ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2510/2017

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22 septembrie 2016 sub nr. xx/62/2016, pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov:

- anularea Deciziilor nr. 500749 din 5 iulie 2016, nr. 500356 din 28 aprilie 2016 și nr. 500356 din 29 aprilie 2016, cu consecința anulării tuturor obligațiilor fiscale ce intră sub incidența prevederilor Legii nr. 209/2015, cu consecința anulării tuturor obligațiilor fiscale ce intră sub incidența prevederilor Legii nr. 209/2015 pentru suma totală de 5.579.024 RON.

Prin Sentința civilă nr. 500/CA pronunțată în data de 3 aprilie 2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei materiale a instanței și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că se contestă Deciziile nr. 500749 din 5 iulie 2016 și nr. 500356 din 28 aprilie 2016, acte administrative care privesc obligații fiscale mai mari de 1.000.000 de RON și, în conformitate cu art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare aparține curții de apel.

Cauza a fost înregistrată la data de 19 mai 2017, sub nr. xx/62/2016 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, iar la termenul de judecată din data de 20 iunie 2017 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

Prin Sentința nr. 104/2017 pronunțată în data de 20 iunie 2017, Curtea de Apel Brașov - secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta AJFP BRAȘOV în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, reclamanta nu a înțeles să solicite anularea unui act de stabilire a debitelor constând în taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, ci un act care privește aceste debite, act care este criticat, în esență, sub aspectul părții care privește respingerea de la scutire a sumei de 576.804 RON. Suma în litigiu de 576.804 RON, reprezintă diferența între suma totală de 5.579.024 RON, cu privire la care reclamanta a solicitat acordarea amnistiei fiscale în temeiul Legii nr. 209/2015 și suma de 5.002.220 RON, cu privire la care a fost admisă cererea și pentru care au fost emise Deciziile nr. 500356 din 28 aprilie 2016 și nr. 500356 din 29 aprilie 2016.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Înalta Curte constată că reclamanta a solicitat anularea Deciziilor nr. 500749 din 5 iulie 2016, nr. 500353 din 28 aprilie 2016 și nr. 500356 din 29 aprilie 2016. Suma care face obiectul litigiului este reprezentată de diferența dintre suma de 5.579.024 RON, pentru care reclamanta a solicitat acordarea amnistiei fiscale și suma de 5.002.220 RON, cu privire la care a fost admisă cererea, respectiv suma de 576.804 RON.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 stabilesc că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Având în vedere obiectul cauzei, care privește o obligație fiscală în valoare de 576.804 RON, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul valoric, indiferent de autoritatea ce a emis actul atacat.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile legale, aplicabile cauzei de față, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar B.. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM