ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 194/2014

Asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6 din 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus condamnarea inculpatei G.L.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată.

În baza art 334 C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În conformitate cu prev. art. 71 C. pen. a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale drepturile prev. de art 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. și anume:

a) dreptul de a fi. aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a desfășura o activitate în domeniul organizării și funcționării instituțiilor de învățământ particulare.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., și anume:

a) dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

c) dreptul de a desfășura o activitate în domeniul organizării și funcționării mstitațiilor de învățământ particulare.

S-a dispus condamnarea inculpatului G.O. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată.

În conformitate cu prev. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) C. pen. și anume:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., și anume:

a) dreptul de a fi. ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art 86

1

, 86

2

și art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, urmând ca pedeapsa complementară să se execute numai în cazul anulării sau revocării suspendării.

În conformitate cu prevederile art 86

3

alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, la datele fixate de acest Serviciu;

b) Să anunțe acestui Serviciu în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) Să comunice și să justifice acestui Serviciu schimbarea locului de muncă;

d) Să comunice acestui Serviciu informații de natură a da posibilit. a)tea controlării mijloacelor lui de existență.

În conformitate cu prevederile art 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art 84

4

C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii altei infracțiuni în termenul de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere stabilite de instanță.

În baza art 19 din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea de la inculpata G.L.M. a sumei de 4965 lei și a echivalentului în lei a sumei de 19600 de euro.

A respins ca neîntemeiată cererea inculpatei de ridicare a sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 1 octombrie 2012 și procesul verbal din 2 octombrie 2012 în cursul urmăririi penale.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei G.L.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, și a inculpatului G.O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată.

În motivarea rechizitoriului s-au indicat mai multe fapte care au făcut obiectul cercetărilor.

În esență, inculpata este acuzată că, în calitate de președintă a Fundației Laurenția din Reghin, care a încheiat un Protocol privind înființarea și funcționarea în Reghin a unui centru de învățământ la distanță cu Universitatea H., a perceput, de la studenții Facultății de Drept ai ciclului de studii 2007 - 2011, sume de bani pentru o parte dintre cadrele didactice. Sumele au fost percepute prin intermediul inculpatului G.O., comisar în Politia Reghin, desemnat șef de clasă.

Instanța de fond a audiat-o pe inculpată, care a negat inițial orice implicare în strângerea banilor pentru protocol sau că ar fi știut despre ei(filele 51 - 53 vol. 1), după care și-a nuanțat poziția și a precizat că din banii strânși de studenți știe că se punea masa la secretariat și se servea prânzul la Câmpul Cetății (fila 74 vol. 11).

Inculpatul G.O. (filele 54 - 57 vol. I) a recunoscut că a adunat bani de la studenți pentru fondul de protocol. A arătat inițial că nu a făcut acest lucru la cererea inculpatei, pentru a reveni către finalul declarației și a preciza că în ultima sesiune inculpata i-a spus că ar trebui să adune bani pentru protocol. Dădea banii martorului C.D., responsabilul din partea unității de învățământ pentru studenții de la specializarea Drept, iar în primul semestru al ciclului de studii inculpata le-a spus studenților că vor fi . cheltuieli implicate de activitatea de învățământ. În total crede că s-au strâns 60.000 - 70.000 de lei, iar scopul lor a fost tratația profesorilor. Personal, nu crede că a fost lăsat să copieze în schimbul banilor, dar altul poate considera că a fost lăsat. În ultima sesiune a ciclului de învățământ a adunat 5.000 - 6.000 de lei, din care C.S.D. a sugerat să îi dea 400 euro profesorului I. (M.F.M., nota instanței). În final, crede că banii au fost dați de C.S.D.

Declarația inculpatului s-a coroborat cu înregistrările convorbirilor telefonice și a celor în mediu ambiental depuse la filele 54 și următoarele din voi. I al dosarului de urmărire penală.

Inculpata a contestat prin avocat, la ultimul termen de judecată, legalitatea celor din urmă, pe motiv că au fost realizate cu ajutorul martorei Ș.S.R., persoană care nu a fost autorizată să exercite activități de investigator sub acoperire sau colaborator.

Instanța a constatat, mai întâi, că toate înregistrările au fost autorizate prin încheierea nr. 45 din 25 mai 2011 a Tribunalului Mureș, instanță competentă față de obiectul cercetărilor la momentul solicitării autorizării (fila 25 și urm. vol. I d.u.p.). La data de 20 mai 2011 D.N.A. se sesizase din oficiu privind săvârșirea de către inculpata G.L. a infracțiunii de luare de mită prev. de art 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (fila 9 vol. I d.u.p.).

Instanța de fond a considerat că nu era necesară o autorizare separată de folosire a investigatorilor sub acoperire, întrucât din actele dosarului nu reiese că s-au desfășurat activități specifice investigatorului sub acoperire sau colaboratorului. Simpla funcționare a unui dispozitiv de înregistrare a sunetelor și imaginilor plasat asupra unuia dintre studenții Facultății de Drept, pe perioada cât acesta s-a aflat în sala de examen și în alte spații publice ale unității de învățământ, nu constituie o activitate de investigator sub acoperire sau colaborator, ci doar o activitate de înregistrare în mediu ambiental, pentru care a existat autorizație. Ca urmare, înregistrările menționate constituie probe legal administrate.

Potrivit convorbirilor telefonice interceptate, cea care solicita adunarea banilor era inculpata (fila 55 verso). Doamna la care interlocutorii se referă este inculpata, potrivit declarațiilor inculpatului și martorei M.D.L. (fila 93 din vol. I al instanței). Banii adunați de studenți erau dați cadrelor didactice venite la Reghin cu ocazia examenelor (fila 57, în care inculpatul discută cu martorul C.S.D. înainte de predarea banilor, și f. 58 și urm., în care discută cu diverși studenți după predarea lor).

În declarația dată instanței (filele 91 - 92), martorul C.S.D. nu a negat episodul în care, la refuzul inculpatului, i-a dat personal banii profesorului venit la examenul din 21 mai 2011, episod care reiese din convorbirile interceptate, făcând uz de dreptul la tăcere. A arătat că, într-adevăr, a primit sume de bani și tabelele cu ajutorul cărora erau strânse de la inculpat, dar susține că le-a predat și unele și altele secretarei M.L., ceea ce aceasta confirmă în debutul declarației, cu precizarea că preda sumele inculpatei, pentru a se replia ulterior, pretextând că s-a referit la taxele de școlarizare (fila 95).

Din aceste probe, coroborate cu ansamblul probatoriului, instanța a reținut următoarea situație de fapt

Faptele cauzei privesc ciclul de învățământ 2007 - 2011 al Facultății de Drept din cadrul Centrului pentru învățământ la distanță din Reghin, care a fost organizat și gestionat de Universitatea H. București și Fundația L., în care inculpata G.L.M. era președintă, în baza Protocoalelor încheiate în anii 2005 și 2008 (filele 40, 41 vol. IV d.u.p.).

În cursul primului semestru, la o dată necunoscută din toamna anului 2007, inculpata a avut cu studenții Facultății de Drept o întâlnire în sala de curs a Facultății din cadrul centrului de învățământ, cu ocazia căreia le-a spus că pe parcursul ciclului universitar vor exista cheltuieli pentru asigurarea bazei tehnice, materiale, și pentru protocolul profesorilor, în sarcina studenților. In cursul unei întâlniri ulterioare similare, inculpatul a fost nominalizat de studenți în calitate de șef al clasei, iar inculpata a consimțit la această numire și a numit-o, la rândul ei, șefa de clasă pe martora M.D.L. pentru a-l ajuta. Aceste detalii rezultă din declarația inculpatului din faza urmăririi penale (fila 319 vol. I d.u.p.).

De strângerea banilor s-a ocupat în principal inculpatul G.O., dar în anumite ocazii banii au fost strânși și de cealaltă șefă de clasă, M.D.L. (fila 193 vol. I d.u.p.).

In prima sesiune, suma de bani strânsă a fost de 100 de lei de student. Inculpatul G.O. a dus banii strânși inculpatei, iar aceasta l-a îndrumat să îi predea martorului C.S.D., avocat și tutore în cadrul centrului de învățământ (fila 320 vol. I d.u.p.). Din acel moment, banii pentru protocol au fost predați de inculpat acestui martor (fila 320 vol. I d.u.p.).

începând cu următoarea sesiune, suma de bani a fost de 100 de euro pe student, sau echivalentul în lei (fila 320 vol. I d.u.p.).

A existat o singură excepție. Pentru prima sesiune din anul IV, cu alte cuvinte la începutul anului 2011, s-a plătit suma de 300 de lei de student, cu titlu de contribuție pentru o petrecere la restaurantul A. aparținând fundației conduse de inculpată, sumă care, în acea sesiune, a înlocuit cei 100 de euro pentru protocol (fila 320 vol. I d.u.p.).

Din probele dosarului nu a rezultat că inculpata a comunicat direct studenților aceste cuantumuri, ci că inculpata s-a limitat a le spune studenților că banii de protocol trebuie strânși, iar inculpatul G.O. le-a comunicat studenților în ce cuantum, dar a făcut aceasta in numele inculpatei. In acest sens sunt declarațiile martorilor B.V.M., B.M.C., A.D.I., M.D.I., T.M., M.C.F., R.A., B.M., D.D.V., D.E.C., F.I., G.V., G.I.T., U.B.V., M.F.S., B.T.A., O.I.D., M.I.V., Ș.M.C., V.A.D., N.S.I. și Ș.S.R.

În cursul judecății martorii nu au relatat întotdeauna toate detaliile, dar nici nu au justificat vreun motiv pentru înlăturarea declarațiilor din faza de urmărire penală, în special a declarațiilor de retragere a mărturiilor mincinoase, din care aceste aspecte reies cu claritate. Aceste declarații au fost date în prezența procurorului și avocaților, care le-au semnat, ca urmare susținerile martorilor legate de consemnarea lor inexactă sau de exercitarea de presiuni sunt lipsite de credibilit. a)te și, de altfel, prin nimic dovedite.

