ÎCCJ, decizie (scj.ro #129070)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Măsuri educative

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs în casație

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 12

Aplicarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenție în condițiile prevăzute în art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen. și în limitele prevăzute în art. 125 alin. (2) C. pen. poate fi verificată pe calea recursului în casație, în temeiul cazului de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 51/RC din 19 februarie 2016

Prin sentința penală nr. 640 din 14 mai 2015 a Judecătoriei Constanța, în baza art. 233 C. pen., cu aplicarea art. 113 C. pen. și art. 5 C. pen. și art. 233 C. pen., cu aplicarea art. 113 C. pen. și art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice prevăzută în art. 120 C. pen., pe o perioadă de 6 luni.

În temeiul art. 121 alin. (1) C. pen., s-a dispus că pe durata măsurii educative a asistării zilnice inculpatul A. trebuie să respecte următoarele obligații.

a) să nu se apropie și să nu comunice cu numitul B.;

b) să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;

c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.

S-a pus în vedere inculpatului A. să respecte programul stabilit de serviciul de probațiune și obligațiile stabilite de instanță.

Prin decizia nr. 117/MP din 11 septembrie 2015, Curtea de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de către procuror împotriva sentinței nr. 640 din 14 mai 2015 a Judecătoriei Constanța, pe care a desființat-o, în parte și, rejudecând, în baza art. 125 alin. (2) raportat la art. 115 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. pen., a dispus măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani a inculpatului A., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie prevăzute în art. 233 C. pen., cu aplicarea art. 113 C. pen. și art. 5 C. pen.

Au fost înlăturate din sentința penală apelată dispozițiile contrare deciziei instanței de apel și au fost menținute celelalte dispoziții.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casație inculpatul A., prin avocat ales C., întemeiat pe cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 17/RC pronunțată la data de 22 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele prevăzute în art. 434 - 438 C. proc. pen., iar motivele invocate se circumscriu cazului de casare indicat. Față de aceste aspecte, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimiterea cauzei completului care judecă recursul în casație, în compunerea de 3 judecători.

Învestită cu soluționarea recursului în casație formulat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată și reține următoarele:

Prin recursul în casație formulat, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținând că măsura aplicată de instanța de apel este în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind rezultatul unei greșite individualizări a măsurii educative aplicate inculpatului.

Apărarea a mai susținut că în art. 114 alin. (1) C. pen. se prevede imperativ că față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate, astfel că măsura internării inculpatului într-un centru de detenție luată de instanța de apel este o măsură de excepție, care nu se impune a fi luată raportat la persoana inculpatului, această măsură nefiind cuprinsă nici în recomandările serviciului de probațiune cu ocazia întocmirii referatului privind pe inculpat.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casație, cu consecința casării deciziei instanței de apel și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că motivele invocate de acesta nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și de a se conforma prevederilor Convenției, în privința asigurării celerității procesului penal prin desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicție.

În acest context, noua legislație procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, și anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de „recurs în casație”, exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Așa cum reiese chiar din Expunerea de motive la proiectul noului Cod de procedură penală, recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile legale.

Potrivit dispozițiilor art. 447 C. proc. pen., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate prin cerere de procuror sau de părți, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. reprezintă expresia principiului consacrat de art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., criticând aplicarea unei măsuri educative privative de libertate, deși, în opinia sa, în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani se poate aplica doar o măsură educativă neprivativă de libertate.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aspectele invocate de către inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., având în vedere că nu există nicio dispoziție expresă prevăzută de legea penală care interzice aplicarea unei măsuri educative privative de libertate unui minor cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani. Mai mult, potrivit art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen., față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se poate lua o măsură educativă privativă de libertate, „atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viața.”

În speță, inculpatul a fost condamnat de instanțele inferioare pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, pentru care legea prevede pedeapsa de la 2 la 7 ani închisoare, fiind astfel incidente dispozițiile art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a dispus luarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani, perioadă ce se încadrează în limitele expres prevăzute de dispozițiile art. 125 alin. (2) C. pen. Or, se reține că pct. 12 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen. este incident atunci când s-au produs erori de drept referitoare la aplicarea pedepsei prin aplicarea unei pedepse neprevăzute de legea penală sau prin depășirea limitelor legale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 117/MP din 11 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.