ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3037/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 3 aprilie 2014, reclamanta Asociația A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea Hotărârii Guvernului nr. 741/2013, pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1089/2006, privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea și funcționarea Operei Naționale din București, precum și obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2965 din 4 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței nr. 2965 din 4 noiembrie 2014, a formulat recurs reclamanta Asociația A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă susține că, în raport de circumstanțele cauzei, hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1, art. 2 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 33 din C. proc. civ.

Astfel, prevederile art. 8 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în cauză, întrucât Asociația nu se încadrează în categoria persoanelor vătămate, ci în aceea a organismelor sociale interesate, conform art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, recurenta-reclamantă a formulat o acțiune în contencios administrativ obiectiv și a invocat un interes legitim public, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind singura condiție prevăzută de lege pentru promovarea acțiunii.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 iulie 2015, intimatul-pârât Guvernul României a invocat excepția nulității recursului pentru netimbrare, iar în ceea ce privește recursul, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului, și, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, reținând următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația A. a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal, legalitatea Hotărârii Guvernului nr. 741/2013, pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1089/2006, privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea și funcționarea Operei Naționale din București.

H.G. nr. 741/2003 vizează reorganizarea Operei Naționale București, urmare a fuziunii prin absorbție cu Teatrul Național de Operetă "Ion Dacian", a cărui existență încetează, măsuri care, în opinia reclamantei, au efectul încălcării dispozițiilor art. 33 din Constituție, care garantează accesul la cultură.

În raport de conținutul său, astfel cum a reținut și instanța de fond, H.G. nr. 741/2013 are natura juridică a unui act administrativ individual, emis în scopul executării în concret a legii, cu destinatari expres și individual determinați în cuprinsul său: cele două instituții publice care sunt supuse reorganizării prin absorbție și, respectiv, desființării.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată", iar art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că:

"persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, (...), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale…"

Înalta Curte reține că, în cauza de față, acțiunea nu a fost formulată de unul dintre destinatarii actului administrativ individual (Opera Națională București sau Teatrul Național de Operetă "Ion Dacian"), ci de către reclamanta Asociația A., care și-a justificat interesul procesual prin invocarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și s) din Legea nr. 554/2004, arătând că acționează în calitate de organism social interesat, și nu de persoană vătămată.

Acest specific al cadrului procesual activ determină aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia:

"Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat."

Așadar, Legea nr. 554/2004 recunoaște altor subiecte de drept decât partea vătămată dreptul de a se adresa instanței de contencios administrativ, în considerarea eventualei prejudicieri, prin actul administrativ, a unei categorii mai largi de interese decât interesul particular al persoanei vătămate. Se observă, însă, că acest drept procesual nu poate fi exercitat în mod necondiționat, de către orice persoană fizică sau juridică de drept privat, ci numai de acele subiecte de drept care justifică și un interes legitim privat, sau existența unui drept subiectiv propriu afectat de actul administrativ, pe lângă interesul legitim public a cărui încălcare se susține.

Prin criticile formulate în recurs, reclamanta a susținut inaplicabilitatea dispozițiilor art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, apreciind că acest text este incident doar în cazul formulării unei acțiuni de către partea vătămată (contencios subiectiv), apreciind că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) și s) din Legea nr. 554/2004 (contencios obiectiv), care fac trimitere la posibilitatea organismelor sociale de a invoca, alternativ, fie vătămarea unui interes legitim public, fie vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane fizice determinate.

Această critică este nefondată, recurenta-reclamantă confundând ipotezele juridice reglementate de dispozițiile art. 8 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, al căror conținut a fost redat anterior. Aceste prevederi reglementează două ipoteze distincte, în funcție de calitatea reclamantului ce sesizează instanța de contencios administrativ, aspect dovedit de utilizarea unor termeni diferiți pentru a identifica aceste subiecte de drept ("persoana vătămată" în cuprinsul primului alineat, respectiv "persoanele fizice și juridice de drept privat" în cuprinsul alineatului 11).

Totodată, în funcție de distincția operată în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, între persoana vătămată și grupurile de persoane fizice sau organismele sociale asimilate persoanei vătămate, se observă că art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește condițiile de exercitare a dreptului de contestare a actului administrativ de către persoanele vătămate propriu-zise, iar art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 definește condițiile și limitele dreptului aparținând persoanelor vătămate asimilate.

Întrucât recurenta-reclamantă acționează în virtutea calității sale de organism social interesat, adică de persoană vătămată asimilată, exercitarea dreptului de contestare se realizează în raport de prevederile art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, urmând a se analiza inclusiv limitarea impusă de acest articol în ceea ce privește justificarea prioritară a unui interes legitim privat.

Pe de altă parte, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) și s) din legea nr. 554/2004 nu cuprind dispoziții contrare celor din cuprinsul art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că aceste prevederi se regăsesc în Capitolul I - Dispoziții generale al Legii nr. 554/2004, având ca obiect explicitarea semnificației unor termeni utilizați în cuprinsul actului normativ, fără a reglementa procedurile și condițiile privind exercitarea dreptului de acces la instanța de contencios administrativ, ce sunt definite în art. 7 - 21, grupate în Capitolul II - Procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.

În al doilea rând, art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 acordă organismelor sociale dreptul de a invoca "vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate". Recurenta-reclamantă a oferit o interpretare eronată acestui articol, apreciind că este suficientă invocarea unui interes legitim public, fără a fi necesară îndeplinirea unor condiții suplimentare.

Acest argument este, de asemenea, nefondat, întrucât art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o dispoziție cu caracter general, stabilind doar existența dreptului, aparținând organismelor sociale, de a contesta actul administrativ ce a vătămat un interes legitim public, însă condițiile și limitele de exercitare ale acestui drept sunt reglementate de dispozițiile art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, simpla calitate a recurentei-reclamante de organism social interesat, respectiv asociație ce are drept obiectiv protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nu este suficientă pentru dovedirea interesului legitim privat în susținerea cererii de chemare în judecată, nefiind îndeplinită cerința principală a exercitării dreptului la contestarea actului administrativ prevăzută de art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004. Nefiind probată încălcarea unui drept sau interes legitim privat, recurenta nu poate pretinde anularea actului administrativ doar în considerarea efectului prejudiciabil asupra unui interes legitim public (pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 33 din Constituția României).

Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) și art. 497 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Asociația A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația A. împotriva Sentinței civile nr. 2965 din 4 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM