ÎCCJ, decizie (scj.ro #158179)

Prin sentința civilă nr. 686 din 6 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/112/2014*, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții Comuna Romuli - prin primar și Ocolul Silvic Comunal Romuli RA, în contradictoriu cu pârâții Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Maramureș și Ocolul Silvic Dragomirești și, în consecință: au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 125.582,33 lei (TVA inclus, de 24.306,26 lei) cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data punerii în întârziere - 04.10.2014 până la plata efectivă a datoriei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în aplicarea legilor de retrocedare a fondului funciar, Comuna Romuli a primit o suprafață de 364,8 ha fond forestier în raza administrativ teritorială a orașului Borșa, proprietatea forestieră fiind încadrată integral în Parcul Național al Munților Rodnei.

De la momentul punerii în posesie, în anul 2007 și până în anul 2013, pădurile din această zonă au fost administrate de Direcția Silvică Maramureș, prin Ocolul Silvic Borșa și apoi Ocolul Silvic Dragomirești, în baza Contractului de asigurare servicii silvice pentru păduri proprietate privată nr. 1176/11.05.2007 și a actelor adiționale ulterioare.

Datorită faptului că Ocolul Silvic Dragomirești, care preluase administrarea din anul 2012 de la Ocolul Silvic Borșa, a renunțat în mod unilateral la administrarea silvică a pădurilor proprietate publică a comunei Romuli, începând cu data de 12 mai 2012 s-a procedat la predarea suprafețelor forestiere către Ocolul Silvic Comunal Romuli, printr-o inspecție de fond.

Inspecția de fond s-a finalizat printr-un Raport cu privire la rezultatul controlului efectuat în fondul forestier proprietate publică a comunei Romuli, cu ocazia predării-primirii de la Ocolul Silvic Dragomiresti către Ocolul Silvic Comunal Romuli, încheiat de către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Cluj-Napoca (ITRSV Cluj-Napoca).

Prin acest raport, necontestat de pârâte, s-a arătat că, în total, au fost identificate, inventariate și marcate un nr. de 545 cioate provenite din arbori tăiați ilegal. S-a calculat, în urma prelucrării datelor primare, că volumul arborilor prejudiciați este de 554 mp, iar valoarea acestora, calculată după diametrul la cioată, este de 210.954 lei, cu TVA inclus. S-a menționat că valoarea a fost dublată conform prevederilor art. 105 alin. 2 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic.

Pe de altă parte, s-a constatat că un nr. de 172 arbori, din totalul de 455, au fost tăiați și abandonați la cioată, cu un volum de 170 mc și că acest material lemnos a fost predat în gestiunea pădurarului A. de la Ocolul Silvic Comunal Romuli conform procesului-verbal de confiscare și dare în custodie din 7.07.2014.

Primăria comunei Romuli a solicitat să fie inventariate și cioatele care au prezentat o amprentă pentagonală ca urmare a controalelor de fond din anii anteriori, rezultând că au fost identificate 33 de cioate, conform actelor de control prezentate în tabelul de la fila 3 din raport, însă, în raportul ITRSV Cluj-Napoca s-a menționat că, în realitate, în teren au fost identificate și inventariate un nr. de 325 de astfel de cioate, cu un volum calculat de 560 mc, iar valoarea acestora este de 274.622 lei, din care TVA 53.153 lei, cu precizarea că și de această dată s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. 2 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu privire la dublarea valorii prejudiciului.

S-a concluzionat prin raportul menționat că, urmare controlului de fond efectuat în pădurea proprietate publică a comunei Romuli, de pe suprafața administrativ teritorială a comunei Moisei, județul Maramureș, au fost inventariate în total un nr. de 870 cioate (545+325) provenite din  arbori tăiați în mod ilegal. Din acest total, un nr. de 545 cioate au fost marcate cu dispozitivul de marcat cu amprentă triunghiulară și indicativ AP03-25, utilizându-se pentru amprentare vopsea de culoare roșie, iar diferența de 325 cioate identificate și inventariate, prezentau amprentă pentagonală și indicativul PS sau MM-11-02  cu vopsea de culori diferite (albastru, galben și verde).

