ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3727/2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1072/2016 din 15 iunie 2016, Tribunalului Iași a respins obiecțiunile formulate de creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului București.

în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului

2 A. S.R.L., cu sediul în Iași, jud. Iași, înmatriculată la ORC sub nr. x/1999.

A dispus radierea debitorului din registrul comerțului.

în temeiul dispozițiilor art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a descărcat lichidatorul judiciar B. SPRL de orice îndatoriri și responsabilități.

în temeiul dispozițiilor art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului București (fostă AVAS), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de judecată din 20 septembrie 2016, curtea de apel a dispus suspendarea judecății, în aplicarea prevederilor articolului 155 indice 1 C. proc. civ., motivat de faptul că recurenta-creditoare Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului București (fostă AVAS) nu a depus la dosarul cauzei patru exemplare de pe cererea de recurs, în vederea comunicării.

De la data suspendării judecății nu s-a mai efectuat niciun act de procedură în cauză.

Curtea de apel a constatat că - după trecerea a mai mult de un an de la momentul suspendării judecății - se pune în discuție perimarea recursului, excepție în legătură cu care instanța de control judiciar reține următoarele:

C. proc. civ. reglementează perimarea ca pe o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului, în faza în care se găsește. Perimarea este - în același timp -o prezumție de de sistare, ce se deduce din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.

Conform articolului 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Instanța constată că termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat, în situațiile enunțate în articolele 249 (pentru întrerupere) respectiv 250 (pentru suspendare) C. proc. civ.

Curtea de apel a reținut că - la constatarea perimării - instanța este ținută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată de vina părții interesate (în calea de atac aceasta fiind recurentul); dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare.

În speță, instanța a reținut că operează perimarea, în condițiile în care cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an (din 20 septembrie 2016), din vina recurentei (care nu a solicitat repunerea cauzei pe rol) și nu a intervenit nici

3 un temei de întrerupere ori suspendare a termenului de perimare. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 2 aprilie 2018, pentru constatarea perimării.

în aplicarea articolului 248 cu referire la articolul 252 C. proc. civ., Curtea de Apel Iași, secția Civilă, prin Decizia nr. 221 din 8 mai 2018 în baza dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., a constatat perimată cererea de recurs formulată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului București (fostă AVAS) împotriva Sentinței civile nr. 1072/2016 din 15 iunie 2016 a Tribunalului Iași.

împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului București (fostă AVAS) prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată în sensul respingerii excepției de perimare .

Recurenta-reclamantă a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

în susținerea acestui motiv de nelegalitate, recurenta arată că necomunicarea celor patru exemplare către instanță nu reprezintă un impediment în soluționarea recursului, având în vedere principiul rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129 alin. (1) coroborat cu art. 722 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta face trimitere și la dispozițiile art. 149 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora copiile pot fi întocmite și de către instanță, pe cheltuiala părții, precizând că din eroare, copiile solicitate au fost înaintate la alt dosar, respectiv nr. x/2007 1.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că recursul nu este fondat.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., teza a Ii-a invocată de recurentă, vizează aplicarea greșită a legii. Din această perspectivă s-a pus în discuție aplicarea greșită a art. 252 și art. 248 C. proc. civ.

în sprijinul acestei critici, recurenta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea excepției perimării cererii de recurs.

înalta Curte constată că, prin încheierea din 20 septembrie 2016, Curtea de Apel Iași a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 155 indice 1 C. proc. civ., motivat de faptul că recurenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului București (fostă AVAS) nu a depus la dosarul cauzei patru exemplare de pe cererea de recurs în vederea comunicării.

De la data suspendării judecății, timp de mai mult de 1 an pricina a rămas în nelucrare, recurenta neîndeplinind nici un act de procedură.

Demersurile întreprinse de recurenta în vederea comunicării către instanță, a patru exemplare ale cererii de recurs, care din eroare au fost transmise către alt dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Iași, nu pot fi calificate drept acte de procedură îndeplinite în dosarul de recurs. Mai mult, eroarea recurentei în vederea îndeplinirii obligațiilor impuse de către instanță nu poate fi calificată drept cauză care a împiedicat, fără vina părții, mai presus de voința sa, stăruința în judecarea pricinii.

Trimiterea făcută de recurentă la dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. nu subzistă, întrucât obligațiile care nu au fost aduse la îndeplinire, erau în sarcina reclamantei și se referă la modalitatea de investire a instanței.

În esență, însă, asemenea apărări ar fi putut fi formulate cu prilejul formulării unui recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății, cale de atac nedeclarată în cauză.

De asemenea, dispozițiile art. 149 alin. (4) din Noul C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, pricina fiind supusă dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865, în raport de data introducerii acțiunii.

Astfel fiind, în mod corect instanța a făcut aplicarea art. 252 C. proc. civ. și ale art. 248 C. proc. civ. constatând recursul perimat.

Astfel fiind se constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C'A."S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. S.P.R.L. și intimații-reclamanți C., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, DEFPL și COMUNA RĂDUCĂNENI împotriva Deciziei nr. 221/2018 din 8 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2018.

Procesat de GGC - MM