ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5278/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5278/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 11 decembrie 2018
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud la 17 iulie 2015 sub nr. x/2015 și precizată ulterior, reclamantul Ocolul Silvic Maieru R.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 34.443,15 RON, reprezentând penalități contractuale de 0,15%, pentru fiecare zi de întârziere la plata facturilor emise în anul 2012, începând cu data scadenței și până la data plății debitului principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 și art. 541 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 216/2017 din 15 februarie 2017, Judecătoria Năsăud a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul Ocolul Silvic Maieru R.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L.; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 34.443,15 RON, reprezentând penalități de întârziere, aferente obligației de plată a facturilor emise în perioada cuprinsă între 25 ianuarie 2012 și 12 decembrie 2012, începând cu data scadenței și până în ziua plății efective; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.708 RON.
Împotriva acestei sentințe, pârâta S.C. A. S.R.L. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 592/2018 din 7 iunie 2018, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de apelanta-pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 216/2017 din 15 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Năsăud și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat-o pe pârâă la plata către reclamant a sumei de 30.286,75 RON, cu titlu de penalități de întârziere, începând cu data scadenței și până în ziua plății efective; l-a obligat pe intimatul-reclamant la plata către apelanta-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 236,2 RON.
Împotriva încheierii din 17 ianuarie 2018 și deciziei civile nr. 592/2018 din 7 iunie 2018, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ocolul Silvic Maieru R.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la 14 august 2018.
Tribunalul Bistrița-Năsăud a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrat pe rolul secției a II-a Civile la 10 septembrie 2018.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unor hotărâri pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă încheierea din 17 ianuarie 2018 și decizia civilă nr. 592/2018 din 7 iunie 2018, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.
Fiind atacate hotărâri pronunțate în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestor hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Bistrița-Năsăud este Curtea de Apel Cluj, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant Ocolul Silvic Maieru R.A. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2018 și a deciziei civile nr. 592/2018 din 7 iunie 2018, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, în favoarea Curții de Apel Cluj.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.