De asemenea, s-a reținut în raportul ITRSV Cluj-Napoca că, nefiind depistați autorii care au efectuat tăierea, responsabilitatea revine personalului silvic de conducere și cu atribuții de pază de la Direcția Silvică Maramureș, respectiv Ocolul Silvic Dragomirești și fostul Ocol Silvic Borșa, fiind indicate în drept prevederile Regulamentului de pază a fondului forestier aprobat prin H.G. nr. 1076/20.09.2009.

Reclamantele Comuna Romuli - prin primar și Ocolul Silvic Comunal Romuli au înțeles să promoveze prezenta acțiune pentru recuperarea prejudiciului produs prin tăieri ilegale, ca urmare a administrării defectuoase efectuate de către Direcția Silvică Maramureș și Ocolul Silvic Dragomirești, în baza Contractului de prestări servicii silvice nr. 176/2007.

Deși reclamantele au invocat dispoziții din Noul Cod civil cu privire la răspunderea contractuală, respectiv art. 1350 și 1519, prima instanță a reținut că pentru raporturile juridice încheiate anterior acestui act normativ (în cauză, contractul părților s-a încheiat la data de 11.05.2007), sunt aplicabile prevederile din Vechiul Cod civil de la 1864, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009.

Prin Raportul de expertiză tehnico-judiciară efectuată în cauză s-a stabilit că volumul de masă lemnoasă aferent celor 325 de cioate (au fost avute în vedere și carnetele de inventariere depuse la dosar la solicitarea instanței) este de 553,76 mc, cu o valoare totală 125.582,33 lei, din care TVA de 24.306,26 lei. În cazul în care s-ar dubla această valoare, în baza prevederilor art. 105 alin. 2 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, valoarea prejudiciului ar fi de 251.164,66 lei, din care TVA 48.612,51 lei, însă expertul a opinat că aceste prevederi, ce dublează valoarea prejudiciului, nu ar fi aplicabile în cauză.

Prima instanță a apreciat că prevederile art. 105 alin. 2 din Legea nr. 46/2008- Codul silvic se aplică doar în situația răspunderii instituite prin art. 104 și urm. din Legea nr. 46/2008.

În cazul răspunderii contractuale, însă, întemeiată pe dispozițiile art. 969 și urm. C. civ. de la 1864 (aplicabil în speță), răspunderea pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale trebuie să fie pentru un prejudiciu concret, real, conform prevederilor contractului părților. Potrivit art. 1 lit. a) din Contractul de asigurare a serviciilor silvice nr. 1.176/11.05.2007, obiectul raportului juridic contractual îl constituie asigurarea pazei pădurilor în vederea păstrării integrității, prevenirii incendiilor de pădure, prevenirii tăierilor ilegale, distrugerii sau degradării vegetației forestiere, sau altor fapte infracționale și contravenționale. Totodată, printre obligațiile instituite în sarcina prestatorului, astfel cum sunt indicate la art. 5 din Contract (reiterate în art. 12 din actele adiționale), se prevede expres obligația: să asigure pază pădurii, prin personal silvic de specialitate, în vederea prevenirii tăierilor ilegale; să încheie proces-verbal de infracțiune sau contravenție pentru săvârșirea unor fapte penale ori contravenționale; să răspundă de pagubele produse în perimetrul terenurilor ce fac obiectul contractului, iar beneficiarul va recupera prejudiciul direct de la prestator prin mijloace de plată legale sau la înțelegere; să efectueze controale periodice de fond și parțiale în suprafața primită în pază conform Regulamentului de pază; în cazul în care pădurarul, gestionar al cantonului de pază, nu justifică prin procese-verbale de contravenții sau infracțiuni tăierile ilegale de arbori sau alte pagube ce se produc, proprietarul va fi despăgubit în conformitate cu O.U.G. nr. 85/2006. Plata despăgubirilor se va face în termen de 60 de zile de la constatarea pagubei.

Calcularea pagubelor pentru prejudiciile produse din nerespectarea contractului se face în baza O.U.G. nr. 85/2006 aprobată și modificată prin Legea nr. 84/2007, iar expertul a făcut precizarea, în concluziile raportului, că valoarea prejudiciului corespunzător pentru cele 325 de cioate s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 2 - 3 din acest act normativ, valoarea totală fiind de 125.582,33 lei astfel că acțiunea s-a admis în limita acestei sume reprezentând prejudiciul efectiv calculat în condițiile contractului părților, prin expertiza tehnică.

