ÎCCJ, Decizia nr. 137/2021

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1123 din 25 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 5755 din 20 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

În motivarea acestei decizii, s-a arătat că hotărârile pronunțate în litigiile anterioare nu încalcă autoritatea de lucru judecat, astfel încât nu este posibilă supunerea lor analizei specifice date de procedura revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, nefiind îndeplinită nici condiția identității de obiect.

Împotriva acestei soluții, a declarat recurs A., solicitând admiterea acestuia, constatarea admisibilității în principiu a revizuirii și desființarea celei de a doua hotărâri definitive.

În susținerea căii de atac exercitate, s-a făcut referire la o serie de acte normative, solicitând să se dea prevalență garanțiilor constituționale, precum și faptul că instanța de revizuire a reținut, în mod eronat și contrar probatoriului administrat în cauză, că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale revizuirii.

Examinând decizia recurată, în raport cu actele dosarului, cu critica formulată de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor următoare.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Dispozițiile legale citate, invocate de recurente drept temei al cererii formulate în fața instanței de revizuire, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În speță, însă, se constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat, în raport cu hotărârile judecătorești invocate de recurent ca fiind potrivnice celei ce face obiectul revizuirii.

Privite comparativ, cum în mod judicios a analizat instanța de revizuire, litigiile existente între părți au obiect și cauză diferite, prin aceasta din urmă înțelegându-se scopul urmărit de reclamant la momentul sesizării instanțelor de judecată.

Nefiind îndeplinită condiția identității de obiect și cauză între litigiile în care au fost pronunțate hotărârile în discuție, în mod corect a reținut instanța de revizuire că cele două decizii nu pot fi considerate potrivnice și nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a celei din urmă, în sensul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împrejurarea că litigiile au urmărit, în esență, același scop, anume obținerea certificatului de luptător remarcat prin fapte deosebite, nu reprezintă o condiție suficientă pentru a se putea tranșa asupra îndeplinirii condiției identității de obiect și cauză între cele două litigii, necesară pentru a se reține autoritatea de lucru judecat, și deci a dispozițiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Toate aceste argumente, pentru care cererea de revizuire a fost respinsă, se regăsesc, expuse amplu, în considerentele deciziei atacate, instanța de revizuire analizând temeinic condițiile de admisibilitate a cererii și prezentând pe larg, în mod clar și detaliat motivele pentru care acestea nu sunt îndeplinite în cauză. De aceea, instanța de recurs constată că nu pot fi primite criticile recurentului nici sub aspectul interpretării eronate a argumentelor expuse în susținerea cererii de revizuire.

Considerentele unei hotărâri prin care instanța interpretează texte de lege la modul general sau efectuează analize teoretice ale stărilor de fapt, fără a lămuri direct drepturile părților în cauză nu intră în puterea de lucru judecat.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1123 din 25 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 12 aprilie 2021.