ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2447/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2447/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 597 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Galați s-a dispus

condamnarea inculpatei B.I.L. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de „trafic de influență”, prevăzută de art. 257 C. pen.

raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (faptă din cursul

anului 2008).

Potrivit art.

71 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art.

19 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (2) C. pen., a fost obligată

inculpata B.I.L. la plata către stat a sumei de 16.000 euro.

S-a menținut măsura

sechestrului asigurător, instituit prin ordonanța nr. 112/P/2011 a Direcției Naționale

Anticorapție - Serviciul Teritorial București, din data de 27 septembrie 2011, asupra

imobilului apartament din municipiul Galați, până la data plății integrale a sumei

de 16.000 euro.

În temeiul

art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata către stat a

sumei de 6.150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 112/P/2011

din data de 19 decembrie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Direcția Națională Anticorapție - Serviciul Teritorial București a dispus

punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei B.I.L.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C.

pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul J.T. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 6

1

alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, acesta beneficiind de cauza de nepedepsire prevăzută

de lege, precum și neînceperea urmăririi penale față de procurorul M.G. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. raportat

la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, nerezultând date și indicii care

să ateste săvârșirea acestei infracțiuni în materialitatea sa.

S-a mai dispus

disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor de către Direcția Națională Anticorapție

- Serviciul Teritorial București, într-un dosar separat, față de A.N. (persoană

cunoscută cu apelativul „V.”) sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de

art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut, prin

actul de sesizare a instanței, că în cursul anului 2008, inculpata B.I.L. (în perioada

respectivă, agent de poliție în cadrul I.P.J. Galați), a pretins pentru sine și

terțe persoane, de la numitul J.T., suma de 20.000 euro, primind în acest sens suma

de 16.000 euro (personal, cât și prin transfer bancar), promițându-i în schimb acestuia

că va interveni, împreună și cu o altă persoană, pe lângă procurorul de caz, în

scopul de a se dispune față de numitul J.T. o soluție de scoatere de sub urmărire

penală pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de droguri,

proxenetism și aderare la un grup infracțional organizat, pentru care acesta era

cercetat în perioada respectivă (având calitatea de învinuit) într-un dosar penal

al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bacău.

În ceea ce-l privește

pe numitul J.T., s-a arătat prin rechizitoriu că, acesta a fost cercetat sub aspectul

infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de droguri, proxenetism și aderare

la un grup infracțional organizat în două dosare distincte. Astfel, în cauza

nr. 151/D/P/2006 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bacău s-au declanșat verificările

penale, urmare a sesizării din oficiu formulate la data de 16 octombrie 2006 de

lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O. Bacău, care au constatat necesitatea efectuării

de cercetări penale față de numiții Ț.S.C., Ț.M., J.T., G.G., P.O.T., B.M., T.F.T.,

B.C. și C.M., identificați cu preocupări pe linia traficului de ființe umane în

modalitate organizată (începând cu anul 2002), fapte prevăzute de art. 12, 13 din

Legea nr. 678/2001 și art. 7 din Legea nr. 39/2003. În această cauză, în data de

25 aprilie 2007 a fost începută urmărirea penală față de Ț.S.C., J.T. și G.G. pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 287/2005 și art. 7 din Legea

nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Din acest dosar de urmărire penală

s-a dispus disjungerea cauzei sub nr. 48/D/P/2007, pentru continuarea cercetărilor

penale de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bacău cu privire la subiecții infracționali

identificați ca având preocupări pe linia traficului de persoane (aici incluzându-i

și pe învinuiții Ț.S.C. și J.T.) cu referire la infracțiunile prev. de art. 12,

13 din Legea nr. 678/2001 și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Într-o altă cauză

penală, respectiv cea înregistrată sub nr. 16/D/P/2007 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Bacău, urmare sesizării din oficiu, din data de 23 martie 2007, formulată de lucrători

de poliție din cadrul B.C.C.O. Bacău, s-au efectuat verificări preliminare cu referire

la numitul J.T. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000

(trafic de droguri).

Ulterior, în acest

dosar, prin ordonanța procurorului de caz, din data de 27 ianuarie 2009, s-a dispus

extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de J.T. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. (infracțiunea de proxenetism).

Prin urmare, la

sfârșitul anului 2008, în Dosarul nr. 16/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Bacău, fusese începută urmărirea penală față de J.T. pentru săvârșirea infracțiunilor

de trafic de persoane și aderare la un grup infracțional organizat, respectivul

fiind totodată cercetat sub aspectul infracțiunilor de proxenetism și trafic de

droguri.

Dosarul nr. 16/D/P/2007

era instrumentat de procurorul M.G. din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Bacău.

În anul 2008,

J.T. era în Anglia. Acesta a cunoscut-o pe inculpata B.I.L., „lucrător în cadrul

Poliției Galați”, căreia i-a adus la cunoștință că este urmărit penal. Aceasta i-a

promis lui J.T. că îl va ajuta, ea fiind agent de poliție în cadrul I.P.J. Galați,

solicitându-i pentru sine și terțe persoane, respectiv pentru procurorul M.G. din

cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bacău, suma de 20.000 euro. Acești bani

urmau să fie folosiți în scopul de a determina luarea unei soluții de netrimitere

în judecată a lui J.T. Inculpata a primit în acest sens suma de 16.000 euro (personal,

cât și prin transfer bancar), însă J.T. a fost trimis în judecată în acel dosar.

În luna martie

2011, J.T. a formulat un denunț împotriva inculpatei și, urmare a probelor administrate

în cauză (înregistrări audio ale unor discuții telefonice dintre denunțător și învinuită,

convorbiri telefonice interceptate legal în cauză, declarații martori, înscrisuri

și expertize fonocriminalistice), s-a reținut de către parchet că vinovăția inculpatei

rezultă în mod clar, aceasta făcându-se vinovată de săvârșirea infracțiunii reținute

în sarcina sa.

