ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1321/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 198/PI din 20 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1909/30/2012, în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul C.R., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

pe durata executării pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 06 decembrie 2012 și a arestului preventiv de la data de 07 decembrie 2012 la zi. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 1349, 1357 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000 euro cu titlu de daune morale către partea civilă C.M.N. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 RON, dobândită prin săvârșirea infracțiunii. În baza art. 109 C. proc. pen.

s-a dispus restituirea către inculpat a următoarelor bunuri: nouă înscrisuri, în copie, reprezentând anunțuri în limba spaniolă, un fragment cu înscris olograf în limba spaniolă, agendă cu coperte negre conținând scris olograf, agendă de format mic cu diverse înscrisuri olograf, un număr de nouă fragmente de hârtie conținând diverse înscrisuri olograf, un laptop prevăzut cu cablu de alimentare, un caiet cu coperte galbene conținând înscrisuri olograf, un card de memorie capacitate 1 GB - corpuri delicte la dosarul cauzei - bunuri ridicate de organele de urmărire penală cu ocazia percheziției domiciliare din data de 06 decembrie 2012. În baza art. 163 C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei acordate părții civile cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: În cursul anului 2012 a racolat, transportat și cazat pe partea vătămată C.M.N. în diverse locații din Timișoara, Brașov și Pucioasa și, cunoscând că este minoră, a supus-o pe aceasta în perioada iulie - octombrie la practicarea prostituției, încasând contravaloarea serviciilor sexuale prestate de aceasta.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: declarațiile inculpatului C.R., declarațiile părții vătămate C.M.N., declarațiile martorilor P.A., C.R.A., P.A.G., S.L.D., M.I.E., M.N.D., A.N.M., R.E., M.E.G., procese-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate, referat de evaluare Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, informații furnizate de I.M., B.T., Serviciul Public de Asistență Socială - Biroul Protecția Copilului Bacău, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, Poliția Municipiului Bacău, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul C.R. și partea vătămată C.M.N.

s-au cunoscut în cursul anului 2011 prin intermediul internetului, inculpatul abordând-o pe partea vătămată prin intermediului unui cont pe care aceasta îl avea creat pe un site de socializare. După ce s-au conversat câteva zile, inculpatul a venit la în localitatea Bacău, unde partea vătămată locuia împreună cu sora sa, și, profitând de vârsta fragedă, naivitatea, precum și condițiile precare de viață ale părții vătămate, a convins-o pe aceasta că nutrește profunde sentimente de iubire și să se mute împreună cu el la Pucioasa. Cei doi au locuit împreună acolo câteva luni, timp în care inculpatul s-a comportat bine cu minora, convingând-o de realitatea sentimentelor sale și de faptul că dorește să o ia de soție.

După ce i-a câștigat astfel încrederea, inculpatul, profitând și de faptul că partea vătămată mai practicase prostituția, a început să-i spună în permanență acesteia că cea mai bună soluție financiară pentru ei doi este ca ea să practice prostituția, putând astfel să câștige mulți bani. În acest context, folosindu-se de vârsta fragedă a minorei și de șantajul emoțional exercitat asupra acesteia, inculpatul a reușit să o convingă pe aceasta să se prostitueze în folosul lor și, în vederea desfășurării acestei activități, au hotărât că orașul Timișoara este o locație bună. Astfel, în cursul lunii iulie 2012, inculpatul a închiriat de la martorul C.R.A. apartamentul nr. 54, situat pe str. T.I. nr. 39, cazând-o acolo pe partea vătămată, și totodată a postat un anunț la rubrica "Matrimoniale" a ediției on-line aparținând (...).ro, cu privire la prestarea de servicii sexuale contra cost de către aceasta.

În acest apartament, minora C.M.N. a practicat prostituția sub îndrumarea și supravegherea inculpatului până la jumătatea lunii septembrie, fiind contactată telefonic de către diverși clienți în baza anunțului. Inculpatul nu a locuit tot timpul cu minora, plecând pe anumite perioade la Pucioasa, însă în permanență a ținut contactul cu aceasta telefonic, interesându-se de numărul clienților și de banii produși, și venind periodic pentru a-i lua. În data de 07 august 2012 între inculpat și partea vătămată a avut loc o altercație în apartamentul în care partea vătămată se prostitua, partea vătămată fiind agresată, iar apoi încuiată în apartament de către inculpat, context în care aceasta, prin intermediul unei cunoștințe apelate pe internet, a solicitat intervenția organelor de poliție.

Urmare a acestui scandal, proprietarul apartamentului a aflat de existența anunțului și de activitățile desfășurate în apartamentul său, context în care a solicitat inculpatului și părții vătămate să părăsească apartamentul. În acest context, în luna septembrie 2012, cei doi au revenit la domiciliul inculpatului de la Pucioasa, inculpatul urmărind plasarea minorei într-o altă localitate unde să nu fie cunoscut, dar unde să existe multă clientelă pentru a obține venituri convenabile, respectiv în Brașov. Astfel, în cursul lunii decembrie 2012, inculpatul a închiriat un apartament în respectiva localitate, transportând-o și cazând-o pa minoră acolo în vederea practicării prostituției.

