la gradul de pericol social al

faptei săvârșite este unul prioritar celui referitor la persoana infractorului,

instanța de apel apreciind în mod corect că fapta de trafic de droguri de risc

săvârșită de inculpat -astfel cum a fost expusă anterior -, prezintă, în

concret, un ridicat grad de pericol social.

Raportând

aceste considerații teoretice la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată

că elementele legate de faptă și de persoana inculpatului au fost corect

valorificate de instanța de apel în procesul de individualizare a sancțiunii

penale, existența acestora justificând reținerea în sarcina inculpatului a

împrejurărilor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cărora le-a dat

eficiența unor circumstanțe atenuate judiciare și i-a aplicat o pedeapsă

orientată sub limita minimă de pedeapsă prevăzută de legea specială, respectiv,

de 2 ani și 9 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc,

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Prin urmare, în

baza propriul examen a actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte, ținând

seama de natura infracțiunii săvârșite ce prezintă un grad de pericol social

ridicat atât generic cât și în concret, circumstanțele reale ale comiterii

faptei (vânzare de droguri de risc în mun. Craiova), cantitatea mare de droguri

de risc vândută, participația penală a inculpatului la comiterea faptei (fiind

persoana care îl cunoștea și care l-a contactat pe numitul G.A. pentru a-i

vinde drogurile), cantitatea de droguri găsită la locuința acestuia cu ocazia

percheziției fapt ce dovedește că era un mod de a obține venituri, atingerea

adusă relațiilor sociale privind sănătatea persoanelor, atitudinea sa

procesuală de recunoaștere a comiterii faptei și de circumstanțele personale

ale inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale, are un loc de

muncă, studii superioare), constată ca, a fost aplicată o pedeapsă corect

individualizată de către instanța de control judiciar, orientată sub minimum

special prevăzut de lege prin reținerea unor împrejurări favorabile

inculpatului cărora, în mod întemeiat le-a dat valența de circumstanțe

judiciare atenuante.

Cât privește

modalitatea de executare, Înalta Curte reține că funcția de reeducare a

pedepsei poate fi realizată numai printr-o justă individualizare a pedepsei,

ceea ce presupune stabilirea unei modalități de executare care să țină seama în

egală măsură de natura și gravitatea faptei, dar și de persoana inculpatului.

într-adevăr, scopul pedepsei constând în reinserția socială a condamnatului nu

poate fi atins întotdeauna prin izolarea acestuia de societate, însă față de

criteriile anterior menționate, aplicarea unei pedepse cu suspendarea

executării sau sub supraveghere, așa cum a solicitat recurentul inculpat, ar fi

prea blândă în raport de contribuția sa infracțională, cantitatea de droguri

traficată și împrejurările comiterii faptei.

În consecință,

Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de

apel, prin cuantum și prin modalitatea de executare, îndeplinește atât scopul

preventiv educativ al pedepsei, cât și caracterul de exemplaritate, ea

concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta

comisă cât și cu privire la comportamentul inculpatului.

Pentru toate

aceste considerente, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul inculpaților R.A.P. și B.C.M.

numai în ceea ce privește greșita lor condamnare pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și, respectiv,

art. 26 C. pen. rap. la 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., va casa decizia atacată și

va dispune, în achitarea inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta de trafic internațional de

droguri de risc, in forma autoratului și a complicității astfel cum a fost

reținută de instanța de apel, nu există.

Va înlătura

dispozițiile art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. și va menține

celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

În temeiul art.

385

17

alin. 4 raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din

pedeapsa aplicată inculpaților R.A.P. și B.C.M. va deduce durata arestării

preventive de la 10 noiembrie 2011 la 08 octombrie 2012.

Având în vedere

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului iar sumele de 75 lei reprezentând onorariile parțiale ale

apărătorilor desemnați din oficiu se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de inculpații R.A.P. și B.C.M. împotriva Deciziei penale

nr. 216 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Casează, în

parte, decizia atacată, numai în ceea ce privește greșita condamnare a

inculpaților R.A.P. și B.C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art.

76 alin. (1) lit. a) C. pen. și, respectiv, art. 26 C. pen. rap. la 3 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen. și, rejudecând:

I.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

aplicată inculpatului R.A.P. și repune pedepsele în individualitatea lor,

respectiv: 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea de trafic

internațional de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și

2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea de trafic de

droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., dispune achitarea

inculpatului R.A.P. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. aplicată pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2)

și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

Înlătură disp.

art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen.

II.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

aplicată inculpatului B.C.M. și repune pedepsele în individualitatea lor,

respectiv: 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pentru infracțiunea de

complicitate la trafic internațional de droguri de risc prev. de art. 26 C.

pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin.

(2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și 2 ani și 9 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și

b) C. pen. pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76

alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., dispune achitarea

inculpatului B.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

Înlătură disp.

art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (3)