În timpul urmăririi

penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: denunțul formulate de

J.T., procesul-verbal .privind depunerea de către avocatul P.V., în susținerea denunțului,

a unui memory stick marca I., precum și a unor xerocopii înscrisuri, procese-verbale

de redare convorbirilor telefonice, declarații ale învinuitei B.I.L., declarațiile

martorilor P.I.V. și J.A.A., proces-verbal privind depunerea în susținerea denunțului

a unor înscrisuri în original (extrase ce atestă transferul sumei de 4.000 euro,

în data de 01 decembrie 2008, dintre numitele L.G., respectiv M.A. și învinuita

B.I.L.) + înscrisurile respective, adresă W.U. România din data de 09 mai 2011 +

situația transferurilor de bani având ca și destinatar/expeditor pe învinuita B.I.L.;

raportul de expertiză criminalistică din 06 septembrie 2011 al I.N.E.C. - Laboratorul

Interjudețean București și raportul de expertiză criminalistică din 31

octombrie 2011 al I.N.E.C. - Laboratorul Interjudețean București, suport digital

- memory stick, marca I., ce conține fișierul audio „Sound clip 13”, suport digital

- telefon mobil marca N., ce conține fișierele audio „Sound clip 18” și „Sound clip

26”, CD-R conținând înregistrări ale unor convorbiri telefonice interceptate legal

și cu relevanță probatorie în cauză și CD-R conținând copia discuției telefonice

aflate pe suportul digital - memory stick marca I., fișierul „Sound clip 13”.

Pe rolul Tribunalului

Galați cauza a fost înregistrată la data de 27 decembrie 2011.

În faza cercetării

judecătorești au fost audiați nemijlocit: inculpata B.I.L. și martorii: B.L. - mama

inculpatei, G.T. - avocatul inculpatei din faza urmăririi penale, P.I.V. - avocatul

lui J.T., J.A.A. - soția lui J.T. și denunțătorul J.T. - aflat în stare de arest.

De asemenea, s-au solicitat și obținut informații de la Inspectoratul General al

Poliției Române privitoare la data la care a fost dat în urmărire la nivel național

denunțătorul J.T.

Inculpata nu a

recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, nici în faza urmăririi penale

și nici în fața instanței de judecată, susținând, în esență, că a primit banii de

la J.T., însă nu pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, în scopul de a se

dispune față de numitul J.T. o soluție de scoatere de sub urmărire penală ci, pentru

că, anterior ea îi împrumutase lui J.T. suma de 8.000 euro, acesta restituindu-i

banii săi.

Instanța a analizat,

în cele ce urmează, toate probele administrate în cauză, probe din care rezultă

vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii pentru care aceasta a fost trimisă

în judecată.

Astfel, instanța

a reținut că, pe data de 21 martie 2011, numitul J.T., prin avocatul său ales, P.V.,

cu delegație depusă la dosarul de urmărire penală, a depus la Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial București un denunț, în condițiile art. 221

și 223 C. proc. pen., cu privire la săvârșirea de către învinuita B.I.L., „lucrător

în cadrul Poliției Galați”, a unei infracțiuni de corupție, respectiv trafic de

influență.

În conținutul

denunțului, numitul J.T. a afirmat următoarele:

„În anul 2008,

luna mai, am cunoscut-o pe aceasta (B.I.L.) prin intermediul intemetului, pe site-ul

X și în urma discuțiilor purtate cu aceasta am hotărât să ne cunoaștem în mod direct

la sosirea mea din Anglia. Am venit în țară pe la jumătatea lunii august și ne-am

întâlnit la Galați unde aceasta îmi reținuse camera la hotel. Ulterior, aceasta

m-a mai căutat și m-a rugat să vin la Galați, dar eu nu am dat curs invitațiilor

acesteia.

Între timp am

aflat că un cunoscut de-al meu, numitul Ț.S.C. a fost arestat în România. Am luat

legătura cu B.I.L. și i-am povestit acesteia, printre altele că Ț.S.C. ar fi putut

fi arestat fie pentru trafic de droguri sau pentru proxenetism. Aceasta s-a oferit

să afle despre ce e vorba. După aproximativ trei zile aceasta m-a sunat și mi-a

spus că și eu sunt cercetat, în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic

de persoane și constituire de grup infracțional organizat. Mi-a spus de asemenea

că sunt căutat prin Interpol și că vor veni în Anglia să mă aresteze. De asemenea,

mi-a spus că mă poate scăpa de aceste probleme în schimbul unei sume de bani, arătându-mi

pe webcam scris pe o hârtie „se rezolvă, dar cu bani”, și că trebuie să mă grăbesc

ca să mă poată ajuta, întrucât urmează ca imediat să fiu arestat.

M-am speriat și

i-am spus că sunt de acord, iar aceasta mi-a spus că va vorbi cu omul ei, zis „V.”,

care dacă este de acord îi va da „verde” pentru rezolvarea problemei. După două

zile m-a sunat și mi-a spus că i s-a dat „verde”, urmând ca la ora 21:00 să mă sune

din nou să vorbesc direct cu „V.” pentru a-mi spune despre ce este vorba și a stabili

și suma de bani pe care trebuia să o dau.

La ora 21:00,

aceasta m-a sunat spunându-mi că vorbește de la un telefon public din Brăila și

mi-a făcut cunoscut că Ț.S.C. a fost deja condamnat la 7 ani închisoare, iar eu

am două dosare în care sunt cercetat. Mi l-a dat la telefon pe zisul „V.” care mi-a

explicat situația în care sunt, că problema se poate rezolva în anumite condiții

pe care mi le va spune d-na I.

Aceasta mi-a spus

că mă costă 20.000 euro, pe care trebuie să-i trimit urgent, jumătate la început

și restul la sfârșit, pentru a putea interveni imediat pentru a fi scos de sub urmărirea

INTERPOL, B.C.C.O. Am venit în România a doua zi, fiind în vizită în Germania la

niște prieteni din localitatea Neu Ulm, m-am întâlnit cu aceasta la ieșirea din

Brăila într-o stație de tramvai care nu mai era folosită și i-am dat banii, respectiv

10.000 euro într-un plic format mare. După ce i-am dat banii am plecat imediat din

țară.

Aceasta a luat

legătura cu mine și mi-a spus că a vorbit personal cu procurorul de caz pe care

o numea „Scorpia”, dar de fapt este o femeie de treabă și care când a văzut că aceasta

pune o vorbă bună pentru mine și-a schimbat părerea în sensul că eu sunt un băiat

bun și că sigur este o greșeală prezența mea în această chestiune. Mi-a cerut să-i

trimit patru fete care să dea declarații la Bacău în favoarea mea, spunându-mi că

se va duce personal cu ele la Parchet, iar când eu i-am spus că nu am așa ceva,

aceasta s-a oferit să se ducă ea cu două fete care să dea declarații în favoarea

mea. Mi-a spus că s-a dus cu două fete la Bacău și că acestea au semnat în alb două

declarații care au rămas la procurorul de caz.

