- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Alte secții / complete
Decizia nr. 1136/2014 — ÎCCJ, Secția penală — Rezolvarea acțiunii civile în procesul penal
Rezolvarea acțiunii civile în procesul penal. Aplicarea imediată a dispozițiilor noului Cod de procedură penală Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal Indice alfabetic: Drept procesual penal - rezolvarea acțiunii civile în procesul penal C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f), art. 25 alin. (5) Legea nr. 255/2013, art. 3, art. 12 alin. (1) Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 255/2013 consacră principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul legii menționate.
Una dintre excepțiile de la principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi, prevăzută în cuprinsul Legii nr. 255/2013, se regăsește în art. 12 alin. (1), care statuează că recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Din formularea „se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs” rezultă că sfera de aplicare a legii vechi este restrânsă la dispozițiile art. 385 1 - 385 19 din Codul de procedură penală anterior - dispoziții „privitoare la recurs” în sensul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.
În consecință, în cazul recursurilor care intră sub incidența dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, rezolvarea acțiunii civile în procesul penal este guvernată de dispozițiile legii procesual penale noi în materia acțiunii civile în procesul penal, dispoziții neexceptate de la principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi. În cazul acestor recursuri, dacă a intervenit decesul inculpatului, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, în temeiul art. 25 alin. (5) din noul Cod de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) - teza privitoare la decesul inculpatului - din același cod. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1136 din 31 martie 2014 Prin sentința penală nr. 417 din 7 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.
pen. anterior și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. anterior, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul J.F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. pen. anterior, art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, ca urmare a decesului inculpatului. S-a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile ale succesorilor inculpatului, instituit prin ordonanța din 19 martie 2008 a parchetului.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnată inculpata B.M. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.
pen. anterior, a fost achitat inculpatul O.S., pentru complicitate la infracțiunea contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice, prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002; art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002; art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002; art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat același inculpat.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, au fost achitați inculpații F.E. și M.P., pentru complicitate la infracțiunea contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice, prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. pen. anterior; art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003; art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 au fost condamnați aceiași inculpați.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, au fost achitați inculpații M.D. și T.O., pentru complicitate la infracțiunea contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice, prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 au fost condamnați aceiași inculpați.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior. În baza art. 17 C. proc. pen. anterior, art. 348 C. proc. pen. anterior raportat la art. 998 C. civ. anterior, art. 1003 C. civ. anterior, au fost obligați inculpații O.S., B.M., M.D., M.P., F.E. și T.O., precum și succesorii în drepturi ai inculpatului decedat J.F., respectiv, J.M., minorul J.D., prin curator K.D. și minora F.J., prin curator G.I., în solidar, la plata sumei de 1.400.728,86 lei, plus dobânda legală până la data efectivei plăți (ultimii trei, respectiv succesorii lui J.F., doar în limita activului succesoral), cu titlu de daune materiale către partea civilă Banca B. În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a reținut că Banca B. a declarat în faza de urmărire penală că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 8.000.000 lei, plus dobânda legală până la data efectivei plăți.
Potrivit dosarului, Banca B. și-a precizat pretențiile solicitate inițial, în sensul că mai solicită doar suma de 1.400.728,86 lei, plus dobânda legală, întrucât, în baza ordonanței parchetului din 5 martie 2008, prin care s-a ridicat sechestrul asigurător asupra conturilor bancare deținute de inculpații M.D. și T.O., banca și-a recuperat parțial prejudiciul, în sumă de 6.599.271,14 lei. Întrucât inculpatul J.F. a decedat în cursul judecății, deci după ce a fost pusă în mișcare acțiunea penală, potrivit art. 21 C. proc. pen. anterior, au fost introduși în cauză succesorii în drepturi ai inculpatului, în persoana lui J.M., în calitate de soție supraviețuitoare, precum și descendenții acestuia, minorii J.D.