Totodată, în temeiul prevederilor O.G. nr. 13/2011, raportat la art. 1082 C. civ. de la 1864, pârâtele au fost obligate și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente fiecărei zi de întârziere de la momentul exigibilității obligației de plată, respectiv data punerii în întârziere (04.10.2014) și până la data achitării efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Maramureș, solicitând, pe baza probelor din dosarul cauzei și a motivelor de fapt și de drept, admiterea apelului, iar după rejudecarea fondului, schimbarea, în tot, a hotărârii atacate, ca fiind netemeinică, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții din prezenta cauză, cu toate capetele de cerere.

În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și urm., art. 480 alin. 2 C.proc.civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 martie 2017, intimații Comuna Romuli și Ocolul Silvic Comunal Romuli R.A. au solicitat în principal, pe cale de excepție, respingerea apelului ca tardiv, iar, pe fond, respingerea apelului promovat în cauză, menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală și cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data de 16.05.2017 s-a dispus scoaterea de pe rolul Secției a II-a civile a cauzei și transpunerea acesteia pe rolul Secției a III-a de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Cluj, cauza fiind înregistrată la această secție sub nr. x/112/2014**.

Prin încheierea civilă nr. 28 din 16 iunie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/112/2014** al Curții de Apel Cluj, Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Secției a III-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj, ridicată din oficiu.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2596 din 22.09.2017, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Ocolul Silvic Comunal Romuli R.A. și comuna Romuli, prin primar, în contradictoriu cu pârâții Direcția Silvică Maramureș, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Maramureș și Ocolul Silvic Dragomirești, în favoarea Curții de Apel Cluj, Secția a II-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 141 din 13 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/112/2014*** a fost respins apelul declarat de apelanta Regia Națională A Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 686, pronunțată la data de 6.12.2016 în dosarul nr. x/112/2014* al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care a păstrat-o în întregime.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de control judiciar a analizat motivele de apel prin prisma incidenței dispozițiilor art. 477 C.proc.civ. cu referire la limitele efectelor devolutive, determinate de ceea ce s-a apelat, iar concluzia a fost aceea că toate celelalte condiții ale răspunderii civile contractuale în cauza dedusă judecății (neexecutarea totală sau parțială sau executarea necorespunzătoare calitativ sau cantitativ; culpa sau vinovăția debitorului și raportul de cauzalitate în forma tranșată de prima instanță) sunt necontestate și, ca atare, sunt însușite de către apelanți, prin urmare nu au făcut obiectul analizei instanței de control judiciar.

Această concluzie s-a desprins din perspectiva faptului că obiectul prezentei cauze este atragerea răspunderii civile contractuale, așa cum în mod întemeiat a stabilit prima instanță, în concordanță cu prevederile art. 1 lit. a din Contractul de asigurare a serviciilor silvice nr. 1176 din 11.05.2007.

Prin apelul formulat s-a susținut că acțiunea reclamanților are la bază mențiunile consemnate în Raportul nr. 7960 din 04.08.2014 al I.T.R.S.V. iar aceasta nu are la bază un control de fond, astfel cum se impunea în mod legal.

Instanța de apel a înlăturat, ca nefondată, această critică, întrucât în însuși cuprinsul Raportului I.T.R.S.V. Cluj-Napoca nr. 7960 din 04.08.2014 pag.1 se specifică efectuarea unui control de fond în perioada 12 mai - 5 iunie, iar mai apoi se arată că inspecția de fond s-a executat la solicitarea comunei Romuli ca urmare a denunțării de către Ocolul Silvic Dragomirești a contractului de administrare încheiat între Direcția Silvică Maramureș și Primăria Comunei Romuli prin adresa nr. 1840 din 28.04.2014.

Coroborând starea de fapt cu conținutul Raportului sus menționat și prevederile normative incidente în cauză, instanța de apel a concluzionat că suntem în prezența unui control de fond valabil, întocmit în condițiile legii, care constituie un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004 și care, până în prezent, nu a fost contestat, astfel că se bucură de eficacitate și opozabilitate.

În același timp, raportul de control are ca obiect, așa cum de altfel rezultă din însăși denumirea sa, rezultatul controlului de fond efectuat în fondul forestier proprietatea publică a comunei Romuli cu ocazia predării/primirii de la Ocolul Silvic Dragomirești către Ocolul Silvic Comunal Romuli, fiind aprobat de Inspectorul șef, comunicat persoanelor interesate și necontestat până în prezent de pârâții-apelanți.

