ÎCCJ, Decizia nr. 87/2021

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 383/A din data de 18 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul petent A. împotriva sentinței nr. 109 din data de 27 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva deciziei nr. 383/A din data de 18 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, contestatorul A. a exercitat calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Prin decizia penală nr. 23/A din data de 22 ianuarie 2021, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 383/A din data de 18 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, secția penală a instanței supreme a reținut că această cale extraordinară de atac reprezintă remediul procesual destinat, în mod esențial, înlăturării unor grave erori de drept procesual pe care le-ar putea conține o hotărâre penală definitivă. Interpretarea dată aspectelor de drept penal substanțial ori modul de evaluare a chestiunilor faptice, ambele existente într-o hotărâre penală definitivă, nu pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac, partea sau participantul interesat având la îndemână, în aceste ultime două situații, alte remedii procesuale cu caracter extraordinar.

Totodată, s-a reținut că, în raport cu natura juridică a contestației în anulare, condițiile în care poate fi promovată o astfel de contestație sunt strict și limitativ prevăzute de lege, pentru a se asigura în mod efectiv securitatea raporturilor juridice tranșate prin hotărârea definitivă.

Așadar, conform legii, hotărârile supuse contestației în anulare sunt hotărârile penale definitive prin care se soluționează acțiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală, așadar, prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei.

În aceste condiții, instanța supremă a constatat că A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 383/A din data de 18 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțate în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă calea de atac formulată de către revizuentul A. împotriva unei hotărâri definitive.

În acest context, s-a subliniat faptul că prin această decizie nu a fost soluționat fondul cauzei, astfel că, decizia atacată de contestatorul A. prin prezenta cale extraordinară de atac nu poate fi supusă contestației în anulare, în condițiile prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.

Prin urmare, s-a constatat că petentul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri care nu poate fi supusă unui astfel de demers juridic, astfel încât cererea de contestație în anulare de față nu întrunește cerințele legale de admisibilitate.

Împotriva deciziei penale nr. 23/A din data de 22 ianuarie 2021, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020 al, A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 22 martie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicție.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 23/A din data de 22 ianuarie 2021, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de același petent împotriva deciziei nr. 383/A din data de 18 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, în cauză, petentul A. a exercitat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legislația procesual penală împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 23/A din 22 ianuarie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 23/A din 22 ianuarie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2021.