Aceasta a întreținut relații sexuale contra cost pe o perioadă de câteva zile, iar în data de 09 octombrie 2012, speriată fiind de modul în care inculpatul se comporta cu ea și conștientizând că acesta urmărește doar banii pe care ea îi produce, profitând de faptul că inculpatul plecase la Pucioasa și o lăsase singură, urmând să revină doar pentru a încasa sumele de bani produse de aceasta, a părăsit orașul cu ajutorul surorii sale și a unui unchi, plecând la Bacău. În urma plecării minorei, inculpatul a făcut mai multe demersuri pentru ca aceasta să se întoarcă la el, contactând-o telefonic și scriindu-i mai multe mesaje prin care îi arată că o iubește, că nu poate trăi fără ea, că nu o să o mai bată.

În cele din urmă, partea vătămată a fost convinsă de către inculpat de existența acestor sentimente și a revenit să locuiască împreună cu acesta la Pucioasa, unde a fost descoperită în data de 06 decembrie 2012, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate de organele de urmărire la domiciliul inculpatului. Potrivit disp. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, traficul de minori este o infracțiune care se poare realiza prin mai multe modalități alternative, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia. În ceea ce privește noțiunea de "exploatare" aceasta este definită prin dispozițiile art. 2 din Legea nr. 678/2001 ca fiind și executarea de servicii în mod forțat sau obligarea la practicarea prostituției, ori efectuarea unor activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Este de subliniat faptul că expresia "obligarea la practicarea prostituției" nu trebuie interpretată într-un sens restrictiv, că doar o constrângere fizică ar putea justifica existența infracțiunii de trafic de persoane. Și constrângerea morală, desfășurată sub forma unor amenințări, precum și înșelăciunea, pot conduce la reținerea acestei infracțiuni, atunci când, în împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, dat fiind gradul de cultură și de pregătire al victimelor, respectivele amenințări, sau acțiuni de inducere în eroare au determinat victima să accepte realizarea unor activități înjositoare, împotriva voinței sale, pe care în mod normal nu le-ar fi realizat în acele condiții.

În același timp, în ceea ce privește noțiunea de înșelăciune, din moment ce aceasta nu este definită în cuprinsul Legii nr. 678/2001, în acest sens se vor avea în vedere dispozițiile art. 215 C. pen., care caracterizează înșelăciunea ca fiind orice faptă care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase înseamnă a face să se creadă, a trece drept reală o faptă sau împrejurare care nu există, creându-se astfel celui indus în eroare o falsă reprezentare a realității, acesta ajungând să creadă că fapta mincinoasă este adevărată. Pe de altă parte, instanța a mai reținut și faptul că, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Raportându-se la probele administrate în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului C.R. de a recruta victima minoră C.M.N. și a-i asigura cazarea, urmate apoi de exploatarea acesteia în folosul său prin practicarea prostituției, folosind în acest sens acte de înșelăciune, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Inculpatul C.R. nu a recunoscut fapta imputată. Astfel, acesta a arătat că a cunoscut-o pe partea vătămată în toamna anului 2011 pe un site de socializare și, îndrăgostindu-se de aceasta, a luat-o să locuiască cu el la Pucioasa. O perioadă relația a mers foarte bine, iar apoi partea vătămată, care practicase anterior prostituția, a început să se converseze pe internet cu anumite persoane care se ocupaseră anterior de exploatarea ei în acest mod și să se manifeste în sensul că nu dorește să muncească, ci să-și realizeze veniturile necesare din practicarea prostituției.

Inculpatul a precizat că nu a fost niciun moment de acord cu acest lucru și a hotărât să se mute cu partea vătămată la Timișoara tocmai pentru ca aceasta să uite de ideea de a practica prostituția și să se angajeze amândoi. Au locuit o perioadă împreună în apartamentul de pe str. T.I., iar apoi el a plecat pentru câteva zile la Pucioasa, partea vătămată rămânând singură în Timișoara. În aceste zile, partea vătămată, din proprie inițiativă și împotriva voinței inculpatului, a practicat prostituția, mărturisindu-i acest lucru în cadrul unei convorbiri telefonice. A precizat inculpatul că el niciodată nu a fost de acord, că partea vătămată nu a practicat niciodată prostituția cât timp ei erau împreună, ci doar când rămânea singură, că el nu a postat anunțuri în acest sens, nu a luat niciodată banii produși de aceasta, iar referitor la mutarea la Brașov, aceasta s-a întâmplat deoarece dorea să se angajeze amândoi în acel oraș ca barmani sau ospătari.

Instanța a constatat însă că aceste susțineri ale inculpatului sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză, care dovedesc cu prisosință săvârșirea de către inculpat a activităților de racolare și găzduire a părții vătămate, urmate de exploatarea acesteia prin obligarea la practicarea prostituției, toate acestea realizate prin înșelăciune. În acest sens, instanța a avut în vedere, în primul rând, declarațiile părții vătămate C.M.N., care, atât în declarațiile date în faza de urmărire penală, cât și în cea din faza cercetării judecătorești, a arătat că, convinsă de existența unui puternic sentiment de iubire nutrit de inculpat pentru ea, a acceptat să locuiască cu acesta în Pucioasa, iar apoi să practice prostituția în folosul acestuia.

A precizat partea vătămată că a practicat prostituția în Timișoara sub directa coordonare și supraveghere a inculpatului, care o convingea în permanență de sentimentele sale de dragoste și de faptul că dorește să o ia de soție, acesta fiind cel care găsise și închiriase apartamentul de pe str. T.I., cel care a adus-o acolo, precum și cel care a postat un anunț pe site-ul ziarului P. prin intermediul căruia era contactată de clienți. În această perioadă, inculpatul a plecat periodic la Pucioasa, ținând însă un contact permanent cu partea vătămată, verificând în permanență numărul de clienți și banii obținuți, bani pe care îi lua el când revenea. La un moment dat, pe fondul aducerii de către inculpat a unei alte fete în locuință, precum și a actelor de agresiune exercitate de inculpat asupra sa, partea vătămată a realizat că este folosită de acesta și, având în vedere și încuierea sa în apartament, a apelat la organele de poliție.

Ulterior însă, a fost din nou indusă în eroare de către inculpat cu privire la sentimentele nutrite, astfel că a revenit la acesta. A mai arătat partea vătămată că, după ce proprietarul apartamentului din Timișoara a aflat că practică prostituția acolo, le-a cerut să-1 părăsească, astfel că s-au întors la domiciliul inculpatului din Pucioasa. Ulterior, inculpatul a închiriat o garsonieră în Brașov și a transportat-o pe partea vătămată acolo, practicând și în acel loc prostituția câteva zile, până în momentul în care, profitând de lipsa inculpatului, a chemat-o pe sora sa, care a dus-o înapoi la Bacău. Declarațiile părții vătămate au fost coroborate și cu alte probe administrate în cauză. Astfel martorul C.R.A.

a arătat că, în urma unui anunț dat în ziarul P. cu privire la închirierea apartamentului, a fost contactat de către inculpat, care i-a spus că va locui acolo împreună cu partea vătămată, acesta fiind cel care s-a ocupat efectiv de închiriere și i-a achitat contravaloarea chiriei și garanția. Cu ocazia închirierii, inculpatul i-a spus că lucrează în construcții și, totodată, i-a prezentat o carte de identitate pentru M., care ulterior s-a dovedit a fi falsă, în care aceasta figura ca având vârsta de 20 de ani.

Ulterior, în cursul lunii august, într-o seară, a fost contactat de un lucrător de poliție care i-a solicitat să vină la apartament întrucât partea vătămată era sechestrată înăuntru și a auzit-o pe aceasta povestindu-le polițiștilor faptul că inculpatul o obliga să se prostitueze și că avea postat un anunț în acest sens în ediția on-line a ziarului P. Martorul a mai precizat ca el personal a verificat anunțul, observând că fotografiile atașate erau realizate în apartamentul său. Totodată, martora M.I.E.

a arătat că a cunoscut-o pe partea vătămată prin intermediul unor site-uri de socializare, iar între-o seară din cursul lunii august 2012 a fost contactată prin intermediul internetului de către aceasta, partea vătămată solicitându-i să sune la poliție întrucât este sechestrată într-un apartament din Timișoara de către iubitul ei, care o obligă să se prostitueze, cu această ocazie martora observând, cu ajutorul camerei web, că partea vătămată prezenta urme de violență pe față. În același timp, martorul cu identitate protejată P.A. a arătat că a contactat-o telefonic pe partea vătămată la recomandarea unui prieten și că a întreținut relații sexuale cu aceasta în apartamentul de pe strada T.I.

contra sumei de 100 RON. De asemenea, martorul P.A.G. a arătat că în cursul lunii septembrie 2012 a contacta-o telefonic pe partea vătămată în urma anunțului postat pe site-ul ziarului P., s-a deplasat la apartamentul situat pe str. T.I. și a întreținut relații sexuale cu partea vătămată contra sumei de 100 RON. A precizat martorul că partea vătămată i-a spus că trebuie să își găsească o altă locuință întrucât proprietarul a aflat cu ce se ocupă, având mai multe discuții telefonice pe acest subiect ulterior, partea vătămată solicitându-i ajutorul. Faptul că inculpatul C.R. a fost cel care s-a ocupat de cazarea părții vătămate în Timișoara și de efectuarea de demersuri pentru racolarea de clienți plin postarea anunțului la rubrica "Matrimoniale" a ediției on-line aparținând (...).ro rezultă și din răspunsul comunicat de I.M.

la data de 26 octombrie 2012, din care rezultă că anunțul a fost postat la data de 21 iunie 2012 de pe adresa de email (...)@yahoo.com, fiind menționat chiar numele inculpatului, iar acesta a fost reactualizat telefonic în datele de 06, 12, 13 și 14 septembrie 2012 de pe telefonul inculpatului; de altfel, aceste informații se coroborează chiar cu susținerile acestuia din faza de urmărire penală, inculpatul recunoscând că respectiva adresă de email și acel număr de telefon îi aparțin. În dovedirea activităților infracționale ale inculpatului de racolare, cazare și apoi exploatare prin obligarea la practicarea prostituției a părții vătămate, instanța a avut în vedere și declarația martorei M.N.D., o minoră în vârstă de 16 ani din Pucioasa.

Aceasta a arătat că îl cunoștea pe inculpat de câțiva ani, știind că se ocupă cu exploatarea unor fete prin practicarea prostituției în Spania. La sfârșitul verii anului 2012, martora a avut o relație cu inculpatul, care o convinsese că o iubește, petrecând mult timp în locuința acestuia. Acolo a văzut mai multe obiecte și accesorii de damă, iar inculpatul i-a spus că aparțin unei fete minore care practică prostituția în folosul său în Timișoara, el deplasându-se periodic acolo pentru a lua banii. Referitor la respectiva fată, inculpatul a asigurat-o în permanență pe martoră că nu nutrește niciun fel de sentiment față de aceasta, ci doar o păcălește că o iubește pentru ca aceasta să rămână în Timișoara și să-i producă bani prin practicarea prostituției.

Totodată, a precizat martora că și pe ea inculpatul a încurajat-o să practice prostituția, spunându-i că doar în această modalitate vor putea avea un viitor împreună. Totodată, instanța a apreciat ca relevantă și declarația martorei A.N.M., care a arătat că în cursul lunii octombrie 2012 o colegă de-a sa de clasă despre care știa că practică prostituția sub îndrumarea și protecția inculpatului C.R. (care îi găsește clienții și îi asigură locația), a locuit o perioadă la ea, repetându-i aceste aspecte și chiar, pentru a o convinge de realitatea celor susținute, telefonându-i inculpatului și spunându-i că i-a găsit încă o fată care va întreține relații sexuale pentru el. Ulterior, martora a fost contactată de către inculpat, acesta povestindu-i ce ar presupune ca ea să practice prostituția pentru el, respectiv că el va găsi clienții, o va contacta, iar ea va merge la el acasă, el putând obține de la fiecare client chiar 250 RON.

În același timp, instanța a avut în vedere și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate. Din analiza acestor procese-verbale, instanța retine că în cursul discuțiilor telefonice pe care inculpatul le-a avut cu o persoană de sex feminin, în timp ce el se afla în Timișoara, a povestit acesteia despre partea vătămată și activitatea de prostituție desfășurată de aceasta, modalitatea concretă, precum și câștigurile realizate. Astfel, în cadrul conversației avute în data de 20 septembrie 2012, inculpatul este întrebat dacă a plecat de acasă fiindcă partea vătămată "(...) e pe treabă", inculpatul răspunzând că "nu (...) trebuia să vină unu, n-a mai venit", precizându-se în cuprinsul conversației că este vorba de clienți și că încă mai vin, chiar dacă nu a reînnoit anunțurile.

Totodată, în cadrul unei convorbiri avute în data de 03 octombrie 2012, inculpatul i-a povestit că nu o mai are pe partea vătămată fiindcă au plecat de la Timișoara și că era supărat fiindcă aceasta făcea foarte mulți bani acolo "mi-a făcut, făcea și 40, deci ea făcea și o mie de euro la săptămână" "o săptămână jumătate, două săptămâni, o mie cinci sute de euro, cam așa făcea" "făcea câteodată și 10 milioane pe zi". Totodată, îi povestește cum trebuie, să fie locația aleasă, "să aibă lift blocul ca să nu vadă lumea și să bată la ochi la proprietari când vin așa mulți clienți", el considerând că Timișoara este o variantă bună întrucât acolo are conturi, are site-uri. De asemenea, s-a apreciat ca fiind relevante și convorbirile purtate între inculpat și partea vătămată, acestea au reliefat implicarea inculpatului în derularea activității de prostituție de către partea vătămată.

Astfel, în data de 09 octombrie 2012, după ce partea vătămată a părăsit apartamentul din Brașov, a contactat-o telefonic pe aceasta, încercând să o convingă că o iubește mult, că promite că se va schimba, nu îi va mai face nimic, întrebând-o totodată "de ce m-ai mai pus să pun anunț?", "De ce m-ai mai pus să-ți iau casă?, ""ce-ai stat?! O zi?! Ai, era prima zi de muncă. Ce ai?" "(...) promit că nimic nu mai, te iau de nevastă și după cu-n deget nu te mai ating (...). Te iau, mergem la primărie, dacă nu vrei să mai muncești, nu mai muncești!" . Totodată, în data de 10 octombrie 2012, inculpatul îi trimite părții vătămate un mai multe sms-uri cu următorul conținut "și eu te iubesc.

Să ții numărul de muncă că tot am pus anunțul pe o lună (...)" "vezi să nu-i dai nr. de telefon de muncă cu anunțul lui soră-ta că pune pe cineva să sune și să se dea client și află adresa de la Brașov". Nu în ultimul rând, relevante au fost și procesele-verbale de redare rezumativă a convorbirilor derulate între inculpat și o persoană de sex masculin, din cuprinsul cărora reiese implicarea inculpatului în găsirea și închirierea garsonierei din Brașov și cazarea părții vătămate acolo în vederea practicării prostituției. Pentru aceste considerente, instanța a dispus condamnarea inculpatului, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, prin acțiunile sale inculpatul aducând o atingere gravă unor drepturi și libertăți fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptului oricărei persoane la demnitate, integritate fizică și psihică și libertate sexuală. În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a avut în vedere faptul că acesta nu era cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere de acest gen, ceea ce denotă o periculozitate mai redusă a acestuia. De asemenea, se va avea în vedere faptul că, așa cum reiese din înscrisurile depuse în circumstanțiere la dosar, în perioada în care a stat în Spania și-a asigurat existența prin muncă.

Ca atare, prin raportare la toate aceste criterii, instanța a apreciat că, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta era stabilit prin dispozițiile art. 52 C. pen., este suficientă și adecvată aplicarea unei sancțiuni privative de libertate orientată spre minimul special. În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. Instanța a apreciat că interzicerea dreptului de.a alege și a fi.

ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unora din drepturile fundamentale ale persoanelor, respectiv dreptul la demnitate și la libertate sexuală, nu este în măsură nici să aleagă sau să fie ales în funcții elective publice, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.

De asemenea, raportat la natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, la împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, victima fiind o persoană minore, la posibilele consecințe ale activității asupra victimei constând într-un evident dezechilibru moral cu posibile implicații în desfășurarea vieții victimei în familie și în societate, instanța a constatat că atitudinea inculpatului l-a făcut nedemn în a-și exercita eventualele drepturi părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator. În ceea ce privește susținerea inculpatului, prin apărător, în sensul că se impunea achitarea acestuia, în temeiul art. 10 lit. b 1 ) C. proc.

pen., tribunalul a constatat că acesta apare ca nefondată, în condițiile în care, prin raportare la natura faptei săvârșite de inculpat, la valorile sociale vătămate, la modul și mijloacele de săvârșire, nu se poate reține că fapta săvârșită de inculpat este în mod vădit lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale, însă, prin raportare la celelalte criterii prev. de art. 18 1 C. pen., doar aceste circumstanțe personale ale inculpatului nu pot conduce la concluzia că fapta comisă este în mod vădit lipsită de importanță pentru a justifica aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a reținut că partea vătămată C.M.N.

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 euro daune morale. Potrivit dispozițiilor art. 1349 C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Față de aceste dispoziții legale și având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că într-adevăr, prin săvârșirea faptei sale ilicite de a exploata partea civilă prin obligarea la practicarea prostituției, inculpatul i-a cauzat acesteia prejudicii de natură morală, motiv pentru care, în baza art. 14 C. proc.

pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 1349, 1357 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata respectivei sume. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr, 678/2001 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., instanța a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 RON, dobândită prin săvârșirea infracțiunii, existența și întinderea acesteia reieșind din coroborarea declarațiile martorilor P.A. și P.A.G. cu cele ale părții vătămate. În ceea ce privește celelalte sume obținute de către inculpat din activitatea infracțională, în condițiile în care nu există probe certe cu privire la întinderea acestora, instanța a apreciat că nu se poate dispune nici măsura de siguranță a confiscării, fiind vorba de dubiu cu privire la întindere care nu poate profita decât inculpatului.

Totodată, în baza art. 109 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpat a următoarelor bunuri: nouă înscrisuri, în copie, reprezentând anunțuri în limba spaniolă, un fragment cu înscris olograf în limba spaniolă, agendă cu coperte negre conținând scris olograf, agendă de format mic cu diverse înscrisuri olograf, un număr de nouă fragmente de hârtie conținând diverse înscrisuri olograf, un laptop prevăzut cu cablu de alimentare, un caiet cu coperte galbene conținând înscrisuri olograf, un card de memorie capacitate 1 GB - corpuri delicte la dosarul cauzei - bunuri ridicate de organele de urmărire penală cu ocazia percheziției domiciliare din data de 06 decembrie 2012, apreciind că nu se poate dispune confiscarea acestora în condițiile în care nu există dovezi certe în sensul folosirii acestora la săvârșirea activității infracționale.

În baza art. 163 C. proc. pen., a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei acordate părții civile cu titlu de daune morale. Împotriva sentinței penale a Tribunalului Timiș a declarat apel DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul C.R., iar prin Decizia penală nr. 211/A din 7 noiembrie 2013 Curtea de Apel Timișoara le-a respins ca nefondate. S-a motivat că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză. Inculpatul C.R.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori reținându-se în sarcina acestuia că în perioada iulie - octombrie 2012 a obligat-o pe partea vătămată C.N.M., despre care știa să este minoră la practicarea prostituției, sens în care, a recrutat-o, transportat-o și cazat-o în diverse locații din Timișoara, Brașov și Pucioasa, iar contravaloarea serviciilor sexuale prestate de partea vătămată și-o însușea. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, arătând cu ocazia audierii de către instanța de fond, că a avut o relație intimă cu aceasta și nu a obligat-o la practicarea prostituției, partea vătămată povestindu-i că a fost violată de către tatăl său, iar sora sa a vândut-o unui bărbat care a obligat-o să se prostitueze.

Inculpatul arată că în perioada în care a fost prieten cu partea vătămată a observat că aceasta vorbea pe internet cu niște bărbați care anterior se ocupaseră de exploatarea ei și că în perioada în care el a fost plecat la Pucioasa pentru a se întâlni cu mama sa, partea vătămată a rămas în apartamentul închiriat situat în Timișoara pe Bd. T.I., iar la discuția telefonică avută cu inculpatul i-a spus că a început din nou să practice prostituția. Inculpatul arată în continuarea declarației că a plecat însoțit de partea vătămată la Pucioasa fără ca să o oblige pe partea vătămată la practicarea prostituției, care s-a întors după o perioadă în Timișoara proprietarul apartamentului spunându-i că a văzut niște poze pe un site în care apărea partea vătămată.

În declarația luată de către instanța de judecată inculpatul neagă că ar fi recrutat-o sau obligat-o în vreun fel pe partea vătămată la practicarea prostituției și că ar fi încasat foloase materiale de pe urma acestei activități prestată de către partea vătămată. Instanța de apel și-a însușit starea de fapt reținută de către prima instanță, în mod corect s-a reținut comiterea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 6787/2001 în sarcina inculpatului C.R. vinovăția acestuia fiind dovedită de ansamblul probator administrat în cauză. Astfel, în apartamentul închiriat de către inculpat în cursul lunii iulie 2012 a cazat-o pe partea vătămată postând un anunț la rubrica matrimoniale cu privire la practicarea de către partea vătămată minoră a serviciilor sexuale în schimbul sumelor de bani.