Instanța de apel a apreciat că referirile apelantului la incidența prevederilor H.G. nr. 1076/2009 pentru aprobarea Regulamentului de pază a Fondului Forestier nu se aplică prezentei cauze câtă vreme reglementarea normativă are ca obiect răspunderea personalului silvic pentru pagubele produse fondului forestier prin neexercitarea corespunzătoare a obligațiilor de serviciu (art. 9), în timp ce în cauza dedusă judecății obiectul acesteia îl constituie atragerea răspunderii contractuale a administratorului de fond forestier, în calitate de cocontractant, care a exercitat necorespunzător o obligație asumată prin contract - art. 5 și prin care s-a produs un prejudiciu reclamantei-intimate.

O altă critică a vizat presupusa imposibilitate de determinare a prejudiciului ca urmare a neidentificării de către expertul judiciar a cioatelor constatate și consemnate în Raportul I.T.R.S.V. nr. 7960 din 04.08.2014.

Instanța de apel a reținut că în cuprinsul Raportului sus menționat, la pag.3 ultimul paragraf, se consemnează, în mod expres, faptul că „în teren au fost identificate și inventariate un număr de 325 de astfel de cioate, volumul arborilor prejudiciați fiind de 560 mc, iar valoarea acestora de….Repartiția cioatelor identificate la control cu amprenta pentagonală, pe unități amenajistice este următoarea: UA1 85 de cioate amprentate cu vopsea de culoare albastru, în UA2, 64 cioate amprentate cu vopsea de culoare albastru, în UA3 163 cioate amprentate cu vopsea de culoare albastru, în UA4 5 cioate amprentate cu vopsea de culoare albastru în UA9 8 cioate amprentate cu vopsea de culoare albastru. Menționăm faptul că au fost inventariate doar cioate care reprezentau amprenta pentagonală vizibilă pe care se putea citi indicativul PS”.

Ca atare, din conținutul actului de control se desprind elemente certe de determinare, identificare și inventariere a cioatelor, care au fost cuprinse și în caietul de inventariere și care, împreună, au fost avute în vedere de către expert la întocmirea expertizei.

S-a mai reținut că însăși obiectivele Raportului de expertiză, astfel cum au fost încuviințate de prima instanță, la propunerea apelanților, vizează stabilirea prejudiciului în baza datelor din carnetul de inventariere a cioatelor, iar expertul urma să procedeze la calculul volumului și valorii masei lemnoase corespunzător celor 325 de cioate, iar concluziile raportului de expertiză, la care nu s-au formulat obiecțiuni și care a constituit o probă avută în vedere de prima instanță la pronunțarea hotărârii, sunt corelate atât cu starea de fapt cât și cu actele ce au stat la baza întocmirii raportului și au la bază constatări efective în teren efectuate de către inspectorii I.T.R.S.V. și consemnate expres în Raportul nr. 7960 din 04.08.2014.

Prin hotărârea nr. 141 din 13 martie 2018 a Curții de Apel Cluj, Secția a II-a civilă s-a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 141 din 13 martie 2018, în sensul obligării apelantei-pârâte Regia Națională a Pădurilor „Romsilva” - prin Direcția Silvică Maramureș, la plata sumei de 19.040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Regia Națională a Pădurilor „Romsilva” - prin Direcția Silvică Maramureș, aducându-i următoarele critici:

Hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Urmare a modificărilor legislației în domeniul silvic, a fost necesară armonizarea clauzelor contractuale cu modificările legislative intervenite, încheindu-se Actul adițional nr. 271 din 8 februarie 2012.

În art. 2.1 din acest act adițional, părțile au făcut referire la următoarele acte normative: Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, Legea nr. 171/2010, H.G. nr. 1076/2009 privind Regulamentul de pază, H.G. nr. 996 din 27 august 2008, O.M. nr. 1540 din 3 iunie 2011, O.M. nr. 670 din 5 noiembrie 2008, Legea nr. 213/1998, Codul civil, Legea nr. 215/2000, O.U.G. nr. 85/2006 aprobată prin Legea nr. 84/2007.

Recurenta-pârâtă a învederat faptul că în art. 8.4 din Actul adițional nr. 271 din 8 februarie 2012 s-a specificat modalitatea în care se poate calcula valoarea pagubei care s-ar putea produce.