Banii strânși de-a lungul celor patru ani de studii au ajuns la martorul C.S.D., care îi primea fiind mandatat în acest sens de inculpată. Asupra utilizării banilor de către inculpată, probele dosarului permit doar următoarele concluzii: o parte din bani s-au folosit pentru a plăti mese la restaurant cadrelor didactice (fila 321 vol. I d.U.p.), o parte au fost dați în numerar cadrelor didactice (în acest sens sunt convorbirile telefonice sus-menționate, coroborate cu declarațiile din instanță ale inculpatului G.O. și martorului C.S.D., sus-arătate). Nu se cunoaște suma corespunzătoare fiecăreia dintre aceste părți, nici dacă aceste părți formează întregul iar, în caz contrar, nu se cunoaște destinația restului banilor. Aceste necunoscute nu pot fi în nici un mod înlăturate, fiindcă în ce privește plata banilor nu s-au ținut evidențe, iar tabelele în baza cărora au fost strânși banii nu s-au păstrat

A rezultat din probele dosarului, pe de altă parte, că banii nu au fost folosiți pentru „protocol", în înțelesul pe care actorii din învățământ îl dau în mod obișnuit acestui termen. Potrivit unei declarații a președintelui F.N.A.P. din învățământul Preuniversitar, noțiunea de „protocol" ar desemna apa, cafeaua, fursecurile și alte produse similare oferite supraveghetorilor pe o masă cu ocazia examenelor.

Asemenea produse nu au existat în sala de examene a Facultății de Drept, potrivit declaraților coroborate ale studenților, care susțin că nu cunosc destinația banilor, și potrivit celei de-a doua declarație din instanță a inculpatei. Asemenea produse se găseau în mod obișnuit la secretariatul Centrului de învățământ, potrivit aceleiași declarații, coroborată cu declarația martorului C.D.S. Dar probele dosarului sunt insuficiente pentru a face vreo legătură între sumele anume strânse de studenții de la Drept și produsele aflate de obicei în secretariatul Centrului.

Regula era ca studenții să dea sumele de bani menționate. Situațiile în care unii studenți nu plăteau reprezentau excepția, și orice excepție trebuia să aibă un motiv concret.

Instanța a reținut ca eronată susținerea, care pare să rezulte din declarațiile unor studenți audiați ca martori, că nu exista nici o regulă, că plătea cine și cât dorea. Probe certe, în primul rând declarația inculpatului G.O. (fila 321 vol. I d.u.p.) și faptul că banii se strângeau pe baza unui tabel, apoi declarații de martor, precum declarația martorei Ș.S.R. de la filele 71 și urm. din vol. II al instanței referitoare la momentul când un student l-a întrebat dacă poate aduce banii după examen iar acesta l-a trimis să aducă banii, au demonstrat contrariul. Ca urmare, deși nu omite declarația inculpatului G.O. că aproximativ 10-20% dintre studenți nu au plătit (fila 321 vol. 1 d.u.p.), instanța retinut-o doar în măsura în care s-a coroborat cu alte probe precise. Dimpotrivă, nu s-au reținut declarații imprecise ale studenților, care au arătat că nu cred că au plătit decât uneori, sau inexacte, ca în cazul martorilor L.D.M. și C.C.l., care au arătat că au renunțat la facultate dar apar cu note în cataloao-e. In unele declarații apar ca fiind percepute alte sume de bani decât cele menționate. In acest sens sunt declarațiile martorilor B.C.M.C., conform căruia inculpata le-a cerut inițial 50 de lei, și M.M.F., potrivit căreia pentru a promova examenele din prima sesiune a plătit 150 de lei (fila 105 și urm. vol. III d.u.p.). Aceste declarații sunt izolate, instanța reținând sumele care reies din ansamblul probatoriului.

Așa încât, instanța a reținut că s-au strâns următoarele sume de bani, plecând de la numărul studenților care s-au prezentat în fiecare sesiune, rezultat din cataloagele depuse la dosarul instanței (fila 164 și urm):

În sesiunea din anul I, semestrul I s-au prezentat 48 de studenți. Suma strânsă a fost de 100 de lei pe student. Nu a plătit O.D.V., fiindcă avea poprire pe salariu (fila 337 vol. II d.u.p.), așa cum se arată, de altfel, chiar în rechizitoriu. A fost scutit și V.F.T., fiindcă tatăl său este V.T., cadru didactic suplinitor la Centrul de învățământ (filele 205 și 321 vol. I d.u.p.). În fine, nu a plătit B.S., care arată că a plătit doar odată protocolul, când a dat 100 de euro (fila 124 vol. III d.u.p.). În primul semestru s-au plătit 100 de lei. Scăzându-i pe cei trei, rezultă un număr de 45 de plătitori, ceea ce duce la un total de 4.500 de lei strânși.

