ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3237/2015

Decizia nr. 3237/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 160 din 24 aprilie 2014, Curtea de Apel Cluj a admis excepția de tardivitate (invocată de intervenienta Parohia Greco-Catolică Gîrbău) și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantă, a respins excepția lipsei capacității de folosință a intervenientei Parohia Greco-Catolică și a admis cererea de intervenție formulată de intervenientă.

În ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intervenientei Parohia Greco-Catolică invocată de reclamantă, prima instanță a constatat, reținând art. 14 și 17 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, că este recunoscut de stat cultul greco-catolic.

Referitor la excepția tardivității, instanța, în raport cu art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 - potrivit căruia deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicare -, a constatat că decizia contestată a fost comunicată reclamantei la data de 25.09.2013, ultima zi pentru depunerea contestației fiind 25.10.2013.

Astfel, a apreciat tardivă introducerea contestației reclamantei la data de 04.12.2013.

Împotriva hotărârii Curții de Apel Cluj, criticând-o ca nelegală și netemeinică, reclamanta Parohia Ortodoxă Română Gîrbău a formulat recurs, invocând art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea dosarului spre rejudecare primei instanțe.

Susține recurenta-reclamantă că hotărârea cuprinde motive contradictorii, reținându-se, inițial, că obiectul cererii îl reprezintă o acțiune în contencios administrativ și apoi, la motivarea excepției de tardivitate, se reține că obiectul cererii îl reprezintă o contestație formulată în baza O.U.G. nr. 94/2000.

Mai arată, la un al doilea motiv de recurs, că instanța a încălcat sau aplicat greșit dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 și art. 1, 2, 7, 8 și 11 din Legea nr. 554/2004. Astfel, apreciază că această cale de atac, a contestației ce trebuia formulată în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei, este stabilită doar pentru persoana care a solicitat emiterea unei decizii în baza prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, respectiv pentru Parohia Greco-Catolică Gîrbău căreia i s-a comunicat Decizia nr. 790 din 15 mai 2005.

Precizează că s-a adresat instanței de contencios administrativ în baza art. 7 alin. (3) și art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în calitate de persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, prin decizia contestată vătămându-i-se dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. x Gîrbău, nr. top.73, 74, decizie despre care a aflat cu ocazia încercării de a întabula în CF x noua clădire a Bisericii Ortodoxe Gîrbău.

Astfel, apreciază că instanța a asimilat greșit comunicarea deciziei nr. 790/2006 făcută de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj cu comunicarea deciziei pe care trebuie să o facă emitentul actului destinatarului acestuia, conform art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în termenul procedural prevăzut de art. 490 alin. (2) noul C. proc. civ. intimata pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a solicitat instanței de control judiciar respingerea recursului declarat în cauză, sentința atacată fiind una legală și temeinică în opinia sa, cât timp înscrierile în cartea funciară devin opozabile terților de la data înregistrării cererilor de înscriere, astfel că recurenta reclamantă nu se mai află în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privința fondului cauzei, a susținut intimata pârâtă că prin decizia de retrocedare nr. 790 din 15 mai 2006 s-a procedat la restituirea în patrimoniul fostului proprietar a imobilului identificat în cartea funciară a localității Gîrbău nr. x, având număr cadastral 73, 74, nicidecum un alt imobil pe care-l pretinde recurenta ca fiind în patrimoniul său.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18.02.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 27.05.2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Acțiunea în contencios administrativ dedusă judecății în cauza pendinte este cea de anulare a unei decizii de admitere a unei cereri de retrocedare a imobilului situat în localitatea Gîrbău, jud. Cluj, decizie identificată sub nr. 790 din 15 mai 2006. În cuprinsul acestei decizii s-a prevăzut posibilitatea contestării respectivului act administrativ în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat la retrocedare.

Un prim motiv de recurs l-a constituit, în opinia recurentei, motivarea contradictorie a primei instanțe, din perspectiva temeiului juridic pe care aceasta și-a fundamentat soluția pronunțată, critică ce se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ.

Recurenta reclamantă a arătat astfel că, deși a motivat soluția de admitere a excepției de tardivitate pe dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, prima instanță a reținut că a fost învestită cu o cerere în contencios administrativ, întemeiată pe prevederile generale ale Legii nr. 554/2004.

Aceste susțineri ale recurentei reclamante nu se verifică a fi întemeiate, soluția de admitere a excepției de tardivitate a acțiunii în contencios administrativ fiind fundamentată exclusiv pe interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Observând astfel că nu există o contrarietate de motive în cuprinsul considerenteleor sentinței atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ.

Din perspectiva celuilalt motiv de casare, prevăzut de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., se reține caracterul fondat al recursului pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 arată că „deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.”

Textul de lege anterior menționat este aplicabil persoanei căreia i se emite respectiva decizie, act administrativ susceptibil să-i producă acesteia o vătămare într-un drept sau interes legitim al său.

Termenul de 30 de zile în care poate fi contestată decizia direct în fața instanței de contencios administrativ este instituit prin norma specială în folosul persoanei căreia i se adresează acest act administrativ, pentru a avea acces la o procedură accelerată de verificare a legalității actului emis solicitantului care a depus cererea de retrocedare, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prealabile.

Unui terț față de părțile actului administrativ reprezentat prin decizia de retrocedare nr. 790 din 15 mai 2006 nu-i sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 94/2000, care reglementează în cadrul acestei proceduri speciale posibilitatea de contestare a actului vătămător doar de către partea interesată din cadrul raporturilor juridice născute între solicitantul unei cereri de retrocedare a unui imobil și Comisia specială de retrocedare.

Persoana vătămată într-un drept sau interes legitim al său are la îndemână posibilitatea de a supune instanței de contencios administrativ cererea sa de anulare a actului administrativ contestat în condițiile normei generale, reprezentate de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Așadar, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, „este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul in care a luat cunostință, pe orice cale, de existența acestuia, in limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).”

În privința sintagmei „6 luni de la data emiterii actului”, Curtea Constituțională a arătat în cuprinsul Deciziei nr. 797 din 27.09.2007 că „textul de lege este neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului”.

În înțelesul explicitat prin controlul de constituționalitate exercitat asupra acestui text, limitele termenelor legale specifice procedurii prealabile urmează a se calcula ca și în cazul termenelor legale pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ, astfel cum legiuitorul a intervenit pentru a corecta reglementările anterioare, pentru îndepărtarea viciului de constituționalitate și armonizarea prevederilor legii în ansamblul său.

Decizia de retrocedare nr. 790/2006 i-a fost comunicată recurentei reclamante la data de 25.09.2013, de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj, în soluționarea cererii de eliberare copii certificate ale actelor din dosarul de carte funciară nr. x/2007, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 04.12.2013.

Recurenta reclamantă a formulat plângere prealabilă la data de 09.10.2013, potrivit dovezii aflată la dosarul de fond, fiind astfel în interiorul termenului de 6 luni calculat de la data comunicării deciziei de retrocedare nr. 790 din 15 mai 2006.

Excepția tardivității formulării acțiunii în contencios administrativ se examinează prin prisma dispozițiilor legale care prevăd termenul de introducere a acțiunii, reglementat în cuprinsul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, în care se arată că „(1) cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicarii răspunsului la plângerea prealabilă.”

Înalta Curte observă că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 4.12.2013, cu respectarea termenului de 6 luni pentru sesizarea instanței, calculat de la data comunicării răspunsului la plîngerea prealabilă, prin adresa nr. 1321/1304/C/11.11.2013, astfel încât excepția tardivității introducerii acțiunii în contencios administrativ este neîntemeiată.

Față de cele arătate anterior, dată fiind soluționarea cauzei prin interpretarea și aplicarea greșită a legii, se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și, în raport de prevederile art. 498 alin. (2) noul C. proc. civ., dată fiind soluționarea procesului fără a se intra în judecata fondului, va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Ortodoxă Română Gîrbău împotriva sentinței civile nr. 160 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2015.