La telefon mi-a

spus de asemenea că problema se va rezolva până pe data de 22-23 decembrie, soluția

fiind aceea că fapta nu există și că se va dispune încetarea urmăririi penale. Înainte

de 22 decembrie, aproximativ în data de 15 decembrie m-a sunat pe telefonul mobil

și mi-a spus să-i trimit și restul de bani. I-am mai trimis 6.000 euro, prin transfer,

astfel 2.000 euro din partea mea, 2.000 de la L.G. și 2.000 de la M.A.

După data de 23

decembrie m-a sunat și mi-a confirmat din nou că problema s-a rezolvat și mi-a spus

că urmează să primesc hotărârea. În luna ianuarie 2009, văzând că nu primesc hotărârea

am sunat-o pentru a întreba ce se întâmplă, iar aceasta mi-a spus ca să stau liniștit

că s-a rezolvat. În luna februarie am aflat că sunt trimis în judecată și judecat

în lipsă de Tribunalul Bacău. Văzând acest lucru am sunat-o și i-am spus că m-am

uitat pe internet și am văzut că dosarul se află pe rolul Tribunalului Bacău, iar

aceasta mi-a spus că nu s-a putut face altfel decât că în urma judecării cauzei

voi fi achitat.

Denunțătorul a

fost audiat în fața instanței de judecată, pe data de 11 octombrie 2012, acesta

menținându-și întrutotul denunțul pe care l-a făcut, precizând totodată că a semnat

personal acest denunț, în februarie 2011, când s-a aflat în țară pentru un scurt

moment. În declarația dată în fața instanței, J.T. a făcut precizări cu privire

la toate aspectele pe care le-a invocat inculpata în apărarea sa, urmând ca acestea

să fie evidențiate de instanță pe parcursul analizării probelor.

Conform denunțului

formulat de numitul J.T., dar și din declarația inculpatei, rezultă că cei doi s-au

cunoscut în anul 2008. Modalitatea exactă în care s-a realizat întâlnirea nu are

relevanță în prezenta cauză, astfel că susținerile diferite ale celor doi cu privire

la acest aspect nu vor fi reținute de instanță. Relevant pentru cauză este că denunțătorul

și inculpata s-au cunoscut înainte de momentul reținerii numitului Ț.S.C., prieten

al denunțătorului. Din dialogurile purtate între inculpată și denunțător, rezultă

că inculpata îl sfătuiește pe denunțător să declare că nu îl cunoaște pe Ț.S.C.,

însă acesta afirmă că nu poate face acest lucru, întrucât îi este prieten și că

a stat în casă la el.

Din copiile Dosarului

nr. 16/D/P/2007 instrumentat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bacău, rezultă

că în data de 14 septembrie 2008 s-a dispus față de Ț.S.C. măsura reținerii pe o

durată de 24 ore, iar apoi Tribunalul Bacău a dispus arestarea preventivă a acestuia.

Inculpata B.L.L.

era în acea perioadă Agent III la Evidențe operative în cadrul I.P.J. Galați, ocupând

această funcție în intervalul 15 iunie 2008 - 01 mai 2009. Aceasta a fost angajată

ca agent de poliție la data de 01 februarie 2007, fiind repartizată la Serviciul

Public Comunitar de Eliberare și Evidența a Pașapoartelor Simple Galați, în cadrul

Biroului de emitere și evidență pașapoarte, probleme de migrări, aplicarea măsurilor

restrictive și a acordurilor de readmisie. La 15 iunie 2008, a fost mutată, la cerere,

la Evidențe operative, în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Galați. La

01 mai 2009, a fost mutată, la cerere, la Inspectoratul Județean de Poliție Brăila,

în cadrul Biroului siguranța circulației pentru mediul urban. La 01 mai 2009 a fost

desemnată ca organ de cercetare al poliției judiciare, iar la data de 01 iulie 2009

a devenit polițist rutier. Traseul său profesional rezultă din procesul-verbal depus

la dosarul de urmărire penală.

Prin urmare, inculpata

avea și cunoștințele necesare, dar și mijloacele de a se informa cu privire la un

dosar penal în desfășurare și, în aprecierea instanței, avea și posibilitatea de

a intra în contact cu organele de cercetare și urmărire penală.

De asemenea, inculpata

era și interesată să intervină, întrucât aceasta își dorea ca denunțătorul să nu

fie condamnat, din declarațiile inculpatei, dar mai ales din declarația denunțătorului,

rezultând că inculpata era destul de implicată în relație și că avea intenții de

căsătorie. În aprecierea instanței, fondată pe ansamblul probator administrat în

cauză, din care rezultă exact momentele desfășurării faptei și dinamica acestora,

denunțătorul nu avea aceleași intenții cu inculpata, întrucât el era deja căsătorit,

avea un copil minor, trăia în Anglia, după ce anterior fusese în Italia, pentru

ca în final să se stabilească în Germania. Mai mult, denunțătorul era cercetat deja

pentru infracțiuni foarte grave, de trafic de persoane, introducere în țară de droguri,

proxenetism și aderare la grup infracțional organizat, astfel că el avea mai mult

interese judiciare pentru a menține această relație. Așa se justifică, în opinia

instanței, și faptul că denunțătorul a înregistrat convorbirile pe care le-a avut

cu inculpata și a păstrat și copii de pe înscrisurile eliberate de W.U. România,

când i-a trimis banii inculpatei. De altfel, din declarația dată în fața instanței,

rezultă că acesta aflase de pe internet că, dacă va colabora cu organele de urmărire

penală și dacă va denunța săvârșirea unei fapte penale, pedeapsa la care era expus,

ar fi fost redusă simțitor. În opinia instanței, denunțătorul, încurajat de inculpată,

a dorit să intervină pentru a nu fi trimis în judecată, trimițând inculpatei suma

de 16.000 euro, însă, în același timp, și-a luat măsuri de precauție și și-a preconstituit

probe, care urmau a fi folosite în avantajul său, în măsura în care planul inițial

nu s-ar fi realizat.

Cu toate acestea,

rezultă fără nici un dubiu, că inculpata, dincolo de motivația cu care a acționat,

a săvârșit cu vinovăție fapta pentru care a fost trimisă în judecată.

