ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2319/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin declinare de la Tribunalul Vâlcea, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap București și Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea, contestație împotriva Deciziei nr. 5349 din 29 mai 2014 și a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1370 din 03 martie 2014.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 16 din 03 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 5349 din 29 mai 2014, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap București și a Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1370 din 03 martie 2014, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.

Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 27 februarie 2017.

Considerentele și soluția Înaltei Curți

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Într-adevăr, așa cum s-a reținut și în expunerea rezumativă a circumstanțelor cauzei și soluției adoptate, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă reglementată la art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, respingând, pe cale de consecință, acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Din analiza legislației aplicabile în materia plângerii prealabile rezultă că s-a instituit în sarcina persoanei vătămate obligația de a se adresa cu reclamație organului administrativ emitent sau autorității ierarhic superioare, mai înainte de a sesiza instanța de judecată cu anularea actului considerat nelegal.

Procedura prealabilă, sub forma recursului grațios sau ierarhic, reprezintă un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea actului de către organul emitent sau de către organul superior.

Atât în literatura de specialitate, cât și în jurisprudența Curții Constituționale, s-a arătat că legiuitorul poate institui în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură.

Potrivit art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 430 din 16 aprilie 2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, certificatele de încadrare în grad de handicap se contestă, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

Contestațiile, potrivit art. 13 alin. (4) din același act normativ, se soluționează prin decizii de către Comisia superioară și, potrivit art. 13 alin. (5), pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004.

Astfel, în cazul persoanelor cu handicap, actul administrativ vătămător este certificatul de încadrare în grad de handicap, iar legea a prevăzut expres obligativitatea recursului ierarhic și el poate fi contestat la Comisia superioară care poate să-l confirme sau să-l anuleze, fiind organul ierarhic superior emitentului actului.

În cauza de față, împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap s-a exercitat recursul ierarhic ca modalitate a procedurii prealabile reglementată expres în cuprinsul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că Decizia nr. 5349 din 29 mai 2014, atacată în fața instanței de fond, este emisă de Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap și reprezintă decizia prin care s-a soluționat contestația reclamantului formulată împotriva Certificatului nr. 1370 din 03 martie 2014, conform art. 902 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 448/2006, forma în vigoare la data formulării acțiunii.

Instanța de recurs constată că Decizia nr. 5349 din 29 mai 2014 reprezintă un act administrativ cu caracter definitiv, emis în procedura recursului administrativ ierarhic reglementat la art. 13 din Metodologia privind organizarea și funcționarea Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap aprobată prin H.G. nr. 430/2008.

Este adevărat că potrivit art. 902 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 "deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secția de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004", iar potrivit art. 13 alin. (5) din metodologia amintită mai sus, "Deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare", dar aceste dispoziții trebuie interpretate în concordanță cu caracterul definitiv al deciziei emise în soluționarea contestației, Comisia Superioară nemaiavând nicio posibilitate legală de retragere a deciziei respective (revocare, anulare, modificare, etc).

Or, este lipsit de orice temei să se accepte că legiuitorul ar fi putut institui o procedură administrativă lipsită de orice finalitate juridică, astfel că dispozițiile anterior menționate trebuie interpretate în sensul că deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004, fără ca procedura plângerii prealabile să fie necesară.

Înalta Curte are în vedere faptul că plângerea prealabilă reprezintă un remediu legal pus la dispoziția persoanelor vătămate și nu o cale excesivă care ar fi de natură să restrângă accesul la justiție, într-un termen rezonabil, conform cerințelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Procedura prealabilă nu a fost concepută ca un mijloc de împiedicare sau restrângere a accesului la justiție, ci dimpotrivă ca o posibilitate de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau organul ierarhic superior.

În cauză, această condiție a fost îndeplinită prin exercitarea contestației împotriva certificatului, astfel că greșit s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, condiția procedurii prealabile fiind îndeplinită.

Totodată, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor alin. (4) al art. 902 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, astfel cum a fost modificat prin art. VI din Legea nr. 2/2013, conform cărora deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secția de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În concluzie, pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza pentru soluționare Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 16 din 03 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre soluționare Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2017.

Procesat de GGC - CT