ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 508/2016

Decizia nr. 508/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 octombrie 2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Raportului de evaluare nr. 43662/G/II din 08 octombrie 2013 întocmit de pârâtă, prin care a fost constatată starea de incompatibilitate prin deținerea concomitentă a calității de funcționar public cu statut special (comisar șef de poliție), calitatea de expert contabil în cadrul PFA, C. precum și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al D. Călărași.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 1072 din 1 aprilie 2014, Curtea de Apel București a respins excepția nulității acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 193 din Legea nr. 134/2010 raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată de pârâtă, a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a anulat, în parte, Raportul de evaluare nr. 43662/G/II din 08 octombrie 2013, respectiv în ceea ce privește starea de incompatibilitate atrasă în raport cu calitatea de expert contabil.

2.1. Recursul;

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat și pârâta B., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. În argumentarea motivului de recurs invocat, recurenta-reclamantă A. a adus critici sentinței atacate sub aspectul soluționării stării sale de incompatibilitate din perspectiva deținerii concomitente a calității de funcționar public cu statut special (comisar-șef de poliție) și a calității de membru în Consiliul de Administrație al D. Călărași.

A susținut recurenta-reclamantă că nu este angajată cu contract de muncă și nici nu are contract civil cu Consiliul de Administrație al D. Călărași, iar veniturile obținute din activitatea desfășurată în cadrul D. sunt cu titlu de indemnizație și nu cu titlu de salariu, fiind înregistrate în contabilitate la capitolul cheltuială cu colaboratorii.

Astfel, a susținut recurenta-reclamantă, veniturile obținute nu provin din activități dependente, nefiind incidente dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002.

2.3. Recurenta-pârâtă B., în motivarea recursului formulat a susținut netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate cu privire la incompatibilitatea reținută în persoana intimatei-față de calitatea de expert contabil, conform Raportului de evaluare nr. 43662/G/II din 8 octombrie 2013.

În esență, a menționat că reclamanta a încălcat regimul juridic al incompatibilităților aplicabil funcționarilor publici cu statut special prevăzut de disp. art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 prin faptul că a deținut concomitent calitatea de funcționar public cu statut special - comisar șef de poliție în cadrul E. Călărași și calitatea de expert contabil în cadrul PFA, C., Cod înregistrare fiscală din 8 septembrie 2008, situație ce rezultă și din analiza atribuțiilor exercitate în calitate de expert contabil și a atribuțiilor prevăzute în fișa postului pentru funcția de comisar de poliție.

Atât recurenta-reclamantă cât și recurenta-pârâtă au formulat în cauză întâmpinare prin care au combătut criticile părții adverse, menținându-și concluziile exprimate atât în cuprinsul recursurilor cât și cu ocazia judecării pe fond a cauzei.

2.4. Procedura de examinare a recursurilor în completul de filtru;

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în complet de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 13 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2015, completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

Înalta Curte, analizând recursul formulat de recurenta-reclamantă, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Conform Raportului de evaluare nr. 43662/G/II din 8 octombrie 2013 emis de B. privind-o pe reclamanta A., comisar șef de poliție în cadrul E. Călărași, s-a constatat că acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada evaluată, deoarece a deținut, concomitent, calitatea de funcționar public cu statut special (comisar-șef de poliție), calitatea de expert contabil în cadrul PFA, C., Cod de înregistrare fiscală din 8 septembrie 2008, precum și calitatea de membru retribuit în Consiliul de Administrație al D. Călărași, fiind încălcate dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. 1 din Legea nr. 360/2002 și ale art. 96 alin. (1) Anexa a II-a din Legea nr. 161/2003.

Este corectă soluția instanței de fond cu privire la reținerea stării de incompatibilitate a reclamantei, funcționar public cu statut special, în raport cu calitatea de membru al Consiliului de Administrație al D. Călărași și faptul că a fost retribuită pentru activitatea desfășurată, fiind corect interpretate și aplicate dispozițiile legale incidente în cauză.