și F.J. Potrivit înscrisurilor notariale depuse la dosarul cauzei, cei trei moștenitori au acceptat moștenirea defunctului sub beneficiu de inventar, minorii neavând capacitate de exercițiu. Totodată, ca urmare a dezbaterii moștenirii, a fost întocmit și un inventar exact al bunurilor succesorale, fiind precizat și activul succesoral. Dat fiind faptul că între cei trei moștenitori există interese contrare, raportat la cota lor de moștenire prevăzută de lege, în cauză au fost introduși doi curatori pentru minori, care să le apere interesele, astfel cum rezultă din încheierea din data de 31 ianuarie 2011. Devenind subiecți principali în latura civilă a procesului penal, fiind considerați părți prin succesiune și având aceleași prerogative și facultăți procesuale pe care le avea și partea decedată, toți succesorii au fost obligați la repararea pagubei cauzate de antecesorul lor.
Prin decizia penală nr. 40/A din 6 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații B.M., O.S., F.E., M.P., M.D. și T.O. împotriva sentinței penale nr. 417 din 7 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș. Prin decizia penală nr. 3701 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost admise recursurile declarate de recurenții inculpați B.M., O.S., F.E., M.P., T.O., precum și J.M., J.D. și F.J. S-au extins efectele recursurilor inculpaților și cu privire la inculpatul M.D. S-a casat în totalitate decizia atacată și, în parte, sentința penală nr. 417 din 7 octombrie 2011 a Tribunalului Timiș după cum urmează: Sub aspectul laturii penale, numai cu privire la soluția de condamnare a inculpaților B.M., O.S., F.E., M.P., T.O.
și M.D. Rejudecând în aceste limite :
A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei B.M. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnată inculpata B.M. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. pen. anterior și art. 49 din Legea nr. 161/2003 în art. 49 din Legea nr. 161/2003. În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnată aceeași inculpată. În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnată aceeași inculpată. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului O.S. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat inculpatul O.S. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. pen. anterior și art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003. În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat același inculpat. În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat același inculpat. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
S-au descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaților F.E. și M.P. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, au fost condamnați inculpații F.E. și M.P. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. pen. anterior și art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003. În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, au fost condamnați aceiași inculpați. În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, au fost condamnați aceiași inculpați. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului T.O. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat inculpatul T.O. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. pen. anterior și art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003. În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat același inculpat. În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat același inculpat. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.D. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute în art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. pen. anterior și art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, ambele cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul M.D. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a contopit pedeapsa astfel aplicată cu pedepsele aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 417 din 7 octombrie 2011 a Tribunalului Timiș. S-a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de J.M., J.D. și F.J., Curții de Apel Timișoara. Relativ la recursurile declarate de succesorii inculpatului J.F. s-a constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că aceștia au declarat apel împotriva sentinței pronunțată de prima instanță. Din verificarea încheierii de dezbateri și a deciziei instanței de apel s-a constatat că aceasta nu a pus în discuția părților prezente și nici nu s-a pronunțat asupra apelurilor declarate de către moștenitorii inculpatului J.F. (citați în cauză în calitate de intimați). Așa fiind, s-a constatat că instanța de recurs a fost în imposibilitatea de a cenzura soluția instanței de apel sub acest aspect, impunându-se ca instanța de prim control judiciar să analizeze calea de atac