ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1281/2016

Decizia nr. 1281/2016 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din camera de consiliu din 11 ianuarie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins, ca nefondate, cererile de recuzare formulate de apelanții-intervenienți A. și B. împotriva completului de judecată învestit cu soluționarea apelului, format din doamnele judecător C. și D., constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 și art. 42 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, la data de 18 ianuarie 2016, intervenienții A. și B., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 15 februarie 2016, sub nr. x/118/2015.

În motivare, recurenții au criticat modul în care instanța de apel a soluționat cererea de recuzare formulată în cauză. Astfel, au susținut că în motivarea încheierii recurate nu s-a făcut vreo mențiune legată de încheierea de ședință din 25 noiembrie 2015 și de consemnările din caietul grefierului, din care rezultă, cu claritate, că la această dată, instanța de apel a admis cererea formulată de apelanții-intervenienți privind audierea minorei E. Instanța de apel, fără nicio explicație, nu a procedat la audierea minorei, deși a dispus convocarea acesteia și a apelanților-intervenienți în acest scop, la data de 04 decembrie 2015, ora 10.45, în camera de consiliu. În opinia recurenților, completul învestit cu soluționarea cererilor de recuzare nu a dat dovadă de imparțialitate și a încălcat prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc.

civ. În drept, recurenții-intervenienți au invocat dispozițiile art. 53 C. proc. civ. Recursul este timbrat cu o taxă judiciară de timbru de 100 lei, conform chitanței din 14 ianuarie 2016. Prin rezoluția din 16 februarie 206, Completul de filtru nr. 12 a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei-reclamante Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța și intimaților-pârâți F. și G., cu mențiunea că au obligația de a formula întâmpinare în termen de 30 de zile, potrivit prevederilor art. XVII alin. (3) coroborate cu cele ale art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013. Aceștia nu s-au conformat dispozițiilor instanței și nu au depus întâmpinare în condițiile mai sus menționate.

La data de 08 aprilie 2016 a fost întocmit, de către magistratul asistent raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar prin rezoluția din 12 aprilie 2016, Completul de filtru nr. 12, a dispus comunicarea acestuia părților, pentru a formula un punct de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Intimata-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța a formulat, în scris, un punct de vedere la raport la data de 22 aprilie 2016. Intimații-pârâți F. și G. și recurenții-intervenienți A. și B. nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea, în scris, a unor puncte de vedere la raport, iar termenul procedural acordat în acest sens, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc.

civ., s-a împlinit la 29 aprilie 2016, respectiv la 03 mai 2016. Asupra recursului pendinte, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ. încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. Conform art. 53 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. în cazul prevăzut la alin. (1) când instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanță.

Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza, prin pronunțarea unei hotărâri definitive, în sensul art. 634 C. proc. civ. Prin urmare, în această situație, termenul de recurs curge de la comunicarea deciziei pronunțate în apel. Rațiunea acestei reguli, inserată în dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., constă în necesitatea de a se înlătura posibilitatea de tergiversare a judecății în faza procesuală în care a fost respins incidentul procedural. În cauză, la data la care recurenții-intervenienți au formulat recurs împotriva încheierii din camera de consiliu de la 11 ianuarie 2016, respectiv la 18 ianuarie 2016, instanța de apel nu soluționase apelul declarat de aceștia împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță.

Din încheierea din camera de consiliu din 13 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în Dosarul nr. x/118/2015, rezultă că aceasta nu a procedat la continuarea judecății, nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a judecății, formulată în temeiul art. 413 pct. 1 C. proc. civ., întrucât a constatat că, la termenul de judecată menționat, încheierea prin care au fost respinse cererile de recuzare nu era definitivă și că apelanții-intervenienți formulaseră o cerere de strămutare a procesului. Pentru aceste motive, s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 09 martie 2016. Ulterior declarării recursului, respectiv la 13 ianuarie 2016, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrat Dosarul nr. x/1/2016, având ca obiect cererea de strămutare a judecării procesului care formează Dosarul nr. x/118/2015 al Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Prin încheierea din 18 februarie 2016, Înalta Curte a admis cererea formulată de petenții B. și A. și a strămutat pricina la Curtea de Apel București. Astfel, Dosarul nr. x/118/2015 a fost înregistrat pe rolul Secției a III-a civilă și pentru cauze pentru minori și de familie a acestei instanțe la data de 22 martie 2016, primind termen de judecată la 03 mai 2016. Din verificările efectuate în sistemul informatizat al instanțelor, a rezultat că, la data de 03 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a soluționat apelul formulat de apelanții-intervenienți A. și B. împotriva Sentinței nr. 75 din 16 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, dispunând respingerea acestuia, ca nefondat.

Potrivit acelorași verificări, această decizie nu a fost redactată și, prin urmare, nici comunicată părților. În cauză, recursul formulat împotriva încheierii din camera de consiliu din 11 ianuarie 2016, prin care Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins cererea de recuzare a membrilor completului învestit cu judecarea apelului, a fost exercitat înainte de soluționarea acestuia și, implicit, înainte de comunicarea deciziei mai sus menționate, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte constată că obiectul cererii de recurs pendinte este o încheiere intermediară, ceea ce înseamnă că recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare, înainte de soluționarea cauzei în fond, este prematur formulat.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurenții-intervenienți B. și A. împotriva încheierii de ședință din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în Dosarul nr. x/118/2015.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții-intervenienți B. și A. împotriva încheierii de ședință din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în Dosarul nr. x/118/2015, ca prematur formulat. Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016. Procesat de GGC - NN