ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2016

Decizia penală nr. 196/2016

Asupra contestației formulate în cauză constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 123/P.I. din 4 decembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 107 raportat la art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 23 noiembrie 2015 în Dosar nr. x/2003 de către autoritățile judiciare din Italia - Procuratura Republicii din Milano - Italia, privind persoana solicitată A.

În baza art. 242 alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura arestării provizorii dispusă față de persoana solicitată prin încheierea penală nr. x/IP din 23 noiembrie 2015 și s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate, dacă nu este arestată sau reținută în altă cauză.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin sesizarea înregistrată la data de 23 noiembrie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat fixarea de urgență a unui termen de judecată în vederea arestării provizorii a persoanei solicitate A. cu privire la care a fost transmisă Semnalarea în Sistem Informatic Schengen în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia.

Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de identificare și ascultare din 22 noiembrie 2015 (fila 6) și ordonanța din 22 noiembrie 2015 (fila 5) emisă în Dosarul nr. x/II.5/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care s-a dispus reținerea numitului A. pe o durată de 24 de ore, de la 22 noiembrie 2015 ora 23.50 la 23 noiembrie 2015 ora 23.50.

Prin Încheierea penală nr. 39/IP din 23 noiembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, de la 23 noiembrie 2015 la 07 decembrie 2015, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța din data de 22 noiembrie 2015 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/n.5/2015, de la 22 noiembrie 2015 ora 23.50 la 23 noiembrie 2015 ora 23.50.

În baza art. 101 alin. (7) Legea nr. 302/2004, în vederea continuării procedurii, s-a amânat judecarea cauzei și s-a fixat termen la data de 03 decembrie 2015, ora 9:00 pentru prezentarea de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a mandatului european de arestare însoțit de traducerea în limba română.

La data de 2 decembrie 2015, prin serviciul registratură s-a depus la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia privind persoana solicitată A. și traducerea acestuia in limba română.

Curtea de Apel a adus la cunoștința persoanei solicitate existența și conținutul mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene împotriva sa, persoana solicitată arătând că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare italiene și a procedat la audierea acesteia conform articolului 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, consemnând poziția acestuia față de existența motivului de refuz (fila 71).

Examinând cererea formulată, prima instanță a reținut că pe numele persoanei solicitate A. s-a emis mandatul european de arestare preventivă de către autoritățile judiciare italiene, Procuratura Republicii din Milano la data de 23 noiembrie 2015 în Dosar nr. x/2013, în vederea executării pedepsei de 7 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 4115/1999 Reg. Gen. emisă de Tribunalul din Milano, Italia, în data de 15 martie 2002, irevocabilă în data de 01 octombrie 2002

S-a reținut că A., împreună cu alți complici, au favorizat intrarea clandestină în Italia a unor cetățene românce cu promisiunea de locuri de muncă oneste, pentru ca apoi să le impună acestora activitatea de prostituție cu scopul de a exploata veniturile realizate;

În cadrul acestui plan infracțional, persoanele erau sechestrate și ținută sub strânsă supraveghere și cu această ocazie și violate, totul contra voinței lor și sub grave amenințări cu moartea. Până în data de 6 mai 1999 când numita B., cetățeană româncă, a reușit să fugă, a denunțat faptele la Carabinierii din Garbagnate Milanese. Aceștia, ajunși la locul indicat, au găsit doi dintre complici și o victimă, respectiv o mică agendă și un pașaport contrafăcut.

Identificarea numitului A. a avut loc prin recunoașterea fotografică făcută posibilă de o precedentă identificare a acestuia, la data de 07 martie 1999, efectuată de o patrulă a Chesturii din Padova.

Procesul s-a desfășurat în lipsă, cu condamnatul în contumacie, fugar și apărat din oficiu cu respectarea tuturor garanțiilor inculpatului prevăzute de legea Republicii Italiene.

S-a reținut că faptele comise constituie infracțiunile de sechestru de persoane în formă agravată prev. de art. 81 alin. (2), art. 110, 605, 61 nr. 2 C. pen. italian; tentativă la instigare la prostituție prev. de art. 56, 110, 81 alin. (2) C. pen., art. 3 nr. 5, art. 8 și 4 nr. 1, art. 7 din Legea nr. 75/1998; favorizarea intrării și a șederii clandestine pe teritoriul italian a unor cetățene străine prev. de art. 110, 81 alin. (2) C. pen., art. 12 alin. (1), (3) și (5) din Decretul legislativ nr. 286/1998; instigare la prostituție prev. de art. 81 alin. (2) C. pen., art. 3 nr. 5, 8 și 4 nr. 1 și 7 din Legea nr. 75/1998 și falsificare de documente oficiale prev. de art. 110, 482, 477 C. pen. italian.

Curtea de apel a constatat că infractiunile de înlesnirea intrării și a șederii ilegale și falsificarea de documente de trafic se regăsesc în categoria celor 32 de infracțiuni care dau loc la predare și în consecință nu se impune verificarea dublei incriminări.

Raportat la infracțiunile de instigare la practicarea prostituției și sechestru de persoane, s-a constatat că acestea au corespondent în legea penală română în art. 213 C. pen. privind proxenetismul și art. 205 C. pen. privind lipsirea de libertate în mod ilegal.

Curtea de apel a constatat că este competentă, potrivit articolului 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară în materie penală, să procedeze la soluționarea cauzei având ca obiect executarea mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare italiene pe numele persoanei solicitate A.

În ședința publică din 4 decembrie 2015, persoana solicitată a arătat instanței că refuză să fie predat către autoritățile judiciare italiene, în vederea executării pedepsei de 7 ani și 5 luni închisoare întrucât executarea acesteia s-a prescris, aspect consemnat în declarația acestuia aflată la fila 102 în dosar. A mai arătat că întrucât are Dosarul penal nr. x/112/2015 pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, nu dorește să fie predat autorităților judiciare italiene pentru a-și putea formula apărarea în acesta.

Potrivit art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când, conform legislației române răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul ori executarea pedepsei s-au prescris dacă faptele ar fi căzut în competenta autorităților române.

Potrivit art. 162 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., termenele de prescripție a executării pedepsei pentru persoana fizică este de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea.

Conform alin. (2) al aceluiași articol termenele prevăzute în alin. (1) se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitiva

Or, relativ la pedeapsa de 7 ani și 5 luni închisoare la care a fost condamnată persoana solicitată A. prin sentința penală nr. 4115/1999 Reg. Gen. emisă de Tribunalul din Milano, Italia, în data de 15 martie 2002, irevocabilă în data de 01 octombrie 2002, s-a constatat că a intervenit prescripția executării pedepsei în data de 1 martie 2015.

Așadar s-a constatat că potrivit legislației penale române, executarea pedepsei aplicate persoanei solicitate A. s-a prescris și văzând că acest aspect poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare reglementat de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea 302/2004 republicată, precum și împrejurarea că persoana solicitată este cercetată în Dosarul penal nr. x/112/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, Curtea de apel, în baza art. 107 raportat la art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 23 noiembrie 2015 în Dosar nr. x/2003 de către autoritățile judiciare din Italia - Procuratura Republicii din Milano - Italia, privind persoana solicitată A.

Față de împrejurarea că s-a respins cererea de executare a mandatului european de executare, s-a reținut că măsura arestării provizorii nu se mai justifică, motiv pentru care, în baza art. 242 alin.(1)i C. proc. pen., a revocat măsura arestării provizorii dispusă față de persoana solicitată prin încheierea penală nr. x/IP din 23 noiembrie 2015 și a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate, dacă nu este arestată sau reținută în altă cauză.

Împotriva sentinței sus-menționate a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și persoana solicitată A.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată că, urmare solicitării de informații de la Ministerul Justiției, au fost înaintate la dosar mai multe înscrisuri.

Astfel, așa cum rezultă din conținutul actelor de la filele 174, 175, emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano, ordinul de executare emis la 17 aprilie 2003 și mandatul european de arestare emis la data de 23 noiembrie 2015 în baza sentinței penale nr. 4115/1999/RG nr. 4137/1999 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Milano la data de 15 martie 2002, privind pe persoana solicitată A. au fost revocate la data de 1 februarie 2016.

În același sens, Curtea de Apel Oradea a comunicat adresa Biroului Sirene din România, conform căreia alerta introdusă pe numele persoanei solicitate a fost ștearsă, întrucât autoritățile judiciare din Italia au retras mandatul european emis pe numele persoanei solicitate A.

Potrivit art. 103

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, atunci când statul emitent informează cu privire la revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, judecătorul, sesizat potrivit art. 101 sau 102, prin sentință definitivă, ia act de revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, după caz, și dispune revocarea măsurii preventive luate față de persoana solicitată.

Prin raportare la dispozițiile legale menționate, instanța de control judiciar constată că în cauză autoritățile judiciare italiene care au emis mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. la data de 23 noiembrie 2015 au dispus revocarea acestuia la data de 1 februarie 2016.

Pentru aceste considerente, urmează a se admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 123/P.I. din 4 decembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va fi desființată, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând, se va lua act de revocarea mandatului european de arestare emis la data de 23 noiembrie 2015 în baza sentinței penale nr. 4115/1999/RG nr. 4137/1999 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Milano la data de 15 martie 2002, privind persoana solicitată A.

"Se va menține dispoziția privind-revocarea măsurii arestării-provizorii dispusă față" de persoana solicitată A. prin încheierea penală nr. x/IP din 23 noiembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 123/P.I. din 4 decembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând:

Ia act de revocarea mandatului european de arestare emis. la data de 23 noiembrie 2015 în baza sentinței penale nr. 4115/1999/RG nr. 4137/1999 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Milano la data de 15 martie 2002, privind persoana solicitată A.

Menține dispoziția privind revocarea măsurii arestării provizorii dispusă față de persoana solicitată A. prin încheierea penală nr. 39/TP din 23 noiembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2016.