ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.10.2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1577/2017

HOTĂRÂRE
17.10.2017
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1577/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 04 martie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Societatea B. SA, societate în insolvență și Sucursala Exploatarea Minieră C., obligarea acestora de a emite și de a depune la dosar, în condițiile legii, dispoziția de desfacere a contractului de muncă din 04 iunie 1981, precum și anularea actului din 04 ianuarie 2016 emis de Sucursala Exploatarea Minieră C., act care nu soluționează plângerea sa din 08 decembrie 2015 adresată Ministerului Economiei.

Prin sentința nr. 168 din 02 februarie 2017 a Tribunalului Harghita, secția civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Sucursala Exploatarea Minieră C., s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârâta Societatea B. SA, societate în insolvență, s-a respins excepția lipsei de interes invocată de către pârâta Societatea B. SA, societate în insolvență și s-a respins acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtele Societatea B. SA, societate în insolvență și Sucursala Exploatarea Minieră C.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a avut raporturi juridice de muncă cu pârâta Sucursala Exploatare Minieră C., constatând că această subunitate a B. nu are legitimare procesuală pasivă.

Totodată, tribunalul a reținut că reclamantul justifică un interes în promovarea acțiunii, însă a constatat prescripția dreptului material la acțiune. În acest sens, prima instanță a constatat că reclamantul, prin cererea adresată unității la data de 24 februarie 1982, a demisionat din funcția pe care o deținea la Exploatarea Minieră D., fiind incidente prevederile art. 129 și art. 134 pct. 1 din Legea nr. 10/1972 - C. muncii.

Astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a luat cunoștință în cursul anului 1982 de măsura dispusă de angajator și că de atunci au trecut mai bine de 30 de ani, intervenind prescripția dreptului material la acțiune.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând anularea sentinței atacate, iar în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 216/A din 25 mai 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A., în motivarea hotărârii fiind reținute, în esență, aceleași considerente ca cele ale instanței de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 iunie 2017.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 12 septembrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că decizia ce face obiectul recursului nu este supusă acestei căi de atac.

Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 12 septembrie 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. instituie principiul legalității căilor de atac ce presupune faptul că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflicte de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.

Litigiul inițiat de reclamantul A. are ca obiect o acțiune ce vizează un conflict de muncă, astfel cum este el definit de art. 266 C. muncii.

Astfel, sunt conflicte de muncă litigiile având ca obiect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de C. muncii, precum și cererile privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit aceluiași Cod.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., rezultă că decizia nr. 216/A din 25 mai 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 216A din 25 mai 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 216A din 25 mai 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1089/2017
miniere, iar art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 103/2004 a prevăzut expres că, prin divizare, toate drepturile și obligațiile aferente N. au fost preluate de SC D. SA. De altfel, problemele de drept legate de modul în care s-au transmis dreptur
ÎCCJ 2017-11-23
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1876/2017
Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2015 la data de 27.07.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârât
ÎCCJ 2018-05-04
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1629/2018
din urmă a devenit succesoarea în drepturi a fostei companii, de vreme ce obiectul său de activitatea a fost unul limitat, rămas după divizare, doar la încasarea creanțelor și plata datoriilor preluate de la exploatările miniere, iar art. 1
ÎCCJ 2010-10-22
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5513/2010
P.I. au chemat în judecată pe pârâta SC C.E.T. SA, B.N., A.T., S.M. și C.I., solicitând ca pârâta să le plătească reclamanților cotele procentuale prevăzute în actul adițional la contractul din 29 decembrie 2000 încheiat între fosta C.N.L.O
ÎCCJ 2017-05-11
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 765/2017
de vechime emisă de pârâta SC B. SRL, anexă la decizia de încetare a contractului său de muncă. Prin sentința civilă nr. 9471 din data de 09 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări
Sursă