Necontestată este situația de fapt reținută în actul contestat potrivit căreia, în perioada 2008-2012, A. a realizat venituri din salarii (E. Călărași și D.), venituri din activități independente (venituri din profesii liberale - obiectul principal de activitate - contabilitate, cod CAEN) și venituri din dividende.

De asemenea, în urma evaluărilor efectuate s-a constatat că A. a deținut următoarele funcții și calități: ofițer specialist I (economist), gradul profesional de comisar șef de poliție în cadrul E. Călărași (conform adresei din 10 octombrie 2012 a E. Călărași); expert contabil, conform Certificatului de înregistrare fiscală seria privind autorizarea PFA, C., Cod înregistrare fiscală din 8 septembrie 2008 (potrivit adresei transmisă de persoana evaluată și înregistrată la Agenție din 19 noiembrie 2012); membru al F. înregistrată în Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală din 7 decembrie 2010; membru fondator și membru al Consiliului de Administrație al D. Călărași din 2 iunie 2003, calitate în care a fost remunerată (conform adresei D. Călărași din 16 iulie 2013).

În perioada supusă evaluării, A. a deținut calitatea de funcționar public cu statut special (comisar-șef de poliție), simultan cu cele de expert contabil în cadrul PFA, C., Cod de înregistrare fiscală din 8 septembrie 2008, membru al F. (începând cu data de 7 decembrie 2010), precum și cu cea de membru în Consiliul de Administrație al D. Călărași, fiind și remunerată.

Conform art. 45 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002: „Polițistului îi este interzis să dețină orice altă funcție publică sau privată pentru care este retribuit, cu excepția funcțiilor didactice din cadrul instituțiilor de învățământ, a activităților de cercetare științifică și creație literar-artistică”.

Dispozițiile legale citate interzic polițistului să dețină orice funcție publică sau privată pentru care este retribuit.

Recurenta-reclamantă nu a contestat că a fost retribuită/ remunerată/că a obținut venituri din activitatea desfășurată în cadrul D. Călărași.

În mod corect instanța de fond a reținut că noțiunea de retribuție nu se reduce strict la noțiunea de salariu, ci are o sferă mult mai largă.

Retribuția poate fi sub orice formă, inclusiv sub forma menționată de recurenta-reclamantă, respectiv indemnizație, prime, etc., pentru că retribuția reprezintă orice plată în bani pentru un serviciu/activitate prestat(ă).

Nu prezintă relevanță modul cum au fost înregistrate aceste sume de bani primite de reclamantă în contabilitatea D., acest aspect nefăcând obiect al analizei în cadrul acțiunii deduse judecății.

Astfel, susținerile recurentei-reclamante sub aceste aspecte sunt nefondate, fiind corect reținută de autoritatea pârâtă în raportul de evaluare contestat starea de incompatibilitate în raport cu deținerea calității de membru în Consiliul de Administrație al D., pentru care a fost retribuită, fiind încălcate prevederile art. 45 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002, citate/menționate anterior.

Prin urmare, motivul de recurs invocat este nefondat, astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă.

Referitor la recursul formulat de recurenta-pârâtă B., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat.

Recursul vizează soluția instanței de fond privind înlăturarea stării de incompatibilitate în raport cu deținerea de către reclamantă a calității de expert contabil, motivat de faptul că această calitate nu poate fi asimilată noțiunii de funcție în accepțiunea art. 45 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002, deoarece expertul contabil este liber profesionist care desfășoară activitate în mod independent.

Potrivit Raportului de evaluare nr. 43662/G/II din 8 octombrie 2013, contestat în cauză, s-a reținut starea de incompatibilitate a reclamantei, în perioada evaluată, menționată expres în cuprinsul întâmpinării formulată în primul ciclu procesual ca fiind 19 aprilie 2003 - 6 august 2013, și în raport cu deținerea concomitentă a calității de funcționar public cu statut special (comisar șef de poliție) și calității de expert contabil în cadrul PFA, C., Cod înregistrare fiscală din 8 septembrie 2008.

În perioada vizată de activitatea de evaluare, pe lângă dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002, citate anterior, sunt incidente și disp. art. 96 din Legea nr. 161/2003.

Până la data de 12 noiembrie 2009, dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 prevedeau: „Funcționarii publici pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-artistice”.

Ulterior datei menționate, urmare a modificărilor intervenite prin Legea nr. 330/2009, art. 96 alin. (1) prevedea că: „Funcționarii publici pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice și în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public potrivit fișei postului”.

Apoi, alin. (1) al art. 96 a fost modificat prin pct. 3 din Legea nr. 284/ 2010, astfel că, începând cu 01 ianuarie 2011, acesta prevedea: „Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului”.

În raport de evoluția acestor dispoziții legale, se reține că anterior datei de 12 noiembrie 2009, cadrul legal nu permitea reclamantei, în calitatea sa de funcționar public cu statut special să dețină/ să exercite activități ca expert contabil.

Or, în cauză, este necontestat că până la 12 noiembrie 2009, reclamanta a deținut/ exercitat calitatea de expert contabil în cadrul PFA, C. autorizată.

Prin urmare, au fost încălcate disp. art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 citate/menționate anterior, fiind corect reținută starea de incompatibilitate în raport de calitățile deținute.

Este adevărat că ulterior datei de 12 noiembrie 2009: „dispozițiile legale citate permiteau ca funcționarii publici cu statut special să poată exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile de funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului.

Însă, starea de incompatibilitate, astfel cum rezultă din actul contestat a fost reținută în raport cu deținerea și nu în mod expres/ clar în raport cu exercitarea activității în domeniul sectorului privat.

Dincolo de aceste aspecte este însă evident și necontestat că activitatea exercitată de reclamantă ca expert contabil și remunerată, potrivit deciziilor de impunere și declarațiilor privind veniturile realizate depuse la dosarul cauzei, include intervenirea de bilanțuri contabile la societăți comerciale cu capital privat pe baza balanțelor contabile.

Potrivit fișei postului reclamantei, de ofițer specialist (economist) în cadrul compartimentului financiar-contabil (filele 127-130 dos. fond), aceasta are atribuții/ sarcini care vizează întocmirea de balanțe contabile și alte activități financiar-contabile care se suprapun cu activități din domeniul expertizei contabile și contabililor autorizați.

Astfel, legătura indirectă între cele două activități exercitate de reclamantă, în domeniul privat și în domeniul public, ca funcționar public cu statut special, nu poate fi înlăturată, ignorată.

În altă ordine, prevenirea stărilor de incompatibilitate în apărarea principiilor enunțate de legiuitor: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, constituie un imperativ esențial într-o societate democratică, legiuitorul reținând în expunerea de motive a Legii nr. 161/2003 faptul că „unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnități publice și funcții publice, este asigurată prin Titlul IV privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților” - Prevederile Titlului IV se înscriu, totodată, pe linia documentelor internaționale în materie și se regăsesc în unele legislații europene.

Având în vedere și aceste aspecte importante privind prevenirea stărilor de incompatibilitate, instanța de recurs reține că dispozițiile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, care se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, urmărindu-se ca persoana care deține funcția publică să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activități care ar putea genera o stare de incompatibilitate.

Prin urmare, față de toate considerentele expuse, în mod corect a fost reținută starea de incompatibilitate prin raportul de evaluare atacat în cauză.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul formulat de B., va modifica sentința recurată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată, fiind menținută dispoziția referitoare la respingerea excepției nulității actului atacat, care, de altfel, nu a făcut obiectul vreunor critici în calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1072 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de B. împotriva aceleiași sentințe.

Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Menține dispoziția referitoare la respingerea excepției nulității actului atacat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2016.