În sesiunea din anul I, semestrul II s-au prezentat 40 de studenți. Nu au plătit O.D.V. și V.F.T., pentru aceleași motive. Rezultă 38 de plătitori, număr care, înmulțit cu 100 de euro, duce la suma de 3800 de euro.

În cele patru sesiuni din anii II și III s-au prezentat câte 31 de studenți. Nu au plătit O.D.V. și V.F.T., pentru aceleași motive. Rezultă 29 de plătitori, număr care, înmulțit cu 100 de euro, duce la suma de 2900 de euro pe sesiune.

În cele două sesiuni din anul IV s-au prezentat 30 de studenți, între care nu s-a mai aflat O.D.V. Singurul scutit de plată a rămas V.F.T., reieșind 29 de plătitori. Numărul trebuie înmulțit cu 300 de lei în prima sesiune și 100 de euro în cea de-a doua, rezultând 8.700 de lei, respectiv 2900 de euro.

În total, sumele percepute cu titlu de protocol de inculpați de la studenții Facultății de Drept în perioada 2007 mai 2011 se ridică la 13.200 lei plus 18.300 de euro, cu precizarea că parte din suma în euro s-a plătit în echivalentul în lei de la data plătii.

Sumele erau necuvenite, întrucât nu erau prevăzute nici în contractele de studii, nici în Legea învățământului nr. 84/1995 sau în Legea educației naționale nr. 1/2011. Această din urmă lege prevede în mod expres principiul transparenței ca fiind aplicabil învățământului superior. Principiul a fost încălcat . În art 231 din Legea nr. 1/2011 sunt înscrise în mod expres sursele de finanțare ale instituțiilor de învățământ superior particulare:

a) sumele depuse de fondatori;

b) taxe de studiu si alte taxe școlare;

c) sponsorizări, donații, granturi și finanțări acordate pe basță de competiție, exploatarea rezultatelor cercetării, dezvoltării, inovării și alte surse legal constituite.

Sumele de bani strânse cu titlu de protocol nu se încadrează în nici una dintre aceste categorii.

În altă ordine de idei, este adevărat că, pentru munca prestată, cadrele didactice sosite la Reghin cu ocazia examenelor aveau dreptul la o plată corespunzătoare, la restituirea cheltuielilor de transport și la o diurnă pentru acoperirea altor cheltuieli, dar aceste sume erau plătite de Universitate în baza contractului de dreptul muncii sau de drept civil care îi lega pe profesori de instituția de învățământ. Construcția nu este numai teoretică, ci se aplica în fapt. Audiat fiind în calit. a)te de martor, profesorul l.M.F.M. a arătat (fila 1 din vol. II) că pentru deplasarea în Reghin i s-a decontat carburantul și i s-a plătit diurnă din care și-a achitat consumația la restaurant, depunând și documente doveditoare, iar de cazare nu a avut nevoie fiindcă s-a întors în aceeași zi la București. Și din acest punct de vedere, perceperea sumelor pentru protocol se dovedește nejustificată.

În Legea nr. 1/2011 se prevede în mod expres principiul transparenței ca fiind aplicabil învățământului superior. Principiul decurgea, însă, și din legislația anterioară. El este încălcat de o practică, precum cea din cauză, care presupune strângerea de sume de bani de la studenți pentru plata în numerar și în natură a profesorilor supraveghetori și examinatori, pe ascuns față de organele statului, fără o clară evidență și fără explicarea neechivocă a contraprestației oferite în schimbul banilor. Cu privire la contraprestație, lipsa de transparență a făcut ca unii studenți să considere că ea era constituită din permisiunea de a copia la examene (în acest sens sunt o declarație a inculpatului, sus-citată, sau declarația martorei Ș.S.R. de la filele 71 și urm. din vol. II al instanței), iar pe alții să considere că ea era garantarea promovării examenelor (în acest sens este, spre exemplu, declarația suscitată a martorei M.M.F.). Și din această perspectivă, sumele de bani pentru protocol sunt nejustificate.

În drept perceperea lor de către inculpata G.L.M. cu ajutorul inculpatului G.O. constituie infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, respectiv complicitate, prevă2ută de art. 26 C. pen., la această infracțiune.

În baza art 334 C. proc. pen. instanța a respins ca neîntemeiată cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât din probele dosarului a reieșit că inculpata și-a folosit în mod repetat influența în scopul strângerii sumelor, mai întâi cu ocazia sugerării perceperii sumei de 100 de lei, apoi pentru majorarea sumei, pentru reamintirea necesității de a o strânge, până în ultima sesiune din anul IV.

În ce privește apărările inculpaților formulate prin concluzii, instanța a reținut următoarele:

Împrejurarea că la comiterea faptei a participat și altă persoană, martora M.D.L., este irelevanta cu privire la problema, dacă la ea au participat cei doi inculpați.

Susținerea că perceperea banilor nu a avut ca motiv influența inculpatei ci hotărârea colectivă a studenților este contrazisă de probele dosarului, din care reiese cu certitudine că inculpata a pus în vedere acestor studenți necesitatea strângerii banilor. In acest fel, inculpata și-a pus în joc influența, dată de calit. a)tea de președintă a Fundației care organiza și gestiona activitatea curentă a Centrului de învățământ și de persoană care exercita în fapt, potrivit declarațiilor studenților, direcțiunea acestui Centru.

Caracterul necuvenit al perceperii banilor de protocol s-a verificat prin analizarea conformității ei cu legislația în vigoare în România și nu, cum a sugerat inculpatul G.O., cu obiceiul locului îmbrățișat de o parte, într-adevăr mare, a studenților de la Universitatea H. din Reghin.

Necunoașterea legii penale nu constituie o cauză de exonerare de răspundere. Necunoașterea este, de altfel, numai simulată, dovadă precauțiile luate de inculpați, reieșite din convorbirile telefonice, în a discuta într-un mod voalat despre faptele relevante în cauză.

Influența exercitată de inculpată în sensul art. 13 din Legea nr. 78/2000 nu este echivalentă cu constrângerea, ca atare este irelevant că majoritatea studenților nu au avut obiecții la strângerea sumelor de protocol. Ceea ce este relevant este împrejurarea că fără influența inculpatei sumele nu ar fi. fost strânse în modul și în cuantumul în care au fost.

În ce privește citatele din declarațiile martorilor reproduse în concluziile inculpatei, instanța a reținut că acestea sunt în parte selecții tocmai din pasajele în care martorii arată că nu mai știu detalii relevante în cauză, ele nu sunt de natură să înlăture concluzia că în faza urmăririi penale, atunci când și-au retras mâ^rturiile mincinoase, le-au știut și le-au relatat în mod exact. In alte pasaje, martorii contrazic susținerile din faza de urmărire penală, dar nu oferă nici un element pentru a arăta de ce la urmărire penală ar fi. făcut declarații necorespunzătoare adevărului.

Inculpata a considerat că faptele demonstrate nu depășesc în nici un caz caracterul unei simple recomandări. In măsura în care recomandarea a fost făcută din poziția ei și a dus la crearea unui sistem organizat de percepere a unor sume însemnate de bani, pe parcursul a 4 ani, ea întrunește condițiile folosirii influenței în sensul art. 13 din Legea nr. 78/2000. Influența a fost exercitată nu doar prin intermediul inculpatului G.O., ci și în mod direct. A fost exercitată astfel nu doar cu ocazia întâlnirii din toamna anului 2007, mai sus amintite, ci și în alte ocazii. Martora L.D.M. a arătat că inculpata i-a cerut să îi dea banii inculpatului G.O. înainte de a face demersurile pentru a-i permite să dea separat examene la care nu se prezentase anterior. In mod similar, martora Ș.S.R. a arătat că inculpata 1-a întrebat pe inculpat de față cu studenții dacă a strâns banii.

La individualizarea pedepselor aplicabile, instanța a avut în vedere circumstanțele reale ale faptei, legate de valoarea relativ ridicată a sumelor dobândite, de durata mare în timp a desfășurării faptelor și de caracterul lor organizat, față de ambii inculpați.

Tot față de ambii, dar, corespunzător implicării la un palier mai ridicat de decizie, în special față de inculpata G.L., a reținut urmarea săvârșirii faptei, și anume compromiterea transparenței procesului de învățământ la Facultatea de Drept a Centrului de învățământ superior din Reghin, în componenta sa ținând de procesul de evaluare. Toți studenții acestui centru au obținut numai note de trecere, cu excepția examenului la criminologie care a fost mai întâi picat de toți și apoi trecut de toți. In catalogul anului IV, în care sunt trecuți în comun toți studenții indiferent de centrul de proveniență, există și note mai mici decât 5, dar numai pentru alți studenți decât cei din Reghin. Dacă lângă această constelație de coincidențe improbabile se pune constatarea că studenții au strâns sume pentru protocol de peste 20.000 de euro, în echivalent în lei, destinate profesorilor supraveghetori și examinatori, devine imposibil de apreciat respectarea obligației de asigurare a calității învățământului la Centrul de învățământ la distanță gestionat de inculpată. Spus în alte cuvinte, din cauza faptelor inculpaților nu mai poate fi oferit un răspuns întrebării, dacă adeverințele de absolvire ale studenților acestui centru mai au vreo importanță intrinsecă, ori dacă rezultatele au fost obținute prin furt sistematic, cum susține Ș.S.R., sau garantate de plata protocolului, cum credea martora M.M.F.

În ce o privește pe inculpata G.L., a reținut și implicarea mai multor persoane în comiterea faptei - în afară de inculpatul G., au fost implicați în perceperea sumelor banilor martora M.D., cealaltă șefă a clasei, secretara M.L. și C.S.D., avocat și tutore în cadrul centrului de învățământ.

