ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3505/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Sesizarea instanței de fond

Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea actului administrativ reprezentat de Adresa (Notificarea) nr. MS/FD/3182 din 01.08.2013, prin care a fost comunicată valoarea procentului "p" pentru trimestrul II 2013 ca fiind în cuantum de 14,55%, precum și consumul de medicamente pentru trimestrul 2013 suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor societății, ca plătitor de contribuție pentru medicamentele din lista depusă, prevăzut în anexa la adresă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 77 din 04.05.2015 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări Sănătate, având ca obiect anulare act administrativ, a anulat Adresa nr. MS/FD/3182 din 01.08.2013 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 3.139,24 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu expertiză.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 77 din 04.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâta Casa Națională de Asigurări Sănătate a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică și s-a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate.

Recurenta a formulat următoarele critici:

I. Cu privire la reținerile instanței de fond referitoare la faptul că "comunicarea unui consum de medicamente, în cauza de față aferent trimestrului II 2013, la o valoarea care conține TVA, fără a se specifica la ce este aplicată TVA, încalcă principiul certitudinii impunerii fiscale, în condițiile în care contribuabilul nu este în măsură să cunoască exact consumul de medicamente sau valoarea acestui consum, valoarea, exactă a propriilor vânzări, astfel cum arată și Curtea Constituțională, iar mențiunea că reclamanta își poate deduce TVA nu are suport legal și nu rezultă în ce modalitate se poate face o astfel de deducere", s-au învederat următoarele:

a) Cu privire la stabilirea contribuției trimestriale raportat la vânzările subiecților plătitori ai contribuției trimestriale și nu la valoarea consumului de medicamente înregistrată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, s-au invocat prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel că legiuitorul nu a stabilit că această contribuție trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale DAPP-urilor, acest consum fiind cunoscut de către furnizorii de servicii medicale și medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2011.

Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe baza de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială.

b) Cu privire la reținerile instanței de fond referitor la aspectele ce privesc includerea TVA în valoarea consumului de medicamente, în sensul în care din Notificarea CNAS nu reiese "la ce este aplicată TVA" și nici modalitatea prin care reclamanta ar putea deduce TVA-ul, a arătat că prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011 s-a stabilit, începând cu 01.10.2011, obligația tuturor deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață, de a plăti o contribuție, în funcție de procentul de creștere a consumului de medicamente aplicat la consumul individual al fiecăruia dintre aceștia.

Ulterior, acest act normativ a fost completat prin O.U.G. nr. 110/2011 și O.G. nr. 17/2011, în sensul că începând cu trim. IV 2012 s-a modificat modul de calcul al contribuției trimestriale, în sensul eliminării din formula de calcul a contribuției trimestriale a TVA, și anume din valorile CTt și BAt.

Astfel, modul de calcul al contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011. unde CTt și Bat nu includ TVA, iar Bat este de 1.515 milioane RON.

Prin urmare, în prezent contribuția trimestrială se calculează potrivit formulei inițiale prevăzută de O.U.G. nr. 77/2011, dar cu o creștere a bugetului trimestrial de la 1.414 milioane RON cu TVA, la 1.515 milioane RON fără TVA.

În vederea respectării prevederilor legale mai sus menționate, ulterior stabilirii consumului total de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate a fost eliminată taxa pe valoare adăugată în vederea determinării în mod corect a procentului "p".

Astfel, valoarea bugetului aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este prevăzut de O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, prin care a fost modificată O.U.G. nr. 77/2011, această valoare neincluzând și TVA.

În acest context, în baza datelor mai sus menționate, valoarea procentului "p" a fost aprobată prin Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 524 din 01 august 2013 ca fiind egală cu 14,55 %, fără a fi inclus TVA în nici una din cele două valori incluse în formula de calcul a procentului "p".

Astfel, s-a precizat faptul că instituția recurentă s-a conformat dispozițiilor O.G. nr. 17/2012 cât și Deciziei CCR nr. 39 din 5 februarie 2013, determinarea procentului "p" fiind calculată fără a include TVA.

Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate are obligația de a transmite în format electronic deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanților legali ai acestora, doar consumul centralizat de medicamente aferent fiecărui DAPP, înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate și valoarea procentului "p", CNAS neavând obligația de a transmite și consumul total trimestrial de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății.

Prin urmare, excluderea acestei taxe din consumul centralizat de medicamente (având în vedere consumul de medicamente de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate înregistrat la nivelul CNAS), echivalează cu încălcarea prevederilor legale speciale din legislația națională, întrucât mecanismul clawback presupune includerea TVA-ului în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS care este calculat în baza prețului de referință suportat din FNUASS. Acest preț include și TVA, și în mod firesc și consumul înregistrat va include și TVA, după cum urmează:

- pentru medicamentele eliberate în tratamentul ambulatoriu în sistemul de asigurări sociale de sănătate, acestea se suportă din bugetul Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate la nivelul prețului de referință care include și TVA, potrivit art. 102 alin. (6) din Contractul - cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013 - 2014 aprobat prin H.G. nr. 117/2013 (act normativ în vigoare pentru trimestrul II 2013) și Ordinului președintelui CNAS nr. 615/2010 privind aprobarea metodei de calcul al prețului de referință pentru medicamentele cu și fără contribuție personală prescrise în tratamentul ambulatoriu, cu modificările și completările ulterioare;

- pentru medicamentele eliberate în cadrul Programelor naționale de sănătate se suportă din bugetul Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății la nivelul prețului de decontare care include și TVA, potrivit Ordinului ministrului Sănătății nr. 1275/2011 privind aprobarea listelor și prețurilor de decontare ale medicamentelor care se acordă bolnavilor în cadrul programelor naționale de sănătate și a metodologiei de calcul al acestora, cu modificările și completările ulterioare;

- în unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă medicamentele sunt achiziționate la un preț pe nu poate depăși prețul de CANAMED, care include și TVA.

Astfel, rezultă faptul că instituția recurentă nu are temei legal pentru a transmite consumul individual către DAPP decât cu TVA, adaos de distribuție și adaos comercial de farmacie, după caz, întrucât în consumul raportat de furnizorii de servicii medicale și medicamente către casele de asigurări de sănătate și suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul MS este inclus și TVA.

S-a susținut faptul că reclamanta nu a fost prejudiciată, mecanismul de colectare a taxei pe valoare adăugată fiind reglementat de dispozițiile Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Aceste prevederi sunt armonizate cu prevederile imperative ale Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 112/2006/CE privind sistemul comun al TVA, aplicabilă la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. în conformitate cu dispozițiile acestei directive prin "persoană impozabilă" se înțelege orice persoană care, în mod independent, desfășoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activității respective.

Prin urmare, reclamanta avea posibilitatea de a-și deduce TVA-ul stabilit în procent de 9% în conformitate cu prevederile art. 140 din Codul fiscal, în acest sens neaducându-se nicio atingere principiului justei așezări a sarcinilor fiscale așa cum în mod eronat reține instanța de fond.

Prin adresa nr. MS/FD/3182 din 01.08.2013, instituția recurentă i-a adus la cunoștință reclamantei că pentru trimestrul II 2013, consumul de medicamente conține și TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare DAPP.

c) Cu privire la reținerile instanței de fond referitoare la faptul că "astfel cum este comunicată, valoarea acestui consum este "incertă sub aspectul modului de determinare a acesteia", s-a arătat următoarele:

Sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare și prin legislația derivată. Valoarea consumului de medicamente, adică a medicamentelor suportate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienți prin farmacii spitale și centre de dializă. Acest lucru rezultă din modul de centralizare a datelor prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede că farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente raportează consumul de medicamente, casele de asigurări de sănătate raportând mai departe CNAS consumurile astfel centralizate.

Prin adresa din 30 septembrie 2013, înregistrată la Casa Națională de Asigurări de Sănătate sub nr. CB/7542 din 20.09.2013, Consiliul Concurenței a comunicat faptul că transmiterea de date privind identitatea furnizorului nu se încadrează în datele esențiale pentru verificarea modalității de calcul al taxei, singurele elemente necesare fiind cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal.

