ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 589/2017

Decizia nr. 589/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3463 din 22 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.

Ulterior, reclamantul a depus o cerere prin care a arătat că renunță la judecata cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, solicitând judecarea de urgență și cu precădere a acestei cereri, având în vedere faptul că prezenta cauză duce la tergiversarea soluționării Dosarului nr. x/2/2016, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, suspendat până la soluționarea prezentului dosar.

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile incidente pricinii, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului-reclamant la judecata cererii de chemare în judecată și va dispune anularea în tot a sentinței recurate.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.:

„(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.”

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 406 alin. (1) și alin. (6) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze și, pe cale de consecință, va anula sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3463 din 22 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Anulează sentința nr. 3463 din 22 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. 5 C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2017.