ÎCCJ, Decizia nr. 169/2019

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 06.07.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D. și E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți și autentificat prin Încheierea nr. 2192 din 02.10.2013 la Biroul Notarial F., repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâților B. și C., la plata sumei de 62543,53 euro + 11.919,16 RON. În drept, au invocat dispozițiile art. 1235, 1236, 1237, 1238, 1247 și 1249 noul C. civ.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin încheierea de ședință din 22.02.2016, tribunalul a luat act de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea nulități absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 02.10.2013, repunerea în situația anterioară și obligarea pârâților la acoperirea prejudiciului rezultat din executarea silită, precum și declararea inopozabilității față de reclamantă a actului de vânzare-cumpărare încheiat în octombrie 2013, invocând ca temei art. 1562 C. civ. și urm. din noul C. civ. Prin Sentința civilă nr. 1441/14.11.2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată, a admis, în parte, acțiunea, a declarat inopozabil față de reclamantă contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți și autentificat sub nr. x din 02.10.2013 de Biroul Notarial F., a respins celelalte petite ale cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate și a respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată, ca nefondată. Conform art. 453 alin. (2) C. proc. civ., a obligat-o pe reclamanta la plată către pârâții G. a sumei de 2.250 RON, respectiv către pârâții H. a sumei de 2.480 RON, sume reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial. Potrivit art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat, în solidar, pârâții la plata către stat a sumei de 5585 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru acordată reclamantei cu titlu de ajutor public judiciar sub forma scutirii.

Cererea de apel Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât pârâții B. și C., cât și pârâții D. și E.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin Decizia civilă nr. 334A din 16 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții pârâții B. și C., pârâții D. și E., împotriva sentinței tribunalului.

Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs au declarat recursuri pârâții B., C., D. și E., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 24 mai 2018. II. Hotărârile de declinare a competenței Prin Încheierea nr. 736 din 2 aprilie 2019, secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției I civile a aceleiași instanțe. În motivarea încheierii, în esență, s-a reținut că, obiectul litigiului vizează acțiunea formulată de reclamanta A. în constatare a nulității absolute a contractului de vânzare încheiat la autentificat sub nr. x din 02.10.2013 de Biroul Notarial F., și, totodată, repunerea părților în situația anterioară, precum și declararea inopozabilității față de reclamantă a actului de vânzare, în raport cu dispozițiile art. 1235 - 1238, art. 1247 și 1249, art. 1562 și urm. C. civ. Din perspectiva competenței funcționale speciale, prezentul litigiu nu implică aspecte care să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, litigiul pendinte situându-se în limitele unei acțiuni civile față de obiectul și natura cauzei. Secția I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție este instanța competentă să soluționeze litigiile în care se pun în discuție aspecte referitoare la un imobil, prin care se urmărește declararea inopozabilității față de reclamantă a actului de dispoziție încheiat de pârâți în frauda drepturilor sale. Totodată, având în vedere că hotărârile pronunțate de instanțele anterioare au fost date de către secția a IV-a Civilă a Tribunalului București, respectiv a Curții de Apel București, iar instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea recurată este secția I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a cauzei se va declina în favoarea acesteia din urmă. Cauza a fost înregistrată pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 aprilie 2019 și trimisă, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 3. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Încheierea nr. 919 din 15 mai 2019, a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (3) din C. proc. civ., a înaintat dosarul spre competentă soluționare Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivare, s-a reținut, în esență, că litigiul de față, ce are ca obiect o acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/02.10.2013 la Biroul Notarial F., nu se situează în sfera jurisdicțională a completurilor specializate din cadrul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, înființate prin Hotărârea nr. 8/2012 a Colegiului de conducere, în raport cu data înregistrării recursurilor, care este anterioară adoptării Hotărârii nr. 99/20.09.2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, față de obiectul cauzei pe care se grefează cererea de recurs, de data înregistrării acesteia pe rolul instanței supreme (24.05.2018) și de data la care, prin Hotărârea nr. 99/20.09.2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit o altă repartizare între cele două secții ale instanței a cauzelor în funcție de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, respectiv 1 octombrie 2018, se constată că litigiul de față având ca obiect acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/02.10.2013 la Biroul Notarial F. se circumscrie competenței alocate secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Anexa la Hotărârea nr. 8/05.04.2012, acestei instanțe revenindu-i competența de soluționare a recursului. III. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Completul de 5 judecători - legal sesizat, în temeiul art. 136 alin. (3) din C. proc. civ., cu conflictul negativ de competență ivit între două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - analizând normele incidente în privința competenței în această materie, constată și stabilește că aceasta revine secției a II-a civile, potrivit considerentelor ce succedă: Problema de drept supusă analizei o constituie chestiunea conflictuală legată de competența completurilor de judecată ale aceleiași instanțe (în speță, Înalta Curte de Casație și Justiție), respectiv competența materială (ratione materiae), stabilită sub aspect procesual, în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății. Potrivit C. proc. civ., o atare situație este asimilată conflictului negativ de competență, competența pronunțării regulatorului de competență revenind, în cauză, Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Regula în materie de competență este aceea că ea se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul cauzei deduse judecății. Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, începând cu data de 15 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal și Secțiile Unite, cu competență proprie (anterior acestei date, începând cu data de 1 octombrie 2011, organizarea cuprindea, pe lângă cele 4 secții, 4 complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie). În lipsa unor norme de competență materială prin care să se statueze că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de dispoziția legală menționată distinge între competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Alocarea unor competențe specializate, distinct de competențele comune ale completurilor de judecată, care funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, modificată, în parte, prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012. Potrivit Anexei 1 la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012, care cuprinde regulile de înregistrare și repartizare a dosarelor între secția I civilă și secția a II-a civilă, începând cu data de 13 aprilie 2011, în cadrul secției I civile funcționează completuri specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001 (ID 3460), a exproprierii (ID 3590), în materia revendicării imobiliare (ID 3960 și ID 4200). De asemenea, există două completuri specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale. În cadrul secției a II-a civile funcționează completuri specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect raporturile juridice privind societățile comerciale, raporturile juridice dintre profesioniști, obligațiile născute din legi speciale, pretenții, printre acestea fiind enumerată și acțiunea în constatarea nulității și anulabilitate (ID 3240; ID 3415; ID 4120; ID 4340; ID 4520) precum și acțiunea pauliană (ID 4220, ID 3220). De asemenea, conform Hotărârii nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, restul dosarelor civile înregistrate după data de 13 aprilie 2012, având alte obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții, prin utilizarea aplicației Ecris. Prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat unele măsuri pentru echilibrarea activității de judecată de la nivelul secției I civile și a secției a II-a civile, în sensul că a stabilit că, începând cu data de 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competența celor două secții se vor repartiza între acestea "în funcție de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, după cum urmează: secției I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Civil, Proprietate intelectuală, Minori și familie; secției a II-a civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Litigii cu profesioniști, Faliment, Asigurărilor sociale, Litigii de muncă, Drept maritim și fluvial și Insolvența persoanei fizice". În cauză de față, reclamanta a învestit instanțele cu o cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare încheiat între părți și autentificat prin Încheierea nr. 2192/02.10.2013 la Biroul Notarial F., repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâților B. și C., la plata sumei de 62543,53 euro și 11.919,16 RON. Așa cum rezultă din analiza hotărârilor pronunțate de Colegiul de conducere enumerate anterior, acest obiect nu face parte dintre cele ce se circumscriu sferei completurilor specializate din cadrul secției I civile. Având în vedere acest argument, precum și data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - 24 mai 2018, așadar anterior Hotărârii nr. 99 din 20 septembrie 2018, prin care Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit o altă repartizare între cele două secții civile ale instanței, competența urmează a fi stabilită în raport cu dispozițiile Hotărârii nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere. Față de prevederile Anexei 1 la această din urmă hotărâre, se constată că litigiul pendinte se circumscrie competenței alocate secției a II-a civile. În atare situație, Completul de 5 judecători va stabili competența în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a și fost inițial învestită cu soluționarea dosarului, prin repartizare aleatorie.