Acest aspect rezultă

indubitabil din înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpată și denunțător,

înregistrări efectuate chiar de denunțător și care sunt mijloace de probă legal

obținute și administrate, contrar celor susținute de inculpată, prin intermediul

avocatului său ales, întrucât art. 91 C. proc. pen. stabilește că: „înregistrările

prevăzute în prezenta secțiune, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie

mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au

purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu

sunt interzise de lege.” Aceste înregistrări au fost depuse la dosar, fiind stocate

pe un suport digital - memory stick marca I. Din procesul-verbal din data de 21

martie 2011 (aflat la dosarul de urmărire penală), după depunerea denunțului formulat

de către numitul J.T., avocatul P.V. (apărătorul ales al denunțătorului) a depus

în susținerea denunțului un suport digital - memory stick marca I., pe care era

stocată înregistrarea audio a unei convorbiri telefonice purtate între denunțătorul

J.T. și inculpata B.I.L., precum și o altă persoană de sex masculin necunoscută

(„V.”) - înregistrare realizată prin mijloace proprii de către denunțător. În aceleași

împrejurări, au fost depuse la dosar și copii de pe înscrisuri care atestă trimiterea

unor sume de bani în euro (4.000 euro), de către prietene ale denunțătorului J.T.,

respectiv M.A. și L.G., prin sistemul W.U., inculpatei B.I.L.

Din aceste înregistrări

rezultă că între denunțător și inculpată au avut loc mai multe convorbiri, prilej

cu care inculpata B.I.L. a pretins suma de 20.000 euro, urmând ca în schimb să intervină,

prin alte persoane, probabil prin intermediul persoanei cunoscute sub apelativul

de „V.” la procurorul de caz, pentru a se dispune scoaterea de sub urmărire penală

a denunțătorului J.T.

Astfel, din discuția

telefonică purtată prin intermediul unui post public de telefon, din municipiul

Brăila, rezultă că inculpata împreună cu „V.” îi aduc la cunoștință denunțătorului

că este cercetat în două dosare penale și că, pentru a se interveni repede, era

imperios necesar ca denunțătorul să trimită banii repede. Denunțătorul l-a perceput

pe „V.” ca fiind o persoană foarte influentă.

Așa cum s-a precizat

mai sus, Dosarele nr. 48/D/P/2007 și 16/D/P/2007 ale D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Bacău, în care denunțătorul J.T. era cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic de persoane, proxenetism, aderare la un grup infracțional organizat și trafic

de droguri (împreună cu Ț.S.C. și alții), fuseseră conexate (încă din 2007), iar

la sfârșitul anului 2008, ancheta penală era în faza de finalizare.

În discuțiile

purtate în convorbirea telefonică menționată se face referire și la situația numitului

Ț.S.C. („arestat la Bacău”) care a fost reținut și apoi arestat preventiv începând

cu data de 14 septembrie 2008, iar banii pretinși (cei 20.000 euro) trebuiau trimiși

pentru „rezolvarea problemei” până „în 20-22 decembrie”.

Din declarația

denunțătorului rezultă că acesta a venit în România, cu autoturismul, știind, din

spusele inculpatei și ale lui „V.”, că fusese ridicat consemnul de la frontieră,

și a fost dirijat prin telefon de către inculpată până la locul de întâlnire. Aceștia

s-au întâlnit la ieșirea din Brăila într-o stație de tramvai care nu mai era folosită

denunțătorul dându-i inculpatei 10.000 euro într-un plic format mare. După ce i-a

dat banii a plecat imediat din țară.

În fața instanței

de judecată, denunțătorul a susținut că nu a filmat momentul în care i-a înmânat

inculpatei plicul cu cei 10.000 euro, întrucât nu a mai avut vreme să-și pregătească

aparatura de filmare, fiind dirijat de inculpată până în momentul în care s-a întâlnit

cu ea.

Pentru a reuși

să nu fie trimis în judecată, denunțătorul trebuia să dea a declarație în care să

precizeze că nu-i cunoaște pe ceilalți membri ai grupului infracțional și că nu

era implicat în faptele pentru care era cercetat. Mai mult acesta trebuia să indice

numele unor fete care să declare că nu au fost traficate de el. Întrucât denunțătorul

a precizat că nu știe să scrie declarația, cei doi s-au înțeles să o scrie denunțătorul,

iar inculpata să o corecteze și să o completeze apoi să o trimită denunțătorului

pentru a o scrie din nou, luându-și măsuri de precauție pentru ca numărul de fax

de la care urma să fie trimisă declarația să nu se imprime pe aceasta. De asemenea,

față de susținerea denunțătorului în sensul că nu cunoaște persoane care să facă

declarații în favoarea sa, inculpata i-a promis că va găsi ea astfel de persoane

și le va duce la Bacău pentru a da declarație în dosarul penal. Aceste aspecte rezultă

dintr-o altă convorbire purtată de inculpata B.I.L. și denunțătorul J.T.

Din dialoguri

rezultă faptul că denunțătorul J.T. știa că cel puțin o parte din banii trimiși

au ajuns la procurorul de caz M.G., exprimând-și nemulțumirea că aceasta tergiversează

luarea unei soluții favorabile.

Potrivit denunțătorului,

inculpata l-a asigurat că, până pe data de 22-23 decembrie, trebuia să fi fost luată

o decizie, soluția ce trebuia pronunțată fiind aceea că fapta nu există și că se

va dispune scoaterea de sub urmărire penală.

La jumătatea lunii

decembrie, după susținerea denunțătorului, pe data de 15 decembrie, inculpata l-a

sunat pe telefonul mobil cu număr de Anglia și i-a cerut să-i trimită și restul

de bani. Din declarația denunțătorului, rezultă că acesta a precizat că nu mai are

atâția bani, însă inculpata a fost foarte fermă și i-a cerut să depună diligențe

pentru a trimite cât mai mult din suma restantă. Astfel, denunțătorul i-a spus că

va putea să trimită el 2.000 euro și că va apela la două prietene de ale sale din

Germania, prin intermediul cărora mai putea trimite încă 4.000 euro. Inculpata a

convenit cu denunțătorul că va lua de la mama sa 1.000 euro, iar diferența de 2.000

euro o va împrumuta de la o prietenă de a sa, pentru a întregi suma.

Din înscrisurile

în original și din adresele emise de W.U. România, rezultă că cele susținute de

denunțător sunt reale, dovedindu-se că pe data de 02 decembrie 2008, au fost trimise

sumele de bani, respectiv câte 2.000 euro din partea a trei persoane, prin sistemul

W.U., inculpatei B.I.L.

Din aceste înscrisuri

rezultă că 2.000 euro au fost trimiși direct de către denunțătorul J.T. (acesta

aflându-se în Anglia), 2.000 euro de numita L.G. și 2.000 euro de numita M.A. -

ultimele două persoane fiind prietene ale denunțătorului, carte stăteau în Germania.

Pentru a obține

numărul de control al transferului de bani, fără de care nu se poate identifica

tranzacția în sistem, inculpata a luat din nou legătura cu denunțătorul. Aceasta

l-a sunat și după ce a ridicat banii și i-a confirmat că au ajuns.

Susținerea inculpatei

în sensul că denunțătorul i-a trimis banii pe care aceasta îi împrumutase anterior

denunțătorului, pentru ca denunțătorul să-și amenajeze o garsonieră din București,

nu a putut fi primită de instanță întrucât inculpata a avut justificări diferite

pe parcursul procesului penal față de acest aspect, declarația inculpatei fiind

contrazisă de celelalte probe administrate în cauză și care se coroborează între

ele. Inițial inculpata a afirmat că avea acești bani de la mama sa (declarație urmărire

penală), apoi, în fața instanței a precizat că avea banii dintr-un împrumut bancar

pe care l-a contractat ea. Instanța a apreciat ca fiind nesinceră această susținere,

chiar dacă a fost confirmată și de mama inculpatei, nefiind susținută și de alte

probe. Declarația mamei inculpatei, respectiv a martorei B.L., este apreciată de

instanță ca fiind subiectivă și nesinceră, fiind contrazisă de celelalte probe administrate

în cauză, motiv pentru care va fi înlăturată.

În acest sens

sunt: înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpată și denunțător, din

care nu rezultă că denunțătorul ar fi împrumutat bani de la inculpată, ci, dimpotrivă,

că inculpata i-a pretins bani pentru a interveni într-un dosar penal; extrasele

și informațiile comunicate de W.U., din care rezultă toate transferurile de bani

având ca și expeditor, cât și ca destinatar pe inculpată, în perioada 2008-2009,

dar și convorbirea telefonică dintre martorul P.V. - avocatul denunțătorului și

inculpata din prezenta cauză,. convorbire purtată de aceștia înainte de începerea

urmăririi penale și interceptată în condițiile legii. Înainte de începerea urmăririi

penale inculpata știa doar că denunțătorul fusese trimis în judecată, însă nu știa

și de denunțul făcut împotriva ei, de aceea nu și-a cenzurat cu atenție dialogul.

Din această convorbire rezultă fără nici un dubiu că inculpata s-a întâlnit cu denunțătorul

doar o singură dată și că a primit bani de la acesta. Inculpata i-a spus martorului

că banii pe care i-a primit, i-a restituit denunțătorului și că și ea, ca și denunțătorul

are acte din care rezultă că i-au fot restituiți banii. Când martorul i-a adus la

cunoștință că are extrasele de la W.U., aceasta i-a replicat că și ea are acte din

care rezultă că i-au fot restituiți banii. Instanța constată că, deși inculpata

a susținut că posedă anumite înscrisuri, respectiv cele din care rezultă că i-ar

fi dat banii înapoi denunțătorului, cât și înscrisuri privitoare la împrumutul bancar

pe care l-a făcut, aceasta nu a depus la dosar nici un înscris în acest sens. O

astfel de atitudine din partea inculpatei, care știa că este trimisă în judecată

pentru că a pretins bani, iar acele pretinse înscrisuri ar fi fost determinante

pentru a dovedi apărarea sa, denotă că aceasta nu a avut niciodată astfel de probe

și că a făcut doar simple afirmații.

De altfel, este

greu de crezut că, la prima și singura întâlnire pe care a avut-o cu denunțătorul,

în august 2008, persoană pe care o cunoscuse abia în acel an, i-a împrumutat acestuia

8.000 euro.

Din dialogul purtat

cu martorul P.V., înainte de începerea urmăririi penale, rezultă că cei doi au convenit

să se întâlnească în București, pentru a prezenta fiecare înscrisurile pe care le

posedă și pentru a lămuri situația, martorul fiind interesat să obțină banii, întrucât

se înțelesese cu denunțătorul ca onorariul său să fie plătit din acești bani. Inculpata

nu s-a mai prezentat niciodată la București în acest scop.

Din același dialog

mai rezultă, fără dubiu, că inculpata s-a întâlnit doar o singură dată cu denunțătorul,

fapt susținut și de denunțător, contrar celor declarate de aceasta, care a afirmat

că s-ar mai fi întâlnit și cu o lună anterioară, respectiv în iunie 2008, la mare,

când au fost prezente și mama inculpatei, dar și fetița acesteia. Rezultă deci,

încă o dată, nesinceritatea declarațiilor date de inculpată dar și de mama acesteia.

Prin urmare, concluzia

care rezultă din probele analizate mai sus este aceea că cei 6.000 euro trimiși

de denunțător erau destinați îndeplinirii planului făcut de cei doi, respectiv pentru

a se interveni la procuror în vederea netrimiterii în judecată a denunțătorului.

După data de 23

decembrie inculpata l-a sunat din nou pe J.T. și i-a confirmat din nou că problema

s-a rezolvat spunându-i că urmează să primească hotărârea. În luna ianuarie 2009,

văzând că nu primește hotărârea, denunțătorul a sunat-o pe inculpată pentru a întreba

ce se întâmplă, iar aceasta i-a spus să stea liniștit, că s-a rezolvat.

Însă, în luna

februarie 2009, în toată presa audio-video erau furnizate informații privitoare

la capturarea unui grup infracțional organizat din Bacău, prilej cu care a aflat

și denunțătorul că este trimis în judecată și judecat în lipsă de Tribunalul Bacău.

Văzând acest lucru a sunat-o pe inculpată și i-a spus că s-a uitat pe internet și

a văzut că dosarul se află pe rolul Tribunalului Bacău iar aceasta i-a spus că nu

s-a putut face altfel, dar că în urma judecării cauzei, va fi achitat.

Cei doi s-au înțeles

ca inculpata să restituie banii soției denunțătorului, inculpata recunoscând, în

fața instanței, că a vorbit cu soția acestuia la sfârșitul anului 2008. Deși inculpata

a justificat că a vrut să i se confirme că denunțătorul este căsătorit, aspect pe

care - în susținerea ei - abia l-a aflat spre sfârșitul anului, din declarația martorei

J.A.A. rezultă că cele două au discutat despre momentul și locul în care urmau să

se întâlnească pentru ca inculpata să-i dea martorei banii pe care îi luase de la

denunțător.

Din convorbirile

interceptate în cauză, rezultă că inculpata îi spusese denunțătorului că ar fi recuperat

10.000 euro, soția lui „V.” împrumutându-se de acești bani, cei doi stabilind ca

inculpata să o contacteze pe martora J.A.A., căreia să-i dea acei bani pentru ca

denunțătorul să își angajeze un avocat în dosarul în care fusese trimis în judecată.

Deși inculpata

i-a spus martorei că este în drum spre București și că o va suna pentru a fi dirijată

către locul de întâlnire, cele două nu s-au mai întâlnit, inculpata închizându-și

telefonul.

Din declarațiile

denunțătorului și ale inculpatei, rezultă că aceștia nu au mai comunicat din februarie

schimbat și numerele de telefon, în timp ce inculpata a susținut că au încetat comunicarea

întrucât a aflat că este căsătorit. Același este motivul invocat de inculpată și

cu privire la pretinsa restituire a împrumutului pe care i l-ar fi acordat denunțătorului.

Susținerile inculpatei nu au fost reținute de instanță, din argumentele care deja

au fost expuse mai sus.

Cert este că denunțătorul

a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și că în februarie 2011 acesta

l-a contactat pe avocatul P.V. pentru a-l apăra în acel dosar penal, aflat la acel

moment pe rolul Curții de Apel Iași. Avocatul l-a îndrumat pe denunțător să formuleze

denunțul pentru a reuși să-i scadă pedeapsa, dar și pentru a recupera banii, din

care avocatul urma să-și primească onorariul.

Pe parcursul procesului

penal inculpata a invocat, în apărarea sa, că avocatul denunțătorului, respectiv

martorul P.V. din prezenta cauză, era interesat în acest dosar, întrucât urma să-și

primească onorariul din banii pe care îi recupera și, în același timp se identifica

și o cauză legală de reducere a pedepsei aplicată inculpatului. Acest aspect a fost

recunoscut de către martor încă de la începutul dosarului de urmărire penală și

poziția sa procesuală a fost constantă, el recunoscând în fața instanței că, în

calitate de avocat al denunțătorului a căutat toate mijloacele legale de a-și ajuta

clientul.

Aceasta nu înseamnă

că inculpata nu a săvârșit fapta sau că nu ar fi plănuit împreună cu denunțătorul

J.T. să intervină la procuror în vederea obținerii unei soluții favorabile pentru

denunțător, în cauză fiind administrate probe certe din care rezultă că inculpata

a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată. Aceste probe au

fost analizate mai sus.

Totodată inculpata

a arătat că banii pe care i-a primit prin W.U. de la denunțător au fost trimiși

cu titlu de restituire împrumut, împrumutându-l pe acesta în luna august 2008 cu

banii respectivi, pentru a-și amenaja o garsonieră din București. După ce a aflat

că acesta este însurat, s-a simțit trădată și i-a solicitat banii înapoi.

Această apărare

a fost deja înlăturată de instanță, motivat, așa cum rezultă din cele expuse mai

sus și care nu vor mai fi reluate de instanță, existând probe certe că inculpata

i-a solicitat denunțătorului 20.000 euro cu scopul de a interveni la procuror în

vederea obținerii unei soluții favorabile denunțătorului.

Susținerea inculpatei

că avocatul denunțătorului „a avut o înțelegere” cu D.N.A. pentru nu-l cerceta pe

unul dintre fii săi, care era suspectat că ar fi introdus droguri în țară împreună

cu prietena sa, nu a fost reținută de instanța de fond care a constatat că nu s-a

probat o astfel de „înțelegere”, care, de altfel, este nelegală și nu a rezultat

cum ar fi influențat cauza de față.

Cu privire la

susținerea inculpatei în sensul că convorbirile dintre denunțător și inculpată au

fost interceptate nelegal, instanța de fond a răspuns motivat anterior.

La ultimul termen

de judecată, inculpata a invocat și nelegala sesizare a organelor de urmărire penală,

întrucât denunțul nu ar fi fost făcut personal de inculpat, susținând și că administrarea

probelor în cauză nu a respectat dispozițiile legale procedurale.

Referitor la denunț,

instanța de fond a reținut că denunțătorul a precizat în fața instanței de judecată,

la termenul la care a fost audiat, că personal a semnat denunțul în luna februarie

când a fost în țară, pentru o perioadă scurtă de timp. Acest aspect a fost consemnat

în încheierea de ședință de la acel termen. Din informațiile obținute de la Inspectoratul

General al Poliției Române privitoare la data la care a fost dat în urmărire la

nivel național denunțătorul J.T., rezultă că acesta a fost dat în urmărire abia

pe data de 30 mai 2011, sustrăgându-se de la executarea mandatului de executare

a pedepsei închisorii din 18 mai 2011 emis de Tribunalul Bacău. Prin urmare, în

februarie 2011, putea intra în țară fără să riște să fie reținut.

Instanța de fond

a arătat că nu are relevanță dacă denunțul a fost semnat de el sau de avocatul său,

întrucât avocatul avea împuternicire să-l reprezinte și să depună denunțul la Parchet.

Mai mult, potrivit art. 221 C. proc. pen.: „Organul de urmărire penală este sesizat

prin plângere sau denunț, ori se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale

că s-a săvârșit o infracțiune. În cazul în care organul de urmărire penală se sesizează

din oficiu, încheie un proces-verbal în acest sens.”

Doar plângerea,

ca mod de sesizare a organului de urmărire penală, trebuie să fie făcută personal

de persoana fizică sau de o persoană juridică căreia i s-a cauzat o vătămare prin

infracțiune, denunțul putând fi făcut de orice persoană care cunoaște despre săvârșirea

unei infracțiuni.

În ceea ce privește

susținerea inculpatei referitoare la faptul că interceptările au fost contrafăcute

de unul dintre fii avocatului denunțătorului, acesta lucrând la publicația C., având

astfel experiență în acest domeniu, aceasta a fost combătută de concluziile celor

două rapoarte de expertiză de specialitate administrate în cauză.

Astfel, în timpul

urmăririi penale, prezentându-i-se inculpatei, spre ascultare, înregistrarea audio

de pe suportul digital - memory stick marca I., fișierul „Sound clip 13.wav”, realizată

de denunțătorul J.T. prin mijloace proprii, aceasta a precizat că „vocea persoanei

de sex feminin nu îi aparține”. Inculpata a fost de acord cu expertizarea înregistrării

în vederea identificării, după voce, a acestei persoane. Pentru efectuarea expertizei,

s-a pus la dispoziția expertului criminalist suportul digital - memory stick marca

I., conținând în fișierul „Sound clip 13.wav” înregistrarea audio în litigiu, în

plic sigilat, precum și modele de comparație, reprezentând înregistrări audio ale

unor convorbiri telefonice (interceptate legal în cauză) purtate de către inculpată

cu alte persoane, de pe posturi telefonice fixe și mobile, și care au fost recunoscute

de către aceasta ca aparținându-i.