Ca atare, recurenta-pârâtă pretinde că părțile ar fi convenit să se raporteze, în vederea determinării eventualei pagube, la un act de control de fond întocmit conform H.G. nr. 1076/2009 și a O.U.G. nr. 85/2006 aprobată prin Legea nr. 84/2007, iar nu la datele consemnate în rapoartele de activitate întocmite de organele de control, cum este în speță Raportul nr. 7960 din 4 august 2014 al I.T.R.S.V.

S-a mai susținut că natura juridică a Raportului nr. 7960 din 4 august 2014, întocmit de I.T.R.S.V. Cluj-Napoca, nu este aceea de act administrativ, așa cum este definit acesta de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2004, fiind doar un act preparator care cuprinde informații relevante obținute ca urmare a controlului și care pot sta la baza unor alte acte întocmite în baza lor, care ar putea fi atacate în instanța competentă, raportat la natura juridică a actului emis în baza actului preparator.

S-a învederat faptul că recurenta a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus tocmai pe baza celor constatate în cuprinsul Raportului nr. 7960/2014, acest raport neconstituind un act administrativ ci fiind doar un act preparator în vederea declanșării procedurii penale în vederea cercetării faptei prevăzute de art. 112 din Codul silvic.

S-a mai susținut faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 1076/2009, instanța de apel reținând că aceste prevederi nu se aplică prezentei cauze pe motiv că obiectul cauzei deduse judecății îl constituie atragerea răspunderii contractuale a administratorului de fond forestier, iar reglementarea normativă respectivă are ca obiect răspunderea personalului silvic pentru pagubele produse fondului forestier pentru exercitarea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, câtă vreme părțile au convenit, prin Actul adițional nr. 271/2012 să facă referire și la acest act normativ.

Sub acest aspect, recurenta-pârâtă a susținut că raportul de expertiză efectuat în cauză a avut la bază datele din Raportul nr. 7960/2014, întocmit de I.T.R.S.V. Cluj-Napoca, care nu reprezintă un act de control de fond, ci doar un act preparator.

Totodată, s-a mai susținut de recurenta-pârâtă că dovada prejudiciului, ca element esențial al răspunderii contractuale, nu s-ar fi făcut în condițiile legii, deoarece expertul tehnic nu a identificat cioatele în teren, așa cum s-a dispus prin obiectivele expertizei tehnice aprobate, întocmind raportul de expertiză doar pe baza datelor desprinse din Raportul nr. 7960/2014 al I.T.R.S.V. Cluj-Napoca.

Legat de această chestiune, s-a mai arătat că prejudiciul nu este dovedit, acesta neexistând în realitate, cu atât mai mult cu cât suma la care a fost obligată recurenta-pârâtă nu este cuantificată și menționată în Actul de control de fond nr. 7302 din 8 iulie 2014, întocmit de I.T.R.S.V. Cluj-Napoca, în acest act de control menționându-se chiar faptul că nu s-au constatat alte pagube.

Totodată, s-a subliniat faptul că nu există niciun argument cu privire la existența unui prejudiciu cert, cât timp nici expertul tehnic nu a putut identifica în teren cele 325 de cioate, ci a calculat prejudiciul în baza unor file de inventar pentru care nu s-a întocmit un proces-verbal însușit prin semnătură de organele de control și delegații Direcției Silvice Maramureș.

La data de 13 august 2018, intimații-reclamanți Comuna Romuli - prin Primar și Ocolul Silvic Comunal Romuli R.A au depus la dosarul cauzei o întâmpinare prin care au solicitat, în principal, anularea cererii de recurs, pe motiv că nici una dintre critici nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C.proc.civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile și apărările formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ce privește excepția nulității cererii de recurs, aceasta a fost analizată la data de 14 februarie 2019, când, prin încheierea din aceeași dată, a fost respinsă această excepție și a fost admis, în principiu, recursul declarat de recurenta-pârâtă Regia Națională a Pădurilor „Romsilva” - prin Direcția Silvică Maramureș.

În ce privește fondul cauzei, s-a constatat faptul că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

În mod corect s-a reținut de instanța de apel că obiectul prezentei cauze este atragerea răspunderii civile contractuale, așa după cum  a reținut și prima instanță, conform art. 1 lit. a din Contractul de asigurare a serviciilor silvice nr. 1176 din 11 mai 2007, iar obiectul juridic contractual îl constituie asigurarea pazei pădurilor în vederea păstrării integrității, prevenirii incendiilor de pădure, prevenirea tăierilor ilegale, distrugerii sau degradării vegetației forestiere sau a altor fapte infracționale și contravenționale.

Printre obligațiile instituite în sarcina prestatorului (recurenta-pârâtă), astfel cum sunt arătate în art. 5 din contract și, respectiv, în art. 12 din actele adiționale, s-a prevăzut obligația prestatorului de asigurare a pazei pădurii prin personal silvic de specialitate în vederea prevenirii tăierilor ilegale, încheierea procesului verbal de infracțiune sau contravenție pentru săvârșirea unor fapte penale ori contravenționale, răspunderea pentru pagubele produse în perimetrul terenurilor ce fac obiectul contractului, efectuarea controlului periodic de fond și parțial în suprafața primită în pază, conform Regulamentului de pază.

Recurenta-pârâtă a susținut că prejudiciul nu a fost dovedit întrucât determinarea cuantumului acestuia a avut la bază raportul nr. 7960 din 4 august 2014 al ITRSV Cluj-Napoca, care nu a fost întocmit în baza unui control de fond, așa cum ar fi fost firesc.

Din simpla lecturare a acestui raport, se poate observa că cei care au întocmit raportul, în baza delegațiilor de serviciu și a competențelor legale, au efectuat, în perioada 12 mai - 5 iunie 2014,

Ca atare,  Raportul ITRSV nr. 7960/2014 reprezintă un act administrativ, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2004, iar nu un simplu act preparator, ca urmare, câtă vreme acesta nu a fost contestat în instanță, se bucură de eficacitate și opozabilitate, mai ales că acest raport a fost aprobat de inspectorul șef și a fost comunicat persoanelor interesate, dar necontestat de recurentă.

În mod corect a reținut instanța de apel că în cauză nu sunt incidente prevederile H.G. nr. 1076/2009, cât timp acest act normativ reglementează răspunderea personalului silvic pentru pagubele produse fondului forestier prin exercitarea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, or, în speță, este vorba despre atragerea răspunderii contractuale a administratorului de fond forestier, care a exercitat necorespunzător obligația asumată contractual și, ca urmare, s-a produs un prejudiciu reclamanților.

Nici critica cu privire la imposibilitatea de determinare a prejudiciului ca urmare a neidentificării, de expertul judiciar, a cioatelor constatate și consemnate în raportul ITRSV Cluj-Napoca nr. 7960/2014, nu poate fi reținută, deoarece, pe de o parte, aceasta reprezintă o critică de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, iar, pe de altă parte, chiar în cuprinsul raportului s-a consemnat faptul că în teren au fost identificate și inventariate un număr de 325 de cioate, volumul arborilor prejudiciați fiind de 560 mc, iar valoarea acestora de ..... . Totodată, s-a arătat care este repartiția cioatelor identificate la control, cu amprenta pentagonală, pe unități amenajistice, menționându-se faptul că au fost inventariate doar cioate care prezentau amprenta pentagonală vizibilă, pe care se putea citi indicativul PS.

Ca atare, actul de control cuprinde elemente certe de determinare, identificare și inventariere a cioatelor, elemente ce au fost cuprinse în caietul de inventariere și au fost avute în vedere de expertul judiciar la întocmirea raportului de expertiză tehnică judiciară.

De altfel, din chiar obiectivele raportului de expertiză, astfel cum au fost încuviințate de instanță, chiar la propunerea recurentei, se poate observa că s-a indicat să se procedeze la calcularea volumului și valorii masei lemnoase în baza datelor din carnetul de inventariere a cioatelor.

Prin urmare, în mod legal a reținut instanța de apel că recurenta-pârâtă și-a îndeplinit în mod deficitar obligația prevăzută la art. 5 din contractul nr. 1176 din 11 mai 2007, respectiv art. 12 din actele adiționale ulterior încheiate, producându-se prin această faptă un prejudiciu reclamanților, prejudiciu ce a fost în mod legal constatat prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, raport ce a avut la bază Raportul nr. 7960/2014 a ITRSV Cluj-Napoca, raport întocmit în urma unui control de fond și care nu a fost contestat de recurenta-pârâtă.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul, ca nefondat.