ÎCCJ, Decizia nr. 131/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin încheierea penală nr. 28/31.10.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 211/RC din 04 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, dispunându-se obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că recurentul a formulat recurs în casație împotriva unei hotărâri definitive care nu era susceptibilă de a fi atacată prin intermediul respectivei proceduri, conform dispozițiilor art. 434 din C. proc. pen.

II. Împotriva încheierii nr. 28/RC din 31 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, A. a exercitat, la data de 4 noiembrie 2019, o cale de atac intitulată "revizuire".

Prin decizia penală nr. 34/C din 04 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A., împotriva încheierii penale nr. 28/31.10.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale, fiind supuse revizuirii doar hotărârile prevăzute în art. 452 alin. (1) din C. proc. pen.

De asemenea, că prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva încheierilor definitive pronunțate în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

III. Împotriva acestei decizii petentul A. a formulat, la data de 15 iulie 2020 recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind stabilit la data de 7 septembrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulate.

IV. Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de recurent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 34/C din 04 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta împotriva încheierii penale nr. 28/31.10.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost, de asemenea respinsă contestația formulată împotriva încheierii prin care s-a respins o cerere de recurs în casație în procedura de filtru.

În raport cu aceste dispoziții legale se constată că în C. proc. pen. nu se reglementează un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție împotriva încheierilor prin care se respinge cererea de recurs în casație, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate, acestea fiind definitive.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) teza finală din C. proc. pen., hotărârea prin care este respinsă cererea de revizuire este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

În acest context, formularea unei căi de atac care nu mai este reglementată de legislația actuală, împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare constituie un aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele anterior expuse, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 34/C din 04 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 34/C din 04 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 septembrie 2020.