ÎCCJ, Decizia nr. 119/2021

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 303 din 4 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 22 februarie 2018, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Împotriva Încheierii nr. 303 din 4 aprilie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, petentul A. a formulat cerere de revizuire.

Prin Decizia penală nr. 447 din data de 11 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 303 din data de 4 aprilie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Deciziei penale nr. 447 din data de 11 mai 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, recurentul A. a depus o cerere prin care a menționat că formulează "recurs conform art. 516 pct. 2 din C. proc. civ..".

Prin adresa din 30 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus restituirea cererii către recurent cu mențiunea de a preciza obiectul căii de atac pe care înțelege să o formuleze în raport cu dispozițiile din C. proc. pen.

La data de 5 iunie 2018, recurentul A. a depus o cerere prin care a menționat că obiectul căii de atac este recurs în casație, conform art. 433 și următoarele din C. proc. pen.

Prin Încheierea nr. 389/RC din data de 6 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 447 din data de 11 mai 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Încheierii nr. 389/RC din data de 6 noiembrie 2018, pronunțate de secția penală a instanței supreme, în Dosarul nr. x/2018, recurentul A. a declarat o cale de atac intitulată "recurs, conform art. 465 C. proc. pen. și art. 413 pct. 16 C. proc. civ..", solicitând a-i fi admis recursul "ca un drept la justiție, la apărarea drepturilor fundamentale".

Prin Decizia penală nr. 47/A din data de 19 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de recurentul A. împotriva Încheierii penale nr. 389/RC din data de 6 noiembrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune astfel, instanța supremă a reținut că petentul și-a intitulat calea de atac "recurs", însă această cale de atac a fost întemeiată pe dispozițiile art. 465 din C. proc. pen., dispoziții ce reglementează revizuirea în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, s-a reținut că potrivit art. 465 alin. (1) din C. proc. pen., "(1) Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

În aceste condiții, secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat că lipsește însăși premisa sesizării instanței cu o cerere de revizuire întemeiată pe art. 465 din C. proc. pen., respectiv aceea ca în cauză Curtea Europeană a Drepturilor Omului să fi pronunțat o hotărâre prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale, nefiind incidentă procedura de revizuire reglementată de textul indicat în cererea introductivă. De altfel, s-a reținut că, la interpelarea instanței, petentul A. a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil în general.

Totodată, în ceea ce privește criticile vizând interpretarea eronată a probelor în cauză, s-a constatat că nici aceasta nu poate fi subsumată vreunui motiv de revizuire.

Astfel, prima instanță a făcut referire la dispozițiile art. 459 alin. (3) din C. proc. pen. conform cărora "instanța, în vederea stabilirii admisibilității în principiu, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

De asemenea, în considerentele hotărârii contestate, s-a făcut referire la prevederile art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. conform cărora în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Examinând actele dosarului, secția penală, a instanței supreme a reținut că prin Încheierea nr. 389/RC din data de 6 noiembrie 2018, pronunțate în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 447 din data de 11 mai 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018.

Astfel, s-a constatat că încheierea atacată nu vizează aspecte legate de fondul cauzei, ci analizează condițiile de admisibilitate a unei căi extraordinare de atac. Or, revizuirea privește numai hotărâri judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești. Hotărârile judecătorești care rezolvă fondul cauzei sunt acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța penală rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Prin urmare, s-a subliniat faptul că cererea de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive prin care nu s-a soluționat fondul cauzei este inadmisibilă, întrucât în situația contrară, s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile (...) pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Împotriva Deciziei penale nr. 47/A din data de 19 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, revizuentul A. a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 10 mai 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public, precum și cele ale contestatorului revizuent fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de revizuent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În cauză, revizuentul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva Deciziei penale nr. 47/A din data de 19 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta împotriva Încheierii penale nr. 389/RC din data de 6 noiembrie 2018, încheiere prin care secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 447 din data de 11 mai 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., încheierea prin care se respinge cererea de recurs în casație, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate, este definitivă.

În raport cu aceste dispoziții legale, se constată că în C. proc. pen. nu se reglementează un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție împotriva încheierilor prin care se respinge cererea de recurs în casație, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate, acestea fiind definitive.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) teza finală din C. proc. pen., hotărârea prin care este respinsă cererea de revizuire este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Având în vedere că hotărârea împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a revizuirii (Încheierea penală nr. 389/RC din data de 6 noiembrie 2018) este definitivă, și hotărârea prin care a fost respinsă cererea de revizuire are la rândul său caracter definitiv, calea de atac a contestației fiind exercitată de revizuentul A. împotriva unei hotărâri definitive.

În acest context, exercitarea contestației împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare constituie un aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 47/A din data de 19 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul revizuent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 47/A din data de 19 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2021.

GGC - GV