ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 779/2016

Obiectul acțiunii Prin contestația înregistrată la data de 24 noiembrie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014, reclamanta Societatea Timișoara, în contradictoriu cu pârâții Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2014 (BEC), Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a solicitat anularea Deciziei nr. 155 D din 21 noiembrie 2014 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2014 și luarea de măsuri legale împotriva persoanelor responsabile de situația prezentată, respectiv transmiterea întâmpinării și a probelor ce o susțin (listele de semnături ale unor persoane vătămate prin împiedicarea exercitării dreptului de a alege și procesul-verbal cu rezultatele votării) către organele de poliție și parchet, abilitate să efectueze cercetări pentru infracțiunea de împiedicarea exercitării drepturilor electorale prevăzută de art. 385 alin. (1) C. pen., față de domnul A., președintele Biroului electoral al secției de votare nr. 61 Paris-Franța și față de alți autori care urmează a fi identificați (indiciile din presă și din comunicatul BEC nr. 25 din 2 noiembrie 2014, reluat în răspunsul transmis de BEC Societății Timișoara în 3 noiembrie 2014 arătând implicarea Ministerului Afacerilor Externe și a Guvernului României).

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 787 din 19 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de reclamanta S.C. Societatea Timișoara în contradictoriu cu pârâții Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2014 (BEC), Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Recursul. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Societatea Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile aduse hotărârii atacate vizează următoarele aspecte: - Prin însăși motivarea instanței de fond se încalcă un principiu fundamental al procesului civil prevăzut de art. 5 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia "niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau este incompletă", astfel că este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., cu consecința trimiterii cauzei spre o nouă judecată; - Totodată, s-a arătat că se impune casarea primei hotărâri pentru încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), prin respingerea cererii ca inadmisibilă. S-a susținut că pentru cazurile în care nicio norma specială nu prevede posibilitatea unei anumite instanțe judecătorești de a exercita controlul judecătoresc asupra hotărârilor unor altor organe cu activitate jurisdicțională, se aplică dispozițiile art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004, precum și art. 1 alin. (1) din aceeași lege. - Prin respingerea ca inadmisibilă a cererii adresată instanței de fond s-a încălcat art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - dreptul la un proces echitabil și art. 13 din Convenție - dreptul la un recurs efectiv; - S-a arătat că, deși potrivit art. 17 alin. (3) din Legea nr. 370/2004, decizia BEC este obligatorie, acest fapt nu duce la concluzia că aceasta ar fi și definitivă, fără cale de atac. - Pe fondul cauzei s-a arătat că se impune invalidarea deciziei Biroului Electoral Central și sesizarea organelor de cercetare penală, susținerile președintelui secției de votare nr. 61 Paris fiind combătute de procesul-verbal privind consemnarea rezultatelor votării. - Pentru toate aceste argumente, s-a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488, pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Apărările intimaților Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Autoritatea Electorală Permanentă a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală și temeinică, dat fiind faptul că potrivit dispozițiilor din Legea nr. 370/2004 nu se prevede nici o cale de atac împotriva deciziilor pronunțate în apel de birourile electorale superioare birourilor electorale ale secțiilor de votare cu privire la procesul de votare. Prin punctul de vedere întocmit la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, depus la data de 30 octombrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că, din analiza coroborată a dispozițiilor Legii nr. 370/2004, rezultă că Decizia nr. 155 D din 21 noiembrie 2014 a Biroului Electoral Central nu poate fi supusă controlului judecătoresc.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 ianuarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta Societatea Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 787 din 19 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele: 6.1 Argumentele de fapt relevante. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII a de contencios administrativ și fiscal, la data de 24 noiembrie 2014, reclamanta Societatea Timișoara, în contradictoriu cu pârâții Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2014 (BEC), Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a contestat Decizia nr. 155 D din 21 noiembrie 2014 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2014, solicitând anularea acesteia și luarea de măsuri legale împotriva persoanelor responsabile de situația prezentată, sesizarea organelor penale pentru efectuarea de cercetări pentru infracțiunea prevăzută de art. 385 alin. (1) C. pen. Prin Decizia nr. 155 D din 21 noiembrie 2014 a Biroului Electoral Central s-a respins ca inadmisibilă contestația nr. 266 din 20 noiembrie 2014 formulată de Societatea Timișoara împotriva Deciziei nr. 10 din 18 noiembrie 2014 a Biroului electoral nr. 48 pentru secțiile de votare din străinătate, invocându-se faptul că Decizia nr. 10 din 18 noiembrie 2014 este definitivă. Soluția instanței de fond a fost de respingere a cererii de anulare ca inadmisibilă, motivat de faptul că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 370/2004, coroborate cu art. 42 alin. (3) și (4) și art. 17 alin. (3) din același act normativ, conduc la concluzia că Decizia nr. 155D din 21 noiembrie 2014 privind soluționarea contestației formulate de societatea petentă cu privire la activitatea Biroului Electoral pentru Secțiile de Votare din Străinătate nr. 48 este definitivă, fără a mai exista posibilitatea atacării lor în fața instanței. Din această perspectivă, nu se poate reține incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., cu referire la încălcarea art. 5 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia "niciun judecător nu poate refuza să judece pe motive că legea nu prevede, este neclară sau este incompletă". Instanța de control judiciar are de analizat dacă norma specială, respectiv Legea nr. 370/2004, prevede sau nu posibilitatea atacării deciziei mai sus menționate în contenciosul administrativ, iar soluția primei instanțe, este evident că nu se încadrează într-un refuz de soluționare a cauzei, ci este fundamentată pe principiul consacrat de art. 126 alin. (2) din Constituția României, potrivit căruia competența unei instanțe judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.: În drept, decizia contestată a fost emisă în baza dispozițiilor art. 17 alin. (3) din Legea nr. 370/2004 care prevăd că "Deciziile Biroului Electoral Central se adoptă pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei legi, pentru admiterea sau respingerea protocolului de constituire a unei alianțe electorale, pentru înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor, pentru înregistrarea sau respingerea înregistrării semnelor electorale, pentru soluționarea întâmpinărilor și contestațiilor care sunt de competența sa (subl. n.) precum și pentru alte cazuri prevăzute de prezenta lege. Deciziile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autoritățile, instituțiile publice, birourile electorale, organismele cu atribuții în materie electorală, precum și pentru toți participanții la alegeri, se comunică părților interesate și se aduc la cunoștința publică prin afișare pe pagina proprie de internet". Potrivit alin. (4) al aceluiași articol: Hotărârile Biroului Electoral Central se adoptă pentru interpretarea unitară a prezentei legi, sunt general obligatorii și se aduc la cunoștința publică prin afișare pe pagina proprie de internet și prin publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I. Or, verificând conținutul Legii nr. 370/2004, instanța constată că nu se specifică/nu se menționează că hotărârile prin care Biroul Electoral Central realizează exclusiv interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legii ar putea fi contestate, astfel încât, interpretarea per a contrario și teleologică a prevederilor mai sus menționate impune concluzia că aceste hotărâri au fost exceptate de la controlul judecătoresc, fiind obligatorii pentru toate birourile electorale din țară, precum și pentru toate organismele cu atribuții în materie electorală. Dacă ar fi existat o astfel de posibilitate, aceasta ar fi fost indicată expres de către legiuitor, așa cum a făcut-o în alte situații, (art. 6 alin. (4) și (5), art. 25 când competența de soluționare a contestației aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 47 alin. (12) când competența de soluționare a contestației aparține Curții de Apel București). În ceea ce privește aprecierea recurentei, în sensul că, deși legea nu cuprinde dispoziții care să prevadă posibilitatea contestării deciziei, aceasta poate fi atacată potrivit legii contenciosului administrativ, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 exceptează de la controlul instanței de contencios actele administrative pentru care este prevăzută prin lege organică o altă procedură. Totodată, cadrul procesual este stabilit de către reclamantă, care a înțeles să formuleze contestația împotriva Deciziei nr. 10 din data de 18 noiembrie 2014 a Biroului Electoral pentru Secțiile de Votare din Străinătate nr. 48, întemeiată pe dispozițiile art. 17 din Legea nr. 370/2004, în fața Biroului Electoral Central. De altfel, în materie electorală, condițiile pentru exercitarea dreptului de acces la justiție sunt prevăzute limitativ de Legea nr. 370/2004, iar prezenta cale de atac judiciară, exercitată de contestatoare, nu este reglementată de lege, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție va da prioritate finelui de neprimire, menținând soluția primei instanțe. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a mai pronunțat, în situații similare și prin alte decizii (ex. Decizia nr. 290/2013, 1064/2016).

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingea recursului, ca nefondat.