Urmare a adresei

din 10 iunie 2011 a I.N.E.C. - Laboratorul de Expertize Criminalistice București,

Parchetul a înaintat acestei instituții telefonul mobil marca N. (echipament telefonic

cu care, potrivit denunțătorului, fusese obținută înregistrarea audio în litigiu),

precizând totodată că telefonul mobil nu mai conține înregistrarea originală, aceasta

fiind separată de către denunțător și pusă la dispoziția organului de urmărire penală

pe suportul digital - memory stick marca I., fiind conținută în fișierul „Sound

clip 13.wav” ce a fost înaintat spre expertizare.

Prin adresa

din 01 august 2011, I.N.E.C. - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice

București a comunicat faptul că echipamentul tehnic înaintat (telefonul mobil N.

utilizat la obținerea înregistrării în litigiu) a fost examinat de către expert

și găsit a fi funcțional, putând fi deci folosit pentru prelevarea de eșantioane

de voce și vorbire de la învinuita B.I.L. Prin urmare, în data de 10 august 2011,

la sediul acestei instituții au fost prelevate eșantioane de voce provenind de la

învinuita B.I.L., prin intermediul telefonului mobil marca N. pus la dispoziție,

înregistrând o convorbire reală între un telefon fix și telefonul în litigiu; conținutul

convorbirii a fost format din replici extrase din convorbirea în litigiu (redate

cu un PC laptop) și aceleași replici pronunțate repetat de învinuita B.I.L., capturate

atât direct, de către microfonul telefonului, cât și prin circuitul telefonic anterior

stabilit.

Cu aceeași ocazie

a fost efectuată cu telefonul marca N. încă o înregistrare, fără legătură de conținut

cu înregistrarea în litigiu, cu telefonul mobil ținut în mână de către expert și

neimplicat în vreo convorbire telefonică.

Potrivit adresei,

la verificarea înregistrărilor de către expert s-a constatat că în a doua înregistrare

există probleme de continuitate, care arată probabil funcționarea defectuoasă a

unor comenzi ale echipamentului telefonic pus la dispoziție; această defecțiune

s-a manifestat prin lipsa din înregistrare a unor porțiuni care în fapt au fost

vorbite în fața microfonului și nu a avut ca rezultat înlocuirea acelor porțiuni

cu alte cuvinte sau liniște, ci simpla lor neînregistrare, alăturându-se părțile

precedente porțiunilor lipsă cu cele posterioare acestora.

În raportul de

expertiză din 06 septembrie 2011, expertul desemnat, G.P., a precizat următoarele

aspecte relevante:

Observații preliminare:

„Pentru că o concluzie prin care o înregistrare audio-video să fie declarată falsă

sau falsificată nu poate fi formulată de către expert în toate cazurile, sarcina

acestuia rămâne depistarea elementelor de copiere sau modificare a conținutului

înregistrărilor audio-video. În lipsa unor metode validate științific nu se poate

stabili dacă neuniformitățile sau discontinuitățile depistate se datorează unor

cauze obiective sau unor intervenții tehnice de natură să modifice conținutul înregistrării.

Inserarea în înregistrările

audio a unor fragmente de voci sintetizate presupune efectuarea unor intervenții

tehnice, iar în unele situații acestea pot fi detectate ca atare. Vocile sintetizate

pot fi recunoscute în unele situații și prin metode auditiv-spectrografice. În ciuda

acestor posibilități, nu există o metodă validată științific de depistare certă

în înregistrările audio a vocilor sintetizate.

În ipoteza curentă

a fost folosită o metodă automată de recunoaștere a vorbitorului, independentă de

textul și limba vorbită.

Conform literaturii

de specialitate și a practicii membrilor European Network of Forensic Science Institutes,

în analizele criminalistice audio de gen automaticspeaker recognition (recunoașterea

automată a vorbitorului) se utilizează probabilități și metode statistice, iar expertul

exprimă o opinie științifică bazată pe interpretarea și eventual conversia valorilor

numerice ale indicatorilor de probabilitate în nivele aparținând unor scale verbale

similar celor din analizele ADN.

Pe baza analizei

comparative a probelor, programele software de identificare automată a vocii pot

exprima sub formă procentuală probabilitatea ca eșantioanele de voce comparate să

provină de la același vorbitor, valoarea probabilității de identificare falsă, FAR,

și a probabilității de eliminare falsă FRR.

Aceste valori

ale probabilității se pot exprima într-o scală verbală astfel:

40% <P<60%

- nu se poate stabili dacă vocea aparține sau nu suspectului:

60%<P<80%

- este probabil ca vocea să aparțină suspectului;

20%<P<40%

- este probabil ca vocea să NU aparțină suspectului;

80%<P<90%

- este o probabilitate ridicată ca vocea să aparțină suspectului;

10%<P<20%

- este o probabilitate ridicată ca vocea să NU aparțină suspectului;

P>90% - este

o probabilitate foarte ridicată ca vocea să aparțină suspectului;

P<10% - este

o probabilitate foarte ridicată ca vocea să NU aparțină suspectului...”.

Constatări: „Examinarea

auditivă și spectrograflcă a părții de debut și a părții finale a înregistrării

(în litigiu) a condus la identificarea unor discontinuități.

Cunoscând, în

urma efectuării înregistrărilor de comparație, comportamentul echipamentului tehnic

folosit la realizarea acestei înregistrări, observat la efectuarea înregistrării

de comparație cu telefonul în litigiu ținut în mână, opinăm că este posibil ca discontinuitățile

constatate să fie cauzate de modul în care a fost utilizat echipamentul pe durata

înregistrării.

Examinând cu ajutorul

programului Winhex antetul fișierului „Sound clip 13.wav” (înregistrarea în litigiu)

se constată că acesta este conform cu al înregistrărilor de comparație, efectuate

cu telefonul mobil marca N. pus la dispoziție. Din această similaritate rezultă

compatibilitatea structurală dintre înregistrarea în litigiu și echipamentul tehnic

examinat (aspect ce confirmă faptul că telefonul mobil marca N., pus la dispoziție

de către denunțătorul J.T. a fost utilizat de acesta pentru a înregistra convorbirea

telefonică „în litigiu”, transferând-o ulterior pe suportul digital - memory stick

marca I.).”

