ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 489/2017

HOTĂRÂRE

14.02.2017

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 489/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 489/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul cererii;

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 06 noiembrie 2013, reclamantul A. Brașov prin primar a solicitat ca prin hotărârea pe care se va pronunța să dispună anularea Notei din 30 iulie 2013, precum și a adresei din 19 septembrie 2013 emise de B., anularea corecției financiare de 10% din valoarea contractului din 01 iulie 2011 încheiat cu SC C. SRL; anularea corecției financiare de 25% din valoarea contractului din 16 decembrie 2011 încheiat cu SC D. SRL și liderul asocierii SC E. SRL.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 59 din data de 8 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. Brașov prin primar în contradictoriu cu pârâtul B. și intervenientul F. (subrogat prin efectul legii în calitatea procesuală a G.); s-a dispus anularea notei din 30 iulie 2013, precum și a adresei din 19 septembrie 2013 emise de B., anularea corecției financiare de 10% din valoarea contractului din 01 iulie 2011 încheiat cu SC C. SRL; anularea corecției financiare de 25% din valoarea contractului din 16 decembrie 2011 încheiat cu SC D. SRL și liderul asocierii SC E. SRL și a fost respinsă cererea reclamantei având ca obiect cheltuieli de judecată.

Recursul;

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul B. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esență, s-au arătat următoarele:

- Motivele de recurs (casare) de invocat se încadrează în prevederile pct. 6, 8 ale art. 488 alin. (1) N.C.P.C. - cu precădere pct. 8;

Hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în speță O.U.G. nr. 66/2011.

Nota ce face obiectul litigiului reprezintă un act administrativ întocmit de către recurent în procesul de verificare a legalității, regularității și conformității cheltuielilor incluse în solicitarea/cererea de plată, potrivit dispozițiilor imperative care stabilesc obligațiile AM/OI sub aceste aspecte: art. 1, 2, 6 din O.U.G. nr. 66/2011. Actul administrativ privind aplicarea reducerilor procentuale (ideale) întocmit în temeiul art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 este distinct (cu toate consecințele ce decurg de aici) de Procesul-verbal/Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare (debite efective, reale) reglementat de la art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, conform art. 6 alin (1) și (2) din Normele Metodologice.

- în cauza de față suntem în prezența unei note întocmite în temeiul art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, cu aplicarea de reduceri procentuale în procesul de verificare a legalității, regularității și conformității cheltuielilor incluse în solicitarea/cererea de plată;

- instanța de judecată face aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 din O.U.G. nr. 66/2011, care se referă la “investigații suplimentare", efectuate „în urma verificărilor administrative"; în cauza de față suntem în situația primordială, a „verificărilor administrative" primare, adică efectuate pentru prima dată, verificări din care a rezultat că acele contracte, a căror valoare a fost redusă procentual potrivit cu anexa O.U.G. nr. 66/2011, au fost încheiate cu încălcarea normelor imperative ce guvernează procedura achizițiilor publice cu beneficiar autoritate publică.

Art. 2 alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 66/2011 se referă la nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, căreia i se aplică prevederile specifice procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în mod firesc, de altfel. Ambele acte (nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare) sunt acte administrative ce se întocmesc ulterior rambursării sumelor către beneficiari, deci ulterior plății efectuate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și/sau bugetul de stat, fapt reglementat prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, prin însăși definiția neregulei.

În speța de față, nota contestată este un document administrativ nefiscal, prin care nu se stabilesc creanțe bugetare, ci se corectează potrivit legii (în speță O.U.G. nr. 66/2011) valorile ce urmează a fi consemnate de beneficiari în cererile de plată, corecții necesare ca urmare a încălcării legii într-una dintre modalitățile prevăzute în Anexa O.U.G. nr. 66/2011.

Având în vedere faptul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, este esențial a se observa faptul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile invocate de către petent, respectiv art. 21 și art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011, deoarece la momentul întocmirii notelor de corecții financiare cererea de rambursare nu fusese aprobată, cu atât mai puțin plata efectuată.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

- Se reține că instanța de fond a făcut o analiză formală a actelor administrative contestate, rezumându-se la condiția motivării acestora, constatând o insuficientă motivare care duce la nelegalitatea actelor.

Contrar acestei aprecieri, Înalta Curte constată că pentru a constata că nemotivarea este o condiție de anulabilitate absolută a unui act administrativ, trebuie să ne raportăm și la vătămarea produsă ca urmare a acestei lacune, dacă aceasta ar putea fi acoperită printr-un remediu adecvat.

Concret, în speță, Nota din 30 iulie 2013, act întocmit în procesul de verificare a solicitărilor de plată (art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 a fost sumar motivată în fapt și în drept dar cu referire exactă la contractul din 01 iulie 2011 și din 16 decembrie 2011 (fila nr. 4 dosar fond).

Prin adresa din 2013 au fost detaliate abaterile de la legislația în materia achizițiilor publice privind aceleași contracte de achiziție publică care în opinia autorității au constituit condiții legale și restrictive, ceea ce a condus la împiedicarea participării la procedura de achiziție a altor potențiali ofertanți (fila 127 dosar fond).

Având aceste elemente concrete și detaliate, atât contestatoarea-reclamantă cât și instanța de judecată trebuiau să procedeze la administrarea de probatorii pe fondul abaterilor constatate.

Conform art. 22. alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009, "Autoritățile de management/Organismele intermediare au obligația de a exclude de la rambursare acele cheltuieli efectuate si declarate de beneficiari pentru care în procesul de verificare a cheltuielilor se constata nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel național și comunitar".

Această prevedere este susținută și întărită inclusiv prin dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 66/2011, potrivit cărora "Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, (…) ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în (…), în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli”.

Cu toate acestea, în cazul prevăzut mai sus, autoritățile competente pot aplica doar reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală și numai în situația în care constată abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție, fie în raport de reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice, fie cu procedurile publice de achiziții aplicabile beneficiarilor privați, în conformitate cu prevederile anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanța de urgență."

Deși procedura de aplicare a reducerilor procentuale este distinctă față de situația constatării neeligibilității unor cheltuieli solicitate spre rambursare, trebuie precizat că, într-unul din cele 2 cazuri, nu se aplică procedura de constatare a neregulii prevăzută de art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce privește aplicarea reducerilor procentuale, art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 precizează că, "pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății, nu se aplică: a) procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21."

În ceea ce privește stabilirea neeligibilității unor cheltuieli solicitate de beneficiari în cererea de rambursarea/plata lor, art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 stipulează faptul că verificările efectuate de structurile de control prevăzute la art. 20 alin. (1), alin, (2) lit. b) și alin. (4) în vederea constatării caracterului eligibil al unor cheltuieli solicitate de un beneficiar e de rambursarea/ plata lor de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene se organizează și se desfășoară după proceduri proprii și reprezintă o activitate distinctă de activitatea organizată si desfășurată în aplicarea prevederilor art. 21 alin. (1).

Procedura de stabilire a neeligibilității cheltuielilor solicitate spre rambursare de beneficiari (înainte de a fi efectiv plătite), se limitează strict la normele contractuale și legislația specifică privind regulile de eligibilitate.

Văzând că în mod greșit instanța de fond a constatat neîndeplinită condiția motivării actului administrativ, Înalta Curte constată recursul ca fiind întemeiat, cauza fiind trimisă spre rejudecare pe fond, către instanța de fond, existând suficiente elemente pentru dezlegarea pe fond a abaterilor de la legislația achizițiilor publice.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va admite recursul formulat de B. împotriva sentinței nr. 59/F din 8 aprilie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, se va casa sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.