ÎCCJ, Decizia nr. 51/2015

Decizia nr. 51/2015

Asupra

contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5

Judecători la 1 aprilie 2015 A. a formulat contestație în anulare

împotriva Deciziei civile nr. 26 din 23 februarie 2015 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători.

În motivarea

contestației a arătat că a luat cunoștință de

decizia atacată la 1 aprilie 2015, la sediul instanței, când

hotărârea i-a fost comunicată la solicitarea sa. A invocat

dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. A

susținut că motivele contestației în anulare sunt, în fapt,

motivele de contestare a deciziei, cu care nu este de acord, că

această decizie este abuzivă, ilegală și greșită,

sub sancțiunea anulării, că nu este de acord cu respingerea ca

inadmisibil a recursului pe care l-a declarat, că nu este de acord cu

modul în care s-a judecat cererea de reexaminare a taxei de timbru, că

recursul nu a fost declarat în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (1) C.

proc. civ., ci în baza dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ.,

că s-a reținut în mod greșit că a depus recursul la 10

decembrie, deși cererea de declarare a recursului s-a depus la 9 decembrie

2014, iar motivarea la 9 ianuarie 2015.

Intimata

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

legislație, studii, documentare și informatică juridică a depus

întâmpinare, cu respectarea termenului prevăzut de art. 508 alin. (2) C.

proc. civ., prin care a solicitat respingerea contestației în anulare,

susținând că nemulțumirile exprimate de contestatoare nu se

circumscriu motivelor expres prevăzute de lege pentru exercitarea

căii extraordinare de atac, de retractare.

Analizând

contestația în anulare de față, Înalta Curte constată

că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru

considerentele ce succed:

Prin Decizia

nr. 26 din 23 februarie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție

- Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat

de A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 27 noiembrie 2014

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr.

x/1/2014/a1.

Pentru a

decide astfel, instanța de recurs a reținut că încheierea

atacată, pronunțată cu privire la o cerere de reexaminare, este

definitivă potrivit dispozițiilor imperative ale art. 39 alin. (2)

din O.U.G. nr. 80/2013, nemaiputând fi supusă reformării.

Prin

contestația în anulare promovată contestatoarea A. a înțeles

să invoce motivul de contestație în anulare de drept comun

prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., precum și motivul de

contestație în anulare specială prevăzut de art. 503 alin. (2)

pct. 4 C. proc. civ.

Acestea

vizează situațiile în care contestatorul nu a fost legal citat

și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, respectiv

când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre

recursurile declarate în cauză.

În ceea ce

privește primul motiv de contestație în anulare, osebit de faptul

că prin cererea sa contestatoarea nu susține nici un moment că

nu ar fi fost legal citată pentru termenul la care s-a pronunțat decizia

atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de

5 Judecători reține că Decizia nr. 26 din 23 februarie 2015 a

fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493

alin. (5) C. proc. civ., care prevăd în mod expres că hotărârea

se dă fără citarea părților.

Or, pentru ca

o contestație în anulare de drept comun să fie admisibilă se

impune ca în cauza respectivă citarea să fi fost obligatorie.

Cum o

asemenea ipoteză nu se verifică în speță, acest motiv de

contestație va fi privit ca inadmisibil.

De asemenea,

ca inadmisibilă va fi respinsă și contestația în anulare

specială, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4

C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs

mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în

cauză. O asemenea împrejurare rezultă din dispozitivul

hotărârii, pentru că numai acesta oferă siguranța că

soluția constituie rezultatul deliberării. În cauza de față

recursul declarat de A. a fost analizat și respins ca inadmisibil, fapt ce

rezultă din hotărârea atacată.

În fapt,

contestatoarea își exprimă nemulțumirile față de modul

cum a fost soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare de

timbru, solicitând obligarea sa la plata unei taxe de 10 RON, iar nu de 100

RON, așa cum a stabilit instanța de fond.

Contestația

în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată

numai pentru motivele anume prevăzute de lege. Numai în situația

invocării acestor motive contestația în anulare este admisibilă,

iar nu și pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii,

care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs

și nu în contestația în anulare.

Or, prin

contestația promovată, contestatoarea face vorbire despre

netemeinicia și nelegalitatea încheierii atacate cu recurs, respectiv

despre greșita aplicare a dispozițiilor Ordonanței de

urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Chiar

dacă în mod formal a indicat dispozițiile art. 503 alin. (1) și

alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., ca temei al contestației în anulare,

niciuna din criticile formulate nu poate fi subsumată vreunui motiv de

contestație în anulare, de drept comun ori specială.

Nu în

ultimul rând, nu poate fi primită o contestație în anulare

exercitată împotriva hotărârii date în recurs de completul de filtru

care a făcut aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform cu care

hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.

Pentru toate

aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție -

Completul de 5 Judecători va respinge ca inadmisibilă

contestația în anulare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea

A. împotriva Deciziei civile nr. 26 din 23 februarie 2015 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5

Judecători în Dosarul nr. x/1/2014.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.

Procesat de

GGC - LM