În ce privește circumstanțele personale, a reținut lipsa antecedentelor penale, dar și, în cazul inculpatei, împrejurarea că este cercetată pentru fapte similare într-un dosar disjuns din prezentul și că, potrivit martorului R.A., el și colegii lui știau că la acea Facultate se dau sumele de bani care au fost percepute de inculpați, de la colegii care absolviseră anterior, și care dăduseră și ei (fila 129).

Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș și inculpații G.L.M. și G.O.

Prin motivele de apel formulate, Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, a solicitat instanței, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, astfel: pentru inculpata G.L. din infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., iar pentru inculpatul G.O., din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen.

De asemenea, a mai solicitat condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea, în regim de detenție, într-un cuantum mai ridicat.

În susținerea motivelor de apeL a arătat că gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați nu se reflectă în pedeapsa concret aplicată, sub aspectul cuantumului acesteia.

A considerat că restabilirea ordinii de drept încălcate prin săvârșirea infracțiunii nu se poate realiza decât prin aplicarea unei pedepse orientate către maximul acesteia.

Totodată, a arătat că, infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, iar caracterul continuat este cauză de agravare facultativă a pedepsei, instanța de fond în mod greșit optând pentru nedepășirea maximului special al pedepsei aplicate și orientarea acesteia spre minimul special.

Cu privire la inculpatul G.O., a precizat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere nu are ca fundament o analiză punctuală; analiza circumstanțelor reale ale faptei, legate de valoarea relativ ridicată a sumelor dobândite, de durata mare în timp a desfășurării faptelor și de caracterul lor organizat, a urmării faptei, precum și a circumstanțelor personale, constituie doar argumentele aplicării unei pedepse într-un cuantum redus.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, a solicitat aplicarea dispozițiilor Noului C. pen., având în vedere că acestea privesc un regim sancționator mai blând pentru infracțiunea continuată.

Inculpata G.L.M., a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței penale atacate și în rejudecare să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 și achitarea inculpatei, în temeiul art. 11 pct2 lit. a) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În esență, s-a susținut că în mod greșit s-a reținut de organul de urmărire penală și ulterior, de instanța de judecată, forma continuată a infracțiunii, având în vedere că, deși au fost mai multe acte de strângere de bani de la studenți, acestea nu conduc la existența mai multor infracțiuni sau a mai multor acte materiale. In speță, trebuia să se rețină infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în formă simplă.

Cu privire la soluția pronunțată pe fondul cauzei, a considerat că aceasta este nelegală și nefondată, având în vedere toate declarațiile date în cauză de studenții, de la care se presupune că s-au solicitat sume de bani. Aceștia au declarat că sumele de bani pretinse au reprezentat taxe de școlarizare.

Mai mult, în opinia apărării, nu sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în sensul că latura obiectivă se realizează prin folosirea influenței sau autorității în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, ori în speță este vorba despre o simplă recomandare, care nu se încadrează în niciuna dintre cele două modalități de săvârșire a infracțiunii.

Inculpatul G.O., prin motivele sale de apel, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare, aplicarea amânării pedepsei, în temeiul art. 83 Noul C. pen.

A precizat că, la momentul strângerii sumelor de bani nu a avut reprezentarea faptului că acestea au fost strânse pentru o activitate ilicită și prin încălcarea dispozițiilor legii penale; nu cunoștea destinația sumelor de bani, nici scopul pentru care se colectau acestea.

De asemenea, a arătat că regretă săvârșirea faptei și că o condamnare, chiar și cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, ar avea consecințe grave asupra sa și asupra familiei sale, în sensul că va fi exclus din profesie, nu va primi salariu, iar el este singurul întreținător al familiei.

Totodată, a susținut că fapta penală pentru care este acuzat nu are nicio legătură cu îndatoririle de serviciu sau calitatea sa de ofițer, doar cu calitatea de student al unei instituții de învățământ superior particular, cursuri fără frecvență.

Analizând apelurile formulate, în raport de motivele invocate, Înalta Curte apreciază că acestea este fondate, urmând a le admite în parte, în raport de următoarele considerente:

Prin concluziile orale formulate la termenul din data de 20 iunie 2014, Parchetul a solicitat înlăturarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și litb C. pen., pentru o perioadă de 5 ani, aplicată inculpatului G.O., având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 65 C. pen. doar în cazul pedepselor mai"mari de 2 ani se putea aplica pedeapsa complementară, ori în speță inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Înalta Curte constată că, într-adevăr din analiza dispozițiilor art 65 C. pen. reiese că pentru aplicarea pedepsei complementare, trebuie îndeplinită condiția imperativă ca inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă principală de cel puțin 2 ani.

Având în vedere că, prin sentința penală atacată, Curtea de Apel a dispus condamnarea inculpatului G.O. la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 5 ani, Înalta Curte constată că motivul de apel invocat de către Parchet este fondat, urmând a-l admite și de a dispune înlăturarea din cuprinsul hotărârii atacate a dispoziției cu privire la pedeapsa complementară aplicată inculpatului G.O.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel invocat prin notele scrise, respectiv necesitatea schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților: pentru inculpata G.L. din infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art 35 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., iar pentru inculpatul G.O., din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen., înalta Curte reține că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, având în vedere că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior și nu dispozițiile Noului C. pen.

Pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art 13 Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în analiza aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta și va determina pe de o parte dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația și faptele inculpaților în legea nouă și apoi va compara sancțiunile prevăzute de noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială.

Înalta Curte constată că in prezent acțiunea incriminatoare se regăsește și poate fi calificată în drept în conținutul dispozițiilor art. 13 Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art 35 alin. (1) C. pen. actual.

Analiza acestui prim criteriu relevă și reflectă că acțiunea incriminatoare circumscrisă textelor de lege precizat se regăsește și în noile dispoziții legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancțiunile prevăzute de Noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială.

Sancțiunea individualizată și aplicată de instanța de fond a fost orientată spre minimul prevăzut de lege, fără aplicarea unui spor de pedeapsă, astfel că, în ceea ce privește această infracțiune se observă că nici sub aspect sancționator și nici în considerarea formei continuate a infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați inculpații, legea nouă nu ar apărea mai favorabilă.

Astfel, dispozițiile art 13 din Legea nr. 78/2000 prevăd aceleași limite speciale de pedeapsă ca și în vechea reglementare.

În ceea ce privește dispozițiile art 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-adevăr, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen. prevăd un regim sancționator mai blând, în sensul că infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, spre deosebire de vechea reglementare care prevedea posibilitatea aplicării unui spor de până la 5 ani, însă raportat la celelalte instituții incidente în cauză, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 86

1

C. pen. anterior, cu referire la obligațiile mai grele, pe care le presupune, se reține că legea penală veche este legea penală mai favorabilă.

Față de aceste precizări, Înalta Curte va respinge cel de-al doilea motiv de apel invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.-Serviciul Teritorial Târgu Mureș.

Cu privire la necesitatea aplicării unei pedepse mai grave, orientate spre maximul special al pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, invocată de Parchet prin motivele de apel formulate, Înalta Curte constată că nu se impune agravarea pedepsei, cuantumul acesteia a fost stabilit în mod corect de către instanța de fond, prin raportare la toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei.

Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. În speță, se reține că faptele cauzei privesc ciclul de învățământ 2007-2011 al Facultății de Drept din cadrul Centrului pentru învățământ la distanță din Reghin, perioadă de timp în care s-au strâns de la studenți sumele de 4.965 lei și 19.600 de euro, cu titlu de protocol, în cele 8 sesiuni aferente ciclului de învățământ 2007-2011.

Astfel, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute imperativ de lege pentru reținerea de către instanța de fond a săvârșirii infracțiunii în formă continuată: în baza aceleași rezoluții infracționale, prin 8 acte materiale, inculpata G.L.M. a perceput de la studenții Facultății de Drept, diferite sume de bani, cu titlu de protocol.

Mai mult, instanța apreciază că rezoluția infracțională unică este dovedită și de împrejurarea că la începutul primului an de studiu, respectiv în toamna anului 2007, inculpata le-a adus la cunoștință studenților că pe parcursul ciclului universitar vor exista cheltuieli pentru asigurarea bazei tehnice, materiale și pentru protocolul profesorilor și că aceste sume de bani vor fi strânse prin intermediul celor doi șefi de grupă desemnați de către inculpată, respectiv inculpatul G.O. și martora M.D.L.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte consideră că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei G.L.M., din infracțiunea prevăzută de art. 13 Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 Legea nr. 78/2000 în formă simplă.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel formulat de inculpată, prin care solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la prevederile art 10 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte nu poate reține apărarea inculpatei, potrivit căreia faptele săvârșite nu depășesc caracterul unei simple recomandări și nu pot forma latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art 13 Legea nr. 78/2000.

AstfeL instanța constată că, raportat la calitatea inculpatei de președinte a Fundației L. din Reghin, care a încheiat un Protocol privind înființarea și funcționarea în Reghin a unui centru de învățământ la distantă cu Universitatea H. și la împrejurarea că aceasta și-a exercitat influența și în mod direct, nu doar prin intermediul inculpatului G.O., sunt întrunite în mod cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 Legea nr. 78/2000. Inculpata G.L.M. și-a folosit influența pentru a obține pentru sine sumele de bani percepute de la studenții încadrați în ciclul universitar 2007-2011.

Înalta Curte apreciază, însă, că raportat la criteriile generale și speciale de individualizare a pedepsei, se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei stabilite în sarcina inculpatei, în sensul că se impune aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. anterior, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, iar în ceea ce privește, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, aceasta nu se rezumă doar la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, ci și la atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat, cât și scopul mediat al pedepsei.