Referitor la modul în care se înregistrează consumul de medicamente în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, raportat la imposibilitatea reclamantei de a verifica corectitudinea acestuia, s-a subliniat faptul că O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, stabilește în mod expres atribuțiile în sarcina tuturor subiecților de drept, respectiv CNAS, casele de asigurări de sănătate, furnizorii de servicii medicale și subiecții plătitori ai contribuției trimestriale.

CNAS a comunicat reclamantei consumul de medicamente aferent Trim. II 2013 cu respectarea prevederilor legale mai sus menționate.

II. Referitor la reținerile instanței de fond cu privire la corectitudinea consumului de medicamente, s-au învederat următoarele:

Valoarea consumului de medicamente aferent trimestrului II 2013 nu reprezintă același lucru cu valoarea medicamentelor vândute de reclamantă în trimestrul II 2013 de reclamantă, deoarece între data de achiziție a medicamentului de către furnizorii de servicii medicale și medicamente și data de eliberare către pacient (consum) poate exista un decalaj de timp. Numai în baza unui serviciu deja efectuat furnizorul de servicii medicale și medicamente poate solicita casei de asigurări de sănătate să deconteze serviciul prestat. în caz contrar, casa de asigurări de sănătate ar putea fi pusă în situația de a plăti servicii neefectuate.

S-a arătat faptul că instanța de fond nu a înțeles pe deplin mecanismul contribuției trimestriale, suprapunând valoarea vânzărilor de medicamente realizate de reclamantă în trimestrul de referință cu valoarea consumului de medicamente înregistrat în trimestrul de referință în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, aspect ce contravine prevederilor legale mai sus menționate, astfel că sunt irelevante reținerile instanței de fond cu privire la diferențele înregistrate între valoarea vânzărilor de medicamente realizate de reclamantă și valoarea consumului de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

III. Cu privire la dispozițiile instanței de fond de obligare a pârâtei să restituie reclamantei suma de 3.139,24 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu expertiză, s-au arătat următoarele:

Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții "care cade în pretenții"

Cheltuielile de judecată sunt prevăzute de alin. (1) ale art. 451 din Noul C. proc. civ.

Astfel, potrivit alin. (2), judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Culpa procesuală aparține pârâtului, susține recurenta, în măsura în care acesta nu și-a executat obligațiile acesta va fi obligat la cheltuieli de judecată, or instituția noastră și-a executat toate obligațiile pe parcursul procesului.

Într-o exprimare sintetică, culpa procesuală reprezintă formularea unei cereri, exercitarea unei acțiuni ori susținerea unor apărări neîntemeiate.

Așadar, s-a apreciat că în temeiul art. 452 din Noul C. proc. civ., partea care a câștigat procesul are obligația de a proba cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Această parte are sarcina de a proba cuantumul cheltuielilor de judecată pe care pretinde că le-a efectuat.

Regula este că dovada cheltuielilor de judecată se face cu acte, documente, înscrisuri justificative.

S-a solicitat scutirea CNAS de la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, având în vedere obiectul litigiului și complexitatea cauzei și a menționat recurenta că aceasta este instituție publică, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor și programelor Guvernului în domeniul sanitar, în coordonarea Ministerului Sănătății.

În contextul celor mai sus menționate, având în vedere destinația specială, precisă și limitată a bugetului FNUASS, astfel cum prevede și Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și principiul prevăzut la art. 208 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, pe baza participării persoanelor asigurate, a statului și a angajatorilor la managementul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, vă aducem la cunoștință că orice grevare a bugetului Fondului național unic de asigurări de sănătate are drept consecință o serie de aspecte cu impact negativ în ceea ce privește veniturile și procedura de gestionare a acestuia.

Întreprinderea oricăror măsuri ce presupun influențe financiare suplimentare negative asupra bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, susține recurenta, conduce automat la diminuarea atât a pachetului de servicii medicale, medicamente și materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât și a calității serviciilor medicale acordate acestora și, de aceea, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a solicitării reclamantei de obligarea CNAS la plata cheltuielilor de judecată.

În contextul prevederilor legale mai sus menționate, se arată că CNAS este scutită de la plata taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Intimata S.C. "A." S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 16.02.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost comunicat părților.