Trebuie precizat

că față de aceste constatări, expertul criminalist a efectuat expertiza vocii pornind

de la ipoteza că înregistrarea în litigiu este o copie fidelă după o înregistrare

autentică.

„...În vederea

utilizării metodei automate de recunoaștere a vorbitorului au fost create carduri

de vorbitor în sistemul VoiceNet atât pentru persoana de sex feminin, a cărei voce

se află în înregistrarea în litigiu, cât și pentru numita B.I.L. (luându-se desigur

în considerare înregistrările privind eșantioanele de voce și vorbire ale acesteia,

prelevate ca modele de comparație).”

În urma recunoașterii

automate a vorbitorului cu ajutorul sistemului VoiceNet au rezultat valori numerice

ale indicatorilor de probabilitate (LR, P), prezentate în tabel corespunzător.

Astfel, față de

cele constatate și prezentate în conținutul raportului, expertul a formulat următoarele

opinii:

audio de pe suportul audio digital - marca I., fișierul „Sound clip 13.wav”, au

fost depistate discontinuități care pot reprezenta efectul unor ștersături de sunete,

de cuvinte sau fraze, sau suspendării momentane a înregistrării prin acționarea

comenzilor echipamentului tehnic în litigiu. În absența unor metode validate științific,

nu se poate stabili dacă acestea se datorează unor cauze obiective sau subiective.

Nu au fost depistate alte urme de editare, voci sintetizate, inserări/adăugiri de

sunete, cuvinte, propoziții sau fraze, intercalări/inversări de cuvinte, fraze sau

alte elemente de contrafacere. Aceasta nu înseamnă că nu pot exista astfel de elemente,

ci doar că nu au putut fi evidențiate urmele unor astfel de intervenții.”

observațiile și constatările din cuprinsul raportului, nu se poate stabili dacă

înregistrarea audio de pe suportul audio digital - marca I., fișierul „Sound clip

13.wav” a fost modificată/alterată prin înlocuirea unor cuvinte, sunete, propoziții

cu altele, aparținând aceleiași persoane, dar rostite în alte împrejurări ori în

alt context.”

audio de pe suportul digital - marca I., fișierul „Sound clip 13.wav” nu a fost

realizată simultan cu evenimentele acustice conținute pe aceasta.”

Această concluzie

denotă că înregistrarea audio în litigiu este o copie fidelă a înregistrării originale

autentice efectuate cu telefonul mobil marca N. - aceasta fiind separată de către

denunțătorul J.T. și pusă la dispoziția organului de urmărire penală pe suportul

digital sus-menționat.

„Înregistrarea

audio de pe suportul digital - marca I., fișierul „Sound clip 13.wav”, prezintă

întreruperi care apar în cursul convorbirii telefonice înregistrate. Nu au fost

depistate alte elemente de montaj decât cele menționate la pct. 1, între convorbiri

sau în cursul acestora. În opinia noastră echipamentul de înregistrare nu a fost

oprit, însă nu excludem posibilitatea ca procesul de înregistrare să fi fost suspendat,

o dată sau în mai multe rânduri, prin acționarea comenzii „Pauză”.

„Este o probabilitate

ridicată ca vocea persoanei de sex feminin (și anume „I.”) din înregistrarea audio

de pe suportul digital marca I., fișierul „Sound clip 13.wav”, să aparțină numitei

B.I.L.”.

Raportat la cele

prezentate în conținutul raportului de expertiză („în Observațiile preliminare”),

concluzia susmenționată semnifică faptul că probabilitatea ca vocea persoanei de

sex feminin („I.”) din înregistrarea audio în litigiu să aparțină învinuitei B.I.L.,

se exprimă sub formă procentuală cu următoarea valoare: 80%<P<90% - deci o

valoare procentuală mare, aproape de certitudine.

Pe parcursul urmăririi

penale, inculpata a negat că discuțiile înregistrate în fișierul audio „Sound clip

18” ar fi fost purtate de ea, motiv pentru care s-a dispus expertizarea fonocriminalistică

și a înregistrării audio - fișierul „Sound clip 18” de pe suportul digital - telefon

mobil marca N. S-a întocmit raportul de expertiză criminalistică din 31

octombrie 2011, în care se precizează următoarele constatări:

„Examinarea metadatelor

înregistrărilor de expertizat, aflate în memoria internă a telefonului mobil marca

N. a relevat că pentru înregistrările stocate în memorie, sistemul de operare al

telefonului păstrează numai data ultimei modificări a fișierelor. Astfel, înregistrarea

„Sound clip 18.wav” a fost realizată sau modificată ultima dată la data de 29

ianuarie 2009, ora 20:25.

În lipsa informațiilor

legate de menținerea neîntreruptă a telefonului în litigiu și de absența oricărei

puneri la oră ulterioare creării înregistrărilor în discuție, nu putem verifica

momentul exact la care au fost realizate înregistrările ce fac obiectul expertizei.

Ținând cont de

banda de frecvență a semnalului în discuție pe porțiunile în care vorbește persoana

de sex feminin, este probabil că aceasta a participat la convorbire utilizând o

linie telefonică fixă.

Verificând semnalele

vocale ale ambilor vorbitori cu privire la pauzele de respirație, au fost constatate

o serie de anomalii. Examinarea auditivă a vecinătăților acestora a condus la depistarea

unor elemente de omisiune în cuprinsul convorbirii. Cu precizarea că părțile omise

nu au fost recuperate prin analiza înregistrării, ci reprezintă simple alternative

de completare a acestora, pozițiile omisiunilor evidente sunt:

A. La momentul

27”.4, vocala „i” din interiorul cuvântului „bine” este practic absentă;

B. La momentul

28”.9, sunetele secvenței „o d” din expresia „scriu o dată”, fiind înlocuite cu

un sunet scurt, nevocalizat;

C. La momentul

29”.3, lipsește secvența „miți” din „trimiți pe fax”;

D. La momentul

1'10”.13, secvența „eri”, lipsește din exprimarea „plec și eu vineri, îmi bag”.

La examinarea

spectogramei LPC a înregistrării...se constată un număr nefiresc de mare de formanți.

O cauză probabilă a acestui fenomen este comportamentul lanțului de transmisie,

inclusiv al echipamentului de înregistrare la realizarea î