ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2596/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2596/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I civilă, la data de 19 decembrie 2014, reclamanții Comuna Romuli prin primar și Ocolul Silvic Comunal Romuli RA au formulat acțiune civilă în contradictoriu cu pârâții Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Maramureș și Ocolul Silvic Dragomirești, solicitând să se constate antrenarea răspunderii civile contractuale, în solidar, a pârâților, în conformitate cu prevederile art. 1350 din C. civ., pentru prejudiciul cauzat ca urmare a neîndeplinirii/îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor/obligațiilor contractuale asumate potrivit Contractului nr. x din 11 mai 2007; obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 274.622 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat comunei Romuli, precum și a dobânzii legale penalizatoare aferente pentru fiecare zi de întârziere, de la momentul exigibilității obligației de plată și până la momentul achitării efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din data de 5 martie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I civilă cauza a fost trimisă spre competentă soluționare la secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Prin Sentința civilă nr. 686/2016 din 6 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Comuna Romuli prin primar și Ocolul Silvic Comunal Romuli RA în contradictoriu cu pârâții Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Maramureș și Ocolul Silvic Dragomirești, și, în consecință, au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 125.582,33 RON (TVA inclus, de 24.306,26 RON) cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data punerii în întârziere - 4 octombrie 2014 până la plata efectivă a datoriei.
De asemenea, au fost obligate pârâtele să plătească reclamantelor suma de 3.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut că prin încheierea de ședință de la data de 10 aprilie 2015 a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată prin întâmpinare, declarându-se competentă a soluționa litigiul ce privește o cauză civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA prin Direcția Silvică Maramureș, solicitând, pe baza probelor din dosarul cauzei și a motivelor de fapt și de drept, admiterea apelului, iar după rejudecare fondului schimbarea în tot a hotărârii atacate, ca fiind netemeinică, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții din prezenta cauză, cu toate capetele de cerere, ca nefondată și neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă
Prin Încheierea din data de 16 mai 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă s-a respins scoaterea de pe rol a cauzei și transpunerea pe rolul secției a III-a de contencios administrativ și fiscal, urmând să fie trimis dosarul spre repartizare aleatorie.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că litigiul nu intră în competența de soluționare a secției a II-a civile, nefiind un litigiu între profesioniști. De asemenea, a reținut că hotărârea a fost pronunțată de secția de contencios administrativ a tribunalului, motiv pentru care cauza a fost trimisă secției specializate de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj.
2.2. Hotărârea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal
Prin Încheierea civilă nr. 28/2017 din 16 iunie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut faptul că cererea introductivă, obiect al Dosarului nr. x/2014, a fost înregistrată pe rolul secției I-a civilă din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud cu obiectul "acțiune în daune contractuale - pretenții", iar prin Încheierea de ședință din data de 5 martie 2014 s-a constatat că, din eroare, a fost înregistrată cauza pe rolul secției I-a civilă, întrucât reclamanții au înțeles să se adreseze secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bistrița-Năsăud, reținând faptul că reclamanții au invocat prevederile legale aplicabile raporturilor între profesioniști.
Instanța specializată de contencios administrativ și fiscal a constatat că pricina a fost soluționată în fond de completul C3LP, specializat în litigiile între profesioniști și nu a fost invocată excepția necompetenței materiale a instanței civile în soluționarea cererii.
De asemenea, instanța a reținut că prima instanță a motivat soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată pe dispozițiile răspunderii civile contractuale, iar nu pe dispozițiile din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De asemenea, a constatat instanța că și calea de atac indicată în dispozitiv corespunde dreptului comun.
Ca atare, instanța a reținut că sentința apelată a fost pronunțată de un complet specializat în litigii între profesioniști și că atâta vreme cât excepția necompetenței materiale a completului specializat în litigiile între profesioniști nu a fost invocată în termenul procedural, judecarea căii de atac a apelului nu poate reveni secției de contencios administrativ a curții de apel. Natura administrativă a litigiului nu poate fi reținută din oficiu în apel, întrucât ar fi trebuit să reprezinte argumentul pentru declinarea competenței materiale a primei instanțe.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență, întrucât dispozițiile art. 136 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere."
C. proc. civ. reglementează, față de codul anterior, pentru prima dată prin art. 136, procedura de soluționare a conflictelor de competență dintre două secții sau complete specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două secții ale Curții de Apel Cluj, îl constituie problema instanței competente funcțional să soluționeze apelul, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța civilă a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect pretenții privind daune contractuale, întemeiată pe dispozițiile răspunderii civile contractuale din C. civ., iar prima instanță, civilă, complet specializat în litigii între profesioniști, a pronunțat hotărârea pe fondul cauzei. După exercitarea căii de atac reglementate de lege, conform art. 466 din C. proc. civ., secțiile Curții de Apel Cluj (civilă și contencios administrativ fiscal) și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei.
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Înalta Curte reține că declinarea competenței în faza procesuală de soluționare a unei căi de atac, fără ca ea să fie invocată prin motivele de apel ori fără ca necompetența să fie invocată în condițiile prevăzute de normele procesuale, nu mai este posibilă, legea nereglementând o asemenea situație. Astfel, se constată că expirarea termenului în care putea fi invocată excepția necompetenței materiale are drept consecință consolidarea competenței instanței inițial învestite, chiar și în situația în care aceasta nu era competentă material să soluționeze pricina în raport cu obiectul acesteia.
Înalta Curte reține că prima instanță, respectiv Tribunalul Bistrița-Năsăud, complet constituit pentru soluționarea unei cauze civile, prin încheierea din data de 10 aprilie 2015, și-a verificat din oficiu competența și a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza. Ca atare, întrucât în calea de atac exercitată nu s-a criticat hotărârea pronunțată cu privire la competența instanței civile, rezultă că instanța sesizată cu soluționarea căii de atac era legată de soluția pronunțată asupra competenței.
Pentru aceste motive, constatând că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată de un complet civil, specializat în litigii între profesioniști, Înalta Curte reține că și calea de atac exercitată nu poate fi soluționată decât de un complet civil și nu de o instanță specializată de contencios administrativ și fiscal.
Pentru aceste considerente, conflictul de competență ivit va fi soluționat în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții Ocolul Silvic Comunal Romuli R.A. și comuna Romuli prin primar în contradictoriu cu pârâții Direcția Silvică Maramureș, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Maramureș și Ocolul Silvic Dragomirești în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2017.
Procesat de GGC - LM