Prin încheierea de ședință din data de 25.05.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recursul a fost admis în principiu și s-a dispus soluționarea cauzei cu citarea părților.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat anularea Notificării nr. MS/FD/3182 din 01.08.2013 prin care a fost comunicată valoarea procentului "p" pentru trimestrul II 2013 ca fiind în cuantum de 14,55%, precum și consumul de medicamente pentru trimestrul 2013 suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor societății, ca plătitor de contribuție pentru medicamentele din lista depusă, prevăzut în anexa la adresă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate, dar instanța de fond a anulat actul numai pentru unele considerente, iar recurenta a criticat soluția pentru cele reținute ca motive pentru anularea actului contestat, critici care sunt nefondate.

Prima critică din recurs se referă la faptul că instanța de fond a anulat notificarea aferentă trimestrului II 2013 pentru că în valoarea comunicată a fost inclusă și TVA, însă critica este nefondată.

Recurenta încearcă să dovedească faptul că începând cu trimestrul IV 2012, procentul "p" se stabilește fără a fi avută în vedere TVA.

Pentru a stabili dacă aceste susțineri sunt sau nu fondate, se impun câteva precizări legate de evoluția legislației în acest domeniu.

Potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a intrat în vigoare:

"Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție", iar conform alin. (2):

"Procentul «p» se calculează astfel: p=(CTt-Bat)/CTtx100, unde CTt = consumul total trimestrial de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, Bat = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, calculat prin împărțire la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat".

Ulterior, deși expres nu a fost modificat art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, totuși prin art. 7 din O.G. nr. 17/2012, s-a prevăzut că:

"Începând cu trimestrul IV 2012 calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt și Bat nu includ TVA, iar Bat este de 1.515 milioane RON".

Prin urmare, deși inițial nu se prevedea că procentul "p" calculat potrivit art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 se stabilește și în raport de TVA, prin art. 7 din O.G. nr. 17/2012 s-a prevăzut expres că CTt și Bat nu includ TVA.

Recurenta susține că ar fi făcut aplicarea prevederilor O.G. nr. 17/2012 și a Deciziei nr. 39/5.02.2013 a Curții Constituționale, dar aceste susțineri sunt nefondate, întrucât, deși recurenta susține că la stabilirea procentului "p" a respectat dispozițiile O.G. nr. 17/2012, respectiv nu a avut în vedere TVA, chiar în motivele de recurs a precizat că pentru calculul consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție se au în vedere următoarele:

- pentru medicamentele eliberate în tratamentul ambulatoriu acestea se suportă din bugetul FNUASS la nivelul prețului de referință care include și TVA;

- pentru medicamentele eliberate în cadrul Programului Național de Sănătate se suportă din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății la nivelul prețului de decontare care include și TVA;

- în unitățile sanitare cu paturi și centre de dializă, medicamentele sunt achiziționate la un preț ce nu poate depășit prețul de CANAMED, care include și TVA și că excluderea acestei taxe din consumul centralizat ar echivala cu încălcarea prevederilor legale.

Recurenta susține că a respectat aceste prevederi când a emis notificarea către reclamantă aferentă trimestrului I 2013, dar, pe de altă parte, a arătat că TVA se regăsește în valorile consumului trimestrial individual întrucât calculul consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție:

- pentru medicamentele eliberate în tratamentul ambulatoriu în sistemul de asigurări sociale de sănătate, acestea se suportă din bugetul FNUASS la nivelul prețului de referință care include și TVA;

- pentru medicamentele eliberate în cadrul Programului național de sănătate se suportă din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății la nivelul prețului de decontare care include și TVA;

- în unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă medicamentele sunt achiziționate la un preț ce nu poate depăși prețul de CANAMED, care include și TVA.

Mai mult, recurenta susține că reclamanta nu ar fi prejudiciată de această includere a TVA pentru că are posibilitatea să deducă această taxă potrivit Titlului VI al Codul fiscal, dar aceste susțineri sunt nefondate deoarece mecanismul deducerii TVA instituit de Codul fiscal nu este aplicabil contribuției claw-back, astfel că, prin calculul contribuției la anume consum de medicamente ce include TVA constituie dublă impozitare.

Este fondată însă critica privind reținerea instanței de fond potrivit căreia valoarea acestui consum este incertă sub aspectul modului de determinare deoarece în O.U.G. nr. 77/2011, art. 5, este prevăzut modul în care se comunică datele către CNAS.

Astfel, la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă următoarele date:

- toate documentele prin care casele de asigurări de sănătate au raportat lunar către CNAS consumul centralizat de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, pentru Trim. II 2013, pentru medicamentele recurentei menționate în actele administrative contestate, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 927/201 pentru aprobarea machetei de raportare de către casele de asigurări de sănătate la Casa Națională de Asigurări de Sănătate a consumului centralizat de medicamente;

- toate documentele prin care unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă a raportat lunar către casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente reclamantei care se suportă din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, pentru Trim. 2013, pentru medicamentele menționate în actele administrative contestate, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1518/2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente;

- toate documentele prin care farmaciile cu circuit deschis au raportat lunar către casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente care se suportă din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, pentru Trim. II 2013, pentru medicamentele reclamantei menționate în actele administrative contestate, cu respectarea H.G. nr. 117/2013 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013 - 2014.

Dacă notificarea este nelegală pentru că aceasta include și TVA pentru trimestrul II 2013, nu se poate susține că ar fi incert modul de determinare al consumului de medicamente aferent trimestrului II 2013 în cazul reclamantei, dar pentru că această critică a fost admisă nu se poate dispune casarea sentinței deoarece recurenta va reface notificarea pentru trimestrul II 2013, cu obligația de a nu mai include TVA aferent consumului de medicamente pentru acest trimestru.

Fondată este și critica referitoare la corectitudinea consumului de medicamente.

Instanța de fond a susținut că pentru cinci dintre produsele reclamantei consumul de medicamente pentru trimestrul II 2013 este vădit superior vânzărilor ce rezultă din evidențele financiar-contabile ca fiind efectiv realizate în perioada de referință, pentru alte medicamente valoarea comunicată este mai mare decât valoarea reală și că aceste neconcordanțe ar duce la nelegalitatea comunicării.

Aceste susțineri nu țin seama de prevederile O.U.G. nr. 77/2011, ce stabilesc modalitatea în care se comunică valoarea procentului "p" și consumul de medicamente.

Valoarea consemnului de medicamente aferentă unei anumite perioade nu se suprapune cu valoarea medicamentelor comercializate (vândute) în aceeași perioadă deoarece între data achiziției și data consumului de medicamente poate exista un interval de timp, iar taxa de clawback se plătește numai pentru valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății și, deci, nu prezintă relevanță valoarea vânzărilor de medicamente, ci consumul pe o anumită perioadă, respectiv trimestrial.

Cu privire la critica soluției în privința cheltuielilor de judecată

În baza art. 453 C. proc. civ. instanța de fond a obligat pârâta CNAS să plătească reclamantei suma de 3.139,24 RON reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu expert).

Nu pot fi reținute criticile recurentei în privința acestei soluții deoarece, în condițiile în care a fost admisă acțiunea reclamantei, deci recurenta a pierdut procesul, în concordanță cu prevederile art. 453 C. proc. civ., instanța a obligat-o la cheltuieli de judecată și acordarea lor nu poate fi respinsă în raport de obiectul litigiului și complexitatea cauzei, așa cum susține recurenta.

Așa cum chiar recurenta a susținut, fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată este culpa procesuală a părții, ce rezultă din împrejurarea că a pierdut procesul, iar partea vinovată trebuia să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare.

Nici faptul că recurenta CNAS este instituție publică nu prezintă relevanță atunci când în urma unui litigiu este obligată la plata cheltuielilor de judecată.

De aceea, chiar dacă unele critici ale recurentei au fost admise, soluția de anulare a notificării nr. x/01.08.2013 nu va fi casată deoarece se impune ca recurenta să anuleze această notificare și să emită o nouă notificare pentru trimestrul I 2013 dar în limitele impuse de considerentele acestei decizii, astfel că recursul va fi respins în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări Sănătate împotriva sentinței civile nr. 77 din 04 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2017.