În acest apartament sub directa supraveghere a inculpatului care s-a folosit de vârsta fragedă a minorei și șantajul emoțional exercitat asupra acesteia, căreia i-a declarat în repetate rânduri că o iubește și că dorește să aibă o relație sentimentală cu ea, partea vătămată întreținea relațiile sexuale contra cost. Incidentul relatat și de către inculpat în cuprinsul declarației sale, când a arătat de discuția avută în apartament de partea vătămată cu prietena acesteia pe nume L., cu care inculpatul dorea să întrețină o relație sexuală în trei, ceea ce a condus la intervenția organelor de poliție, realitatea fiind aceea că între inculpat și partea vătămată a avut loc o discuție în urma căreia inculpatul a agresat-o fizic pe minoră.

Acest scandal și intervenția poliției a condus la solicitarea proprietarului apartamentului adresată inculpatului și părții vătămate de a părăsi imobilul. În aceeași modalitate urmare a eliberării apartamentului din Timișoara, inculpatul a plasat-o pe partea vătămată la Pucioasa și Brașov în vederea practicării prostituției. Așa cum reiese din declarația părții vătămate C.N.M., inculpatul închiriase o locuință în Brașov transportând-o pe partea vătămată în acel loc, de unde partea vătămată profitând de plecarea inculpatului la Pucioasa i-a telefonat surorii sale, căreia i-a solicitat ajutorul fiind nemulțumită de modul în care se comporta inculpatul cu ea și de împrejurarea că acesta dorește să îi ia cât mai mulți bani urmare a serviciilor sexuale prestate de minoră.

Starea de fapt reținută de prima instanță s-a coroborat cu depoziția martorei S.L.D., care a lucrat la adăpostul de zi și noapte pentru copii străzii, situat pe str. I.S. nr. 48 din Timișoara, în noaptea în care a fost adusă partea vătămată minoră de către organele de poliție, remarcând că aceasta prezenta urme de lovituri la nivelul feței și având un telefon asupra ei cu care vorbea cu un bărbat, despre care a afirmat că era persoana care a agresat-o. Martora arată că partea vătămată i-a povestit că prietenul ei care a agresat-o este mai în vârstă decât ea și că a sechestrat-o în apartament, fiind destul de confuză, martora auzind cum minora îi spunea la telefon bărbatului că îl iubește. Despre sechestrarea părții vătămate în apartament și despre obligarea părții vătămate la practicarea prostituției de către inculpat a făcut vorbire și martorul C.A., proprietarul apartamentului închiriat de către inculpat situat în Timișoara, Bd.

T.I. și în care partea vătămată întreținea relații sexuale urmare a anunțului postat de către inculpat la rubrica matrimoniale. Martorul a arătat că a fost solicitat de către organele de poliție la aproximativ o lună de la mutarea inculpatului și părții vătămate în apartament și când s-a deplasat la imobil a constatat că ușa de acces era închisă și că partea vătămată plângea având fața umflată de.la plâns sau urmare a loviturilor. Martorul a arătat că a auzit cum partea vătămată le-a povestit polițiștilor că inculpatul a încuiat-o în imobil și a plecat, astfel că ea a solicitat ajutorul unei prietene, că partea vătămată le-a povestit polițiștilor că are postat un anunț la rubrica matrimoniale din ziarul on line P. cu privire la practicarea serviciilor sexuale contra cost, fiind obligată de către inculpat la practicarea prostituției.

Martorul a arătat că după acest incident a recunoscut din poze apartamentul său, concluzionând că partea vătămată continuă să practice prostituția, astfel că i-a solicitat inculpatului să părăsească apartamentul. Vinovăția inculpatului a rezultat și din depoziția martorei M.I.E., care a arătat că a cunoscut-o pe partea vătămată prin intermediul Internetului și că a conversat cu aceasta de mai multe ori, iar într-o seară i-a solicitat să sune la poliție întrucât prietenul ei a sechestrat-o în apartament, ceea ce martora a și făcut. Martora a arătat că în acea seară prin intermediul Web cam-ului a văzut-o pe partea vătămată care prezenta urme de agresiuni pe față și plângea, spunându-i că prietenul ei care o obligă să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați este cel care a agresat-o.

Declarațiile martorilor audiați în cauză s-au coroborat cu depoziția părții vătămate dată în fața instanței de judecată, care povestește despre modul în care l-a cunoscut pe inculpat, susținerile repetate ale acestuia în sensul că o iubește, ca și despre solicitările acestuia ca partea vătămată să practice prostituția întrucât se câștigă bine din a ceasta activitate. Partea vătămată a vorbit despre refuzul său de a da curs solicitărilor inculpatului și despre atitudinea violentă a acestuia, care o încuia în casă când lipsea el și o bătea.

În cuprinsul declarației partea vătămată a arătat că inculpatul a postat un anunț pe ziarul P. în sensul oferirii de către partea vătămată a serviciilor sexuale, fiind atașat un nr. de telefon pe care îl folosea partea vătămată, prețul fiind de 100 RON raportul sexual normal și oral și 200 RON act sexual anal, partea vătămată arătând că se întâmpla ca inculpatul să rămână în apartament când veneau clienții, care erau în număr de aprox. 10/zi. Partea vătămată a arătat că îi era teamă de inculpat care o bătea foarte des și că aceasta a transportat-o în Brașov unde i-a închiriat o garsonieră pentru a practica prostituția, partea vătămată reușind să o contacteze telefonic pe sora ei și să fugă la Bacău.

Partea vătămată a mai arătat că ulterior plecării în Bacău inculpatul i-a solicitat să se întoarcă și să se împace promițându-i că după ce va împlini 18 ani o va lua de nevastă, crezând în promisiunile acestuia, acesta fiind și motivul pentru care s-a împăcat de mai multe ori cu inculpatul. Instanța de apel și-a însușit motivarea primei instanțe în ceea ce privește vinovăția inculpatului C.R. raportat la interpretarea depozițiilor martorelor M.N.D. și A.N.M., notele de redare a convorbirilor telefonice avute de către inculpat dovedind fără putință de tăgadă implicarea sa în practicarea prostituției de către partea vătămată minoră.

Astfel, relevantă era convorbirea din data de 3 octombrie 2012 când inculpatul îi povestește unei persoane că nu o mai are pe partea vătămată fiindcă au plecat de la Timișoara și că era supărat fiindcă aceasta făcea foarte mulți bani acolo "mi-a făcut, făcea și 40, deci ea făcea și o mie de euro la săptămână", "o săptămână jumătate, două săptămâni, o mie cinci sute de euro, cam așa făcea", "făcea câteodată și 10 milioane pe zi". Totodată, îi povestește persoanei cum trebuie să fie locația aleasă, să aibă lift blocul ca să nu vadă lumea și să bată la ochi la proprietari când vin așa mulți clienți, el considerând că Timișoara este o variantă bună întrucât acolo are conturi, are site-uri. De asemenea, relevante sunt și convorbirile purtate între inculpat și partea vătămată, acestea reliefând implicarea inculpatului în derularea activității de prostituție de către partea vătămată.

Astfel, în data de 09 octombrie 2012, după ce partea vătămată a părăsit apartamentul din Brașov, inculpatul a contactat-o telefonic, încercând să o convingă că o iubește mult, că promite că se va schimba, nu îi va mai face nimic, întrebând-o totodată "de ce m-ai mai pus să pun anunț?", "De ce m-ai mai pus să-ți iau casă?", "ce-ai stat?! O zi?! Ai, era prima zi de muncă. Ce ai?", "promit că nimic nu mai, te iau de nevastă și după cu-n deget nu te mai ating. Te iau, mergem la primărie, dacă nu vrei să mai muncești, nu mai muncești!". Totodată, în data de 10 octombrie 2012, inculpatul a trimis părții vătămate un mai multe sms-uri cu următorul conținut "și eu te iubesc.

Să ții numărul de muncă că tot am pus anunțul pe o lună (...)" "vezi să nu-i dai nr. de telefon de muncă cu anunțul lui soră-ta că pune pe cineva să sune și să se dea client și află adresa de la Brașov". Conținutul juridic a infracțiunii de trafic de minori a fost redat de art. 143 din Legea nr. 678/2001 conform căruia, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani. Elementul material în varianta tipică a infracțiunii a fost realizată în speță prin activitatea inculpatului care a procedat la recrutarea victimei minore C.M.N., căreia i-a asigurat cazarea, urmate apoi de exploatarea acesteia în folosul său prin practicarea prostituției, folosind în acest sens acte de înșelăciune.

Instanța de apel apreciază că prin conduita sa inculpatul a indus în eroare partea vătămată, susținând în mod repetat că are sentimente nobile față de ea, că o iubește, că atunci când partea vătămată va ajunge la vârsta majoratului se vor căsători, toate acestea constituind un șantaj emoțional care au determinat-o pe partea vătămată să practice prostituția împotriva voinței sale. Chiar și în fața instanței de apel inculpatul a dorit să facă dovada veridicității susținerilor sale, dar instanța de apel a apreciat că vinovăția acestuia în ceea ce privește infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată nu poate fi înlăturată prin luarea în considerare a promisiunilor de căsătorie făcute părții vătămate.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenția directă calificată prin scop, în sensul că inculpatul a avut cunoștință de caracterul ilicit al activității sale infracționale urmărind producerea acestuia prin săvârșirea faptei. Apărarea inculpatului în sensul că nu era vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, întrucât partea vătămată era prietena lui și practica prostituția anterior întâlnirii cu inculpatul, nu poate fi reținută, întrucât din analiza depozițiilor martorilor mai sus menționați a rezultat că inculpatul din momentul în care a cunoscut-o pe partea vătămată, independent de ceea ce făcea aceasta anterior întâlnirii cu acesta, a realizat potențialul acesteia și posibilitatea de a obține venituri din obligarea părții vătămate la practicarea prostituției.

Nu a fost fondată nici susținerea inculpatului în sensul că plângerea părții vătămate a fost făcută din răzbunare, întrucât inculpatul pusese punct relației de prietenie cu partea vătămată, întrucât era evident că prin promisiunile neadevărate cu privire la viitoarea căsătorie cu partea vătămată și beneficiind de superioritatea pe care i-o conferea vârsta, inculpatul a profitat de naivitatea acesteia, de faptul că provenea dintr-o familie dezorganizată și a exploatat-o în mod repetat. Abuzul de forță folosit de către inculpat asupra părții vătămate precum și obligarea acesteia la practicarea prostituției rezultă și din mesajele pe care cei doi și le-au trimis, edificator fiind mesajul din 10 octombrie 2012 în care inculpatul îi spunea părții vătămate că nu o va mai bate niciodată, că a văzut că nu a rezolvat nimic dacă o bate pe partea vătămată, având încredere că aceasta nu va mai pleca de la el.

Tot din conținutul convorbirilor telefonice a rezultat și împrejurarea că anunțul în ziarul on-line a fost postat de către inculpat, care i-a înșelat încrederea părții vătămate spunându-i în mod repetat că o iubește, solicitându-i să se întoarcă la el, că nu o va vinde, chiar dacă partea vătămată anunțase poliția. Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora. Transpunând aceste reguli la speța de față, instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond a fost corect individualizată raportat la probele administrate și circumstanțele personale ale inculpatului, pedeapsă care este în măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de către acesta a unei noi fapte antisociale.

Instanța de apel a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de instanța de fond reflectă în mod corespunzător gradul de pericol social al faptei comise și este în măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea de noi fapte antisociale. Pedeapsa aplicată în prezenta cauză a reprezentat minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă și nu există temeiuri care să permită concluzia că s-a impus majorarea acesteia sau reducerea, astfel că solicitările DIICOT și ale inculpatului sunt nefondare.

În ceea ce privește solicitarea DIICOT Serviciul Teritorial Timișoara de confiscare a sumei de 1.000 euro dobândită de inculpat prin săvârșirea faptei, în sensul că ar rezulta din ansamblul probator că inculpatul a beneficiat de pe urma traficării victimei minore de suma de 1000 euro, sumă recunoscută de inculpat în cursul discuțiilor telefonice purtate cu diverse persoane și confirmate de partea vătămată cu prilejul audierilor, instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond nu a luat această măsură. Cu ocazia audierii de către instanța de fond, partea vătămată a făcut referire la sumele de bani pe care le percepea pentru practicarea prostituției arătând că inculpatul a stabilit ca tarif 100 RON raport sexual normal și oral și 200 RON act sexual anal, partea vătămată arătând că a avut maxim 10 clienți pe zi.

În ceea ce privește în mod concret raporturile sexuale derulate de partea vătămată și cu privire la care există probe certe, instanța va reține consumarea de către partea vătămată a unui raport sexual cu martorul P.A.G., care arată că a întreținut un raport sexual cu partea vătămată în imobilul situat în Timișoara, Bd. T.I. și în urma contactării acesteia de pe internet anunțul fiind postat în P. și în aceleași condiții cu martorul P.A., care la fel ca și martorul P.A.G. a făcut vorbire de suma de 100 RON dată părții vătămate ca urmare a serviciilor sexuale prestate de aceasta. Prin urmare, în mod cert partea vătămată a încasat suma de 200 RON pe care și-a însușit-o inculpatul de pe urma serviciilor sexuale prestate de aceasta și nu se poate dispune confiscarea unei alte sume de bani cu privire la care nu există probe certe ca fiind produsă de către victima minoră pentru inculpat.

În ceea ce privește solicitarea DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara de confiscare a laptop-ului în memoria căruia s-a identificat poza victimei care a fost postată în anunțul publicitar, instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. sunt supuse confiscării "bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor". În actul de sesizare al instanței de judecată s-a reținut că anunțul privind serviciile sexuale prestate de partea vătămată minoră a fost postat de inculpat de pe contul său deschis în rețeaua yahoo.com și actualizate de pe telefonul mobil, iar la percheziția informatică efectuată asupra laptop-ului inculpatului au fost identificate mai multe fotografii cu persoane de sex masculin și feminin în ipostaze sexuale sau cu caracter sexual.

Instanța de apel și-a însușit, prin urmare, motivarea instanței de fond, neputându-se face dovada că laptop-ul inculpatului poate fi considerat un bun din categoria celor menționate la art. 118 lit. b) C. pen. folosit la săvârșirea infracțiunii. Astfel în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul C.R. împotriva Sentinței penale nr. 198/PI din 20 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș. Împotriva Deciziei penale nr. 211/A din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs inculpatul C.R., invocând cazurile de casare prev. de dispozițiile art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. și aplicarea legii penale mai favorabile.

Recursul declarat este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual-penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămâne în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Ca atare, cazurile de casare invocate se impun a fi analizate potrivit dispozițiilor C. proc. pen. anterior referitoare la recurs, cuprinse în art. 385 9 și următoarele.

Cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., invocat de apărare nu este incident în cauză. Se constată că, deși recurentul tinde spre pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., criticile pe care acesta le aduce hotărârii nu pot fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. Astfel, cum în mod constant s-a statuat atât în doctrină cât și în practica judiciară (în acest sens Decizia nr. 815 din 20 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată pe site-ul instanței supreme), cazul de casare invocat implică pronunțarea unei hotărâri de condamnare, reținându-se o situație de fapt corectă, însă în mod greșit se apreciază că fapta constituie o anumită infracțiune, în realitate, lipsind unul din elementele constitutive ale acesteia, soluția fiind contrară legii.

Inculpatul critică situația de fapt stabilită de instanța de apel, arătând că nu are susținere în probatoriul administrat, însă cazul de casare ce permitea analizarea situației de fapt, respectiv, verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate era cel prevăzut în dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. De asemenea, criticile recurentului se referă la greșita condamnare dispusă de instanța de fond pentru infracțiunea de trafic de minori și solicită în fapt o reapreciere a mijloacelor de probă administrate - declarațiile părții vătămate și martorilor audiați în cauză, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea pe baza căreia instanța a dispus condamnarea.

Or, o astfel de analiză se putea realiza anterior modificării dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen., prin Legea