De aceea, nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și mtimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia, și în inocularea unor valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Pentru ca pedeapsa să își poată îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite, este necesar ca aceasta să corespundă, inclusiv din perspectiva modalității sale de executare, gravității infractiunii și nevoilor de îndreptare ale infractorului, impunându-se ca ea să fie adaptată pericolului social concret al faptei și periculozității infractorului, asupra căruia trebuie să se acționeze.

În acest sens, între gradul de pericol social al faptei săvârșite și periculozitatea infractorului, pe de o parte, și pedeapsa aplicată de instanță, pe de altă parte, trebuie să existe o anumită concordanță, în caz contrar pedeapsa neputându-și atinge scopul, putând conduce chiar la rezultate contrare acestui scop.

De aceea, cu ocazia stabilirii și aplicării pedepsei, trebuie să se țină seama de necesitatea acestei concordanțe, deoarece în măsura în care se atribuie pedepsei funcția de a influența asupra conștiinței, mentalității și conduitei viitoare a condamnatului, pedeapsa trebuie să corespundă în aceeași măsură gradului de receptivitate a condamnatului față de influența educativă a pedepsei.

Firește, acest grad de receptivitate este reflectat și în conduita procesuală a condamnatului, în atitudinea sa față de faptă, în modul în acesta a contribuit la aflarea adevărului și a relaționat în raporturile cu organele judiciare.

Pe de altă parte, în stabilirea cuantumului pedepsei și fixarea modalității sale de executare, este necesar a fi examinate, în mod cumulativ, circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse și circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cazul de față, schimbarea modalității de executare a pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., se impune cu necesitate, o asemenea concluzie fiind susținută de datele ce caracterizează persoana inculpatei și pericolul social al faptelor, pericol apreciat pe baza probelor certe, a circumstanțelor reale și modului concret de comitere, a mijloacelor folosite și scopului urmărit.

Astfel, raportat la vârsta. înaintată a inculpatei, 65 de ani, la lipsa de antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, la calitatea pe care aceasta o deține, președinte al unei fundații prin intermediul căreia a realizat și obiective umanitare, instanța apreciază că se justifică aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen. anterior care reglementează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani în conformitate cu dispozițiile art. 86

2

C. pen. anterior, apreciind că pedeapsa astfel individualizată sub aspectul modalității de executare este îndestulătoare pentru a o determina pe inculpată să conștientizeze consecințele conduitei sale ilicite.

Pentru aceleași considerente enunțate anterior, Înalta Curte dispune reducerea cuantumului pedepsei complementare aplicate inculpatei G.L.M., constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. de la 5 ani la 2 ani.

Prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei, inculpatul a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate prin sentința penală atacată, din suspendare sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 86

1

C. pen. anterior în aplicarea amânării pedepsei prevăzută de art. 83 Noul C. pen.

Înalta Curte reține că, amânarea aplicării pedepsei nu se aplică în mod automat pentru orice infractor primar care a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa mai mică de șapte ani, ci trebuie să aprecieze că, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Astfel, raportat la speța de față, instanța apreciază că nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului G.O., având în vedere circumstanțele reale ale faptei săvârșite, valoarea mare a sumelor dobândite, aproximativ 20.000 de euro, durata mare în timp a desfășurării faptelor, 4 ani (2007-2011) și caracterul lor organizat

Mai mult, apărarea inculpatului potrivit căreia la momentul strângerii sumelor de bani nu a avut reprezentarea faptului că acestea au fost strânse pentru o activitate ilicită și prin încălcarea dispozițiilor legii penale și că nu cunoștea destinația sumelor de bani, nici scopul pentru care se colectau acestea, nu poate fi primită de instanță, având în vedere probele existente la dosarul cauzei, respectiv convorbirile telefonice purtate între cei doi inculpați, precum și între inculpatul G.O. și martorul C.S.D., mandatarul desemnat de inculpata G.L. de a primi banii strânși de la studenți. Mai mult, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că o dovadă a cunoașterii caracterului ilicit al acțiunilor Întreprinse de inculpat este reprezentată de precauțiile luate de ambii inculpați: nu s-a ținut o evidență a sumelor de bani strânse cu titlu de protocol, nu au fost păstrate tabelele în care erau menționate numele studenților și sumele de bani achitate de aceștia.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că pedeapsa principală aplicată de instanța de fond a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare a acesteia.

În ceea ce privește pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului G.O., pentru o perioadă de 5 ani, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 65 C. pen. doar în cazul pedepselor mai mari de 2 ani se putea aplica pedeapsa complementară, ori în speță inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, înalta Curte va dispune înlăturarea acesteia.

Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.N.A.-Serviciul Teritorial Târgu Mureș și inculpații G.L.M. și G.O. împotriva sentinței penale nr. 6 din 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Va desființa în parte sentința penală atacată numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatei G.L.M., cuantumul pedepsei complementare aplicată inculpatei și nelegala aplicare a pedepsei complementare privind pe inculpatul G.O.

Va reține cauza spre rejudecare și în consecință:

Va reduce cuantumul pedepsei complementare aplicată inculpatei G.L.M. constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. de la 5 ani la