promovată de recurenții moștenitori cu privire la care a omis să se pronunțe, verificând sentința apelată și având în vedere și apărările formulate în susținerea recursurilor declarate. Sub aspectul arătat, recursurile moștenitorilor J.M., J.D. și F.J. au fost admise, a fost casată decizia recurată, iar cauza trimisă instanței de apel pentru soluționarea apelurilor declarate de către moștenitorii anterior menționați. Analizând motivele de apel ale succesorilor inculpatului J.F., curtea de apel a constatat că sentința apelată, sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, privind obligarea succesorilor inculpatului J.F. la plata despăgubirilor civile, este temeinică și legală și nu există niciun motiv de desființare a acesteia. Din examinarea sentinței apelate s-a considerat de către instanța de prim control judiciar că instanța de fond a dispus în mod întemeiat obligarea succesorilor inculpatului J.F., în solidar cu ceilalți inculpați, la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1.400.728,86 lei către partea civilă Banca B. Temeiurile legale în baza cărora apelanții au fost obligați la plata despăgubirilor civile au fost considerate corecte, cu excepția prevederilor art. 17 C. proc. pen. anterior, cu privire la care s-a apreciat că nu era incident în cauză, întrucât în speță nu s-a pus problema exercitării acțiunii civile din oficiu. S-a arătat că, pe latura penală, cauza a fost soluționată definitiv, iar din întreg probatoriul administrat în cauză a rezultat contribuția inculpatului J.F. în constituirea grupului infracțional în scopul de a sustrage bani dintr-un cont, fiind apoi ajutat și de ceilalți inculpați care aveau sarcini precise și care au acționat în mod coordonat. Introducerea în cauză a apelanților nu s-a făcut în nume propriu, pentru că ar fi comis personal o faptă generatoare de prejudicii în dauna părții civile, ci pentru a repara, în condițiile prevăzute de lege, prejudiciul cauzat de antecesorul lor, inculpatul J.F. De asemenea, s-a arătat că obligarea succesorilor inculpatului J.F. la plata despăgubirilor civile este întemeiată, în condițiile în care toți apelanții au acceptat moștenirea după inculpatul J.F., sub beneficiu de inventar Curtea de apel a apreciat, totodată, că este fără temei susținerea apelanților în sensul că, în speță, sunt incidente prevederile noului Cod civil în conformitate cu care partea civilă avea anumite obligații legale în cadrul procedurii de dezbatere a succesiuni după inculpatul J.F., având în vedere împrejurarea că faptele cauzatoare de prejudicii au fost comise în perioada în care nu era în vigoare noul Cod civil, astfel că pentru aceste fapte exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal s-a făcut după prevederile Codului civil existent în vigoare la acea dată. S-a arătat, totodată, că este legală obligarea apelanților, în solidar cu ceilalți inculpați, la plata despăgubirilor civile, având în vedere modalitatea concretă în care inculpații au acționat în cadrul grupului infracțional. Inculpatul J.F. a fost inițiatorul constituirii grupului infracțional, i-a instigat pe ceilalți inculpați la comiterea infracțiunilor, iar aceștia au acționat în cadrul acestui grup în mod coordonat, având sarcini precise, în vederea sustragerii sumelor de bani de la partea civilă. În raport cu aceste considerente, prin decizia nr. 77/A din 8 aprilie 2013, Curtea de Apel Timișoara, Secția penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de succesorii inculpatului J.F., respectiv F.J., J.D. și J.M. Împotriva acestei decizii au declarat recurs succesorii inculpatului J.F., respectiv J.M., J.D. și F.J., prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. anterior. Din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție prevederile art. 25 alin. (5) teza a II-a și art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. referitoare la modalitatea de soluționare a acțiunii civile în procesul penal în ipoteza decesului inculpatului, reglementată de dispozițiile Codului de procedură penală actual. Analizând decizia recurată, prioritar din perspectiva acestei probleme de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale consacră în art. 3 principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi, cu excepțiile prevăzute de lege. Dispozițiile legale care interesează în prezenta speță și care prevăd excepții de la regula anterior enunțată se regăsesc în art. 12 alin. (1), care statuează că recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Prevederea este firească, întrucât actualul Cod de procedură penală nu mai reglementează două căi ordinare de atac, neexistând astfel în legea nouă o procedură care să poată fi aplicabilă, așa cum aceasta există pentru situația recursului care vizează o hotărâre ce nu putea fi atacată cu apel, caz în care