ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1774/2017

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 9 decembrie 2016, în urma stabilirii competenței în favoarea acestei instanțe de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 1700 din 13 octombrie 2016, reclamantul B. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la eliberarea carnetului de muncă completat la zi și plata unor despăgubiri în sumă de 320.000 euro, respectiv: 88.000 lei cu titlu de drepturi salariaie pentru perioada 2009 - 2015; 448.000 lei pentru folosul de care a fost lipsit/profit de 100%/an; 100.000 euro despăgubiri pentru hărțuire și stres; 100.000 euro daune morale.

Hotărârea pronunțată de tribunal în primă instanță Prin sentința nr. 1966 din 16 septembrie 2016, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respinsă acțiunea în conflict individual de muncă formulată și precizată de reclamantul B.

Hotărârea pronunțata de curtea de ape Curtea de Apei Alba Iulia, secția I civilă, prin decizia nr. 803 din 18 mai 2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, cu mențiunea că decizia este definitivă.

Cererea de recurs împotriva deciziei pronunțată de instanței de apel, reclamantul a declarat recurs

Procedura derulată în recurs În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că decizia atacată nu este supusă căii de atac a recursului. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport prin care a susținut că recursul este admisibil, solicitând admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 10 noiembrie 2017, fără citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Totodată, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflicte de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de muncă, respectiv obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la eliberarea carnetului de muncă completat la zi și plata unor despăgubiri în sumă de 320.000 euro, respectiv: 88.000 lei cu titlu de drepturi salariale pentru perioada 2009-2015; 448.000 lei pentru folosul de care a fost lipsit/profit de 100%/an; 100.000 euro despăgubiri pentru hărțuire și stres; 100.000 euro daune morale. Față de cele sus menționate, decizia nr. 803 din 18 mai 2017 a Curții de Apel Alba Iullia, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căiior de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Din interpretarea acestui text legal rezultă ca o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție. Așa fiind, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.