ÎCCJ, Decizia nr. 33/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2680 din 20 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și a respins, ca tardiv formulată, revizuirea declarată de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva Deciziei nr. 4940 din 22 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut următoarele:

Cererea de revizuire a fost formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz de revizuire vizând reformarea ultimei hotărâri pronunțate și a cărei anulare se solicită, fiind aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc, pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, termenul de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 4940 din 22 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe care revizuenta a apreciat-o a fi potrivnică Deciziei nr. 4540 din 6 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, hotărârea în raport de care se calculează termenul de revizuire este Decizia nr. 4940 din 22 noiembrie 2017. Această hotărâre a rămas definitivă la data pronunțării, conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 6 și alin. (2) C. proc. civ.

Este neîntemeiat argumentul revizuentei referitor la calcularea termenului de revizuire în funcție de data comunicării hotărârii, iar nu în funcție de data pronunțării, respectiv argumentul privind lipsa de echivalență între sintagmele "data pronunțării" și "data rămânerii definitive", având în vedere că, deși, în unele cazuri, cele două noțiuni nu se suprapun, în cazul de față data rămânerii definitive a deciziei supuse revizuirii coincide cu data pronunțării sale, conform textelor de lege anterior enunțate.

De asemenea, este nerelevant argumentul revizuentei privind depășirea termenului de comunicare a hotărârii atacate, întrucât nerespectarea termenului de motivare și comunicare a hotărârii, prevăzut de art. 35 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, nu atrage prorogarea termenului de declarare a revizuirii, reglementat de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data de 22 noiembrie 2017, conform modului de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 22 decembrie 2017.

Având în vedere că revizuenta a depus cererea la data de 28 februarie 2018, revizuirea este introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată.

Împotriva Deciziei civile nr. 2680 din 20 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018, a declarat recurs revizuenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. - S.A. (fostă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - C.N. A.D.N.R. - SA), în temeiul art. 513 alin. (6) coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta susține că instanța a aplicat greșit dispozițiile speciale ale art. 35 alin. (2) și (3) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Argumentează recurenta că, potrivit art. 35 din Legea nr. 101/2016, derogatorii de la dreptul comun și aplicabile cu prioritate în raport cu dispozițiile C. proc. civ., hotărârea este definitivă la data comunicării.

Recurenta reiterează argumentele invocate în fața instanței de revizuire referitoare la faptul că sintagma "la data pronunțării" nu echivalează cu sintagma "la data rămânerii definitive" în condițiile în care există și căi de atac de retractare, cum este recursul. De asemenea, sunt reiterate și criticile referitoare la faptul că hotărârea atacată cu revizuire a fost comunicată la 69 de zile de la data pronunțării, cu nerespectarea termenului de comunicare de 15 zile de la data redactării și cu încălcarea termenelor prevăzute de art. 35 alin. (3) din Legea nr. 101/2016. Sub acest aspect, se afirmă că dispozițiile art. 509 pct. 9 C. proc. civ. sunt neclare și, dacă ar fi interpretate restrictiv și discreționar în materia achizițiilor publice, ar duce la încălcarea principiului accesului liber la justiție și a principiului legalității.

În raport cu dispozițiile art. 461 alin. (1) C. proc. civ., recurenta susține că, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, termenul de revizuire se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, iar comunicarea hotărârii este obligatorie atunci când căile de atac se exercită de la comunicare. În același sens, se afirmă că, atât timp cât legiuitorul nu a specificat distinct care este momentul rămânerii definitive a hotărârilor pronunțate de către instanță, hotărârea a rămas definitivă la momentul comunicării, când partea a luat cunoștință de motivarea soluției pronunțate.

În consecință, recurenta arată că, în procedura specială reglementată de Legea nr. 101/2016, nu este prevăzută calea de atac a recursului reglementat de C. proc. civ., iar hotărârile instanței se comunică, astfel că efectele juridice se produc de la comunicare, legea reglementând o anumită celeritate în redactare și comunicare.

Analizând recursul dedus judecății, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În sensul celor expuse la pct. 2, recurenta nu contestă aspectele reținute în decizia recurată în sensul că ultima dintre hotărârile potrivnice în opinia sa este Decizia nr. 4940/2017, pronunțată la 22 noiembrie 2017, iar cererea de revizuire a fost exercitată la 28 februarie 2018.

O primă serie de critici vizează data la care hotărârea atacată cu revizuire a rămas definitivă, recurenta susținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 101/2016 cu prioritate față de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și faptul că decizia atacată cu revizuire a rămas definitivă la data comunicării, iar nu la data pronunțării.

Conform art. 35 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (forma în vigoare la data pronunțării Deciziei nr. 4940 din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal):

"Art. 35. - (1) În cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunțării pentru un termen de 5 zile.

(2) Hotărârea prin care instanța soluționează plângerea este definitivă.

(3) Hotărârea motivată se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunțare și se comunică de îndată părților în cauză.

(4) După soluționarea plângerii de către instanță, dosarul cauzei se restituie de aceasta Consiliului, împreună cu o copie a hotărârii motivate.

(5) Hotărârea motivată pronunțată de instanță este înaintată, în copie, în termen de 15 zile de la data redactării, ANAP, care o publică în SEAP, fără referire la datele de identificare ale părților, la datele cu caracter personal, precum și la acele informații pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidențiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală. Prevederile art. 76 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător."

Este de observat că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 dispune expres în sensul că hotărârea pronunțată de instanță în soluționarea plângerii (formulate împotriva deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor) este definitivă. În prezența acestor dispoziții, conform art. 634 alin. (1) pct. 6 ["Sunt hotărâri definitive: 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."] coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol ["Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive … la data pronunțării."], Decizia nr. 4940/2017 a rămas definitivă la data pronunțării. Pentru aceste argumente, nu pot fi primite susținerile recurentei în sensul că decizia respectivă a rămas definitivă la o altă dată decât data pronunțării.

Totodată, se constată că Legea nr. 101/2016 nu cuprinde nicio dispoziție derogatorie de la prevederile C. proc. civ. referitoare la cererea de revizuire, iar recurenta-revizuentă nu contestă faptul că a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal cu o cerere de revizuire formulată în temeiul ar. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar prezentul recurs aflat pe rolul Completului de 5 judecători a fost declarat în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Astfel fiind, nu pot fi primite susținerile recurentei privind inaplicabilitatea dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora termenul de revizuire este de o lună și se socotește, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri (în speță, de la data de 22 noiembrie 2017, când a rămas definitivă Decizia nr. 4940/2017 a Curții de Apel București, atacată cu revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Sunt lipsite de relevanță, din perspectiva termenului de revizuire, criticile recurentei vizând înțelesul noțiunilor "la data pronunțării" și "de la data rămânerii definitive", întrucât nu sunt identificate, sub acest aspect, neclarități în cuprinsul dispozițiilor legale incidente, menționate anterior.

Pe de altă parte, în acord cu instanța de revizuire, Înalta Curte reține că nu pot fi primite criticile recurentei referitoare la nerespectarea termenelor de redactare și de comunicare a hotărârii atacate cu revizuire, atât timp cât dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu disting în raport cu aceste termene, ci stabilesc modul de calcul al termenului de revizuire în funcție de data rămânerii definitive a hotărârii atacate pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reținând corecta aplicare a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de revizuire a făcut, de asemenea, o corectă aplicare a dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., și a constatat că termenul de revizuire de o lună calculat de la 22 noiembrie 2017, când a rămas definitivă Decizia nr. 4940/2017, s-a împlinit la 22 decembrie 2017, astfel că este tardiv formulată revizuirea exercitată la 28 februarie 2018.

În consecință, criticile prin care recurenta tinde să demonstreze faptul că termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se calculează de la data comunicării hotărârii atacate sunt lipsite de temei având în vedere că dispozițiile procedurale citate prevăd expres că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Sub acest aspect, față de criticile recurentei, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, considerentele Curții Constituționale referitoare la constituționalitatea dispozițiilor procedurale din reglementarea anterioară, care, similar art. 511 din C. proc. civ. din 2010, prevedeau că, în anumite situații, termenul de revizuire se calculează de la data pronunțării hotărârii atacate:

- "[…] prin reglementările cuprinse în […] C. proc. civ., referitoare la data de la care începe să curgă termenul de revizuire, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termenul legal cu cererea de revizuire. Referitor la susținerea autoarei excepției potrivit căreia, dat fiind că hotărârea judecătorească nu i-a fost comunicată, nu a putut exercita, în termenul legal, calea de atac a revizuirii, Curtea reține că stabilirea unor momente diferite de la care începe să curgă termenul de revizuire, în considerarea unor situații diferite, nu contravine prevederilor art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare. […] obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților" (Decizia nr. 235/2003; Decizia nr. 1404/2008; Decizia nr. 4/2016, pct. 14);

- "[…] legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite, în aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termenul legal cu cererea de revizuire. De asemenea, Curtea a reținut că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate" (Decizia nr. 4/2016, pct. 13).

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A. I. R. - S.A. (fostă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - C.N. A.D.N.R. - SA) împotriva Deciziei civile nr. 2680 din 20 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN