ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 609/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 609/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, petenta SC K. SRL a
solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 1488 din 29 aprilie 2010 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea acestei
cereri petenta a susținut, în esență, că a solicitat obligarea contestatorilor
la plata cheltuielilor de judecată nu numai a contestatoarei C.I. ci și a
contestatorului D.S.A., fost administrator și asociat unic al societății
contestatoare și prin urmare se impunea ca imputarea cheltuielilor de judecată
să fie în sarcina ambilor contestatori.
Înalta Curte,
analizând cererea prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 281
2
C. proc. civ., constată că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit
dispozițiilor art. 281
2
C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată
instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau
accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere
completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz,
apel sau recurs, în cazul hotărârii date în fond, după casare cu reținere, în
termen de 15 zile de la pronunțare.
Prin Decizia nr. 1488
din 29 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în
temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. s-a dispus obligarea recurentei SC
C.I. SRL prin asociat unic D.S.A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de
1.785 RON către intimata SC K. SRL Gherla, ca urmare a solicitării de către
intimată, în dovedirea cărora au fost depuse factura din 19 aprilie 2010 și
chitanța din 19 aprilie 2010 privind suma de 1.785 RON pentru asistență și
reprezentare la Înalta Curte, în Dosarul nr. 1806/33/2009.
Cu privire la
completarea deciziei din recurs, în sensul obligării asociatului unic D.A.S. la
plata cheltuielilor de judecată, se constată, că cererea petentului este
neîntemeiată având în vedere că instanța de recurs a acordat cheltuielile de
judecată astfel cum au fost solicitate, părții ce a făcut parte în proces,
respectiv SC C.I. SRL
Numitul D.S.A. nu a
îndeplinit calitatea de parte în proces, conform dispozițiilor art. 112 C.
proc. civ., fiind numai reprezentantul societății în calitatea sa de asociat
unic. Astfel, că obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată nu este
posibilă în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. care precizează că
numai partea care a căzut în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor
de judecată.
În aceste condiții,
petenta nu poate reproșa omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii de
acordare a cheltuielilor de judecată, motiv pentru care, Înalta Curte va
respinge cererea petentei, în cauză nefiind îndeplinite dispozițiile art. 281
2
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea
formulată de petenta SC K. SRL privind completarea dispozitivului Deciziei nr.
1488 din 29 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 februarie 2013.
Procesat de GGC - AS