legiuitorul nu se îndepărtează de la principiul din art. 3, stabilind în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 că acesta se va soluționa conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel. Din modul de formulare - „se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs” și nu „se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi” - se observă că sfera de aplicare a legii vechi este restrânsă doar la prevederile art. 385 1 - 385 19 din Codul de procedură penală anterior. Sub toate celelalte aspecte care exced acestor reglementări, cum ar fi procedura de citare, cazurile de asistență juridică obligatorie, modalitatea de soluționare a acțiunii penale și civile, noile dispoziții procedurale sunt de imediată aplicare. Astfel, spre exemplu, asistența juridică nu va mai fi obligatorie în recurs în cazurile în care legea prevede pedeapsa închisorii de până la 5 ani, soluția de achitare în ipoteza în care se constată incidența cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 12 teza I din Codul de procedură penală anterior se va întemeia pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) din actualul Codul de procedură penală și nu pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. d) din legea veche. Ca atare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că dispozițiile art. 25 din actualul cod de procedură penală care statuează asupra modalității de rezolvare a acțiunii civile în procesul penal sunt, conform art. 3 din Legea nr. 255/2013, de imediată aplicare. Potrivit alin. (5) al art. 25, în caz de încetare a procesului penal urmare a intervenirii decesului inculpatului, dar și în alte situații expres prevăzute, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă. În aceste condiții, recursurile moștenitorilor inculpatului J.F., respectiv J.M., J.D. și F.J. prin care se critică, din perspectiva dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, obligarea lor la plata despăgubirilor civile devin întemeiate, decesul inculpatului nepermițând instanței penale să se mai pronunțe asupra acțiunii civile exercitate împotriva acestuia. Apărările formulate de către partea civilă, privind împrejurarea că lăsarea nesoluționată a laturii civile, după mai mult de 1 an de la soluționarea definitivă a laturii penale a cauzei în care vinovăția inculpaților a fost stabilită, iar sancțiunile penale aplicate ar constitui o încălcare a dreptului părții la un proces echitabil, în condițiile lipsei unei posibilități judiciare alternative a părții civile de a-și recupera prejudiciul până la acest moment, și raportat și la termenul rezonabil de soluționare a cauzei, nu pot fi primite. Aceasta întrucât Banca B. este deja în posesia unui titlu executoriu în baza căruia își poate recupera prejudiciul de la oricare dintre inculpații O.S., B.M., M.D., M.P., F.E. și T.O. care au fost obligați în solidar la plata sumei de 1.400.728,86 lei, la care se adaugă și dobânda legală, în ceea ce îi privește pe aceștia hotărârea fiind definitivă atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile încă din 14 noiembrie 2012, când Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia penală nr. 3701, limitele rejudecării fiind restrânse doar la apelurile declarate de moștenitorii inculpatului J.F. De asemenea, lăsarea nesoluționată a acțiunii civile exercitată împotriva inculpatului decedat nu aduce atingere măsurilor luate în vederea asigurării recuperării prejudiciului, respectiv sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor ce au aparținut inculpatului J.F., în condițiile în care partea civilă va promova, în termenul prevăzut în art. 397 alin. (5) C. proc. pen., acțiune în fața instanței civile. În raport cu aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de J.M., J.D. și F.J. împotriva deciziei nr. 77/A din 8 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, a casat decizia penală și în parte sentința penală nr. 417 din 7 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș și, rejudecând: A înlăturat obligarea solidară a succesorilor în drepturi ai inculpatului decedat J.F. respectiv J.M., J.D. și F.J. la plata de daune materiale către partea civilă Banca B. În baza art. 25 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de Banca B. împotriva inculpatului J.F. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Notă: 1. În urma republicării Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism în M. Of. nr. 702 din 12 octombrie 2012, prevederile art. 23 se regăsesc în art. 29. 2. Infracțiunea de fraudă informatică este prevăzută în art. 249 din noul Cod penal, infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat este prevăzută în art. 367 din noul Cod penal, iar infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic este prevăzută în art. 360 din noul Cod penal.