SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 11326/07 prezentată de Salvatore MADONIA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 24 iunie 2008 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători și Sally Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 1 martie 2007, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din convenție, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, domnul Salvatore Madonia, este un resortisant italian, născut în 1956 și deținut în prezent la Penitenciarul L Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este deținut din 1991. S-a căsătorit cu M. D., născută în 1968. Soților Madonia li s-a permis să recurgă la însămânțare artificială. Prin această metodă, la 10 iunie 1999, M. D. a născut un copil, F. În 2003, reclamantul a solicitat din nou Departamentului de administrație a statului (inclusiv D.A.P.) al Ministerului Justiției să fie autorizat să recurgă la însămânțarea artificială. Cu toate acestea, la 23 februarie 2004, D.A.P. a decis să suspende practicile de însămânțare artificială, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 40 din 19 februarie 2004, care a venit să reglementeze materia. Având în vedere că, la 29 mai 2006, reclamantul a solicitat instanțelor judiciare autorizația de a recurge la însămânțarea artificială. Judecătorul de la tribunalul de la tribunalul de judecată ( La 31 ianuarie 2007, D.A.P. a decis să nu autorizeze prelevarea lichidului seminal al reclamantului pentru a efectua însămânțarea artificială a M. Reclamantul a solicitat judecătorului de aplicare a pedepselor cu închisoarea din L.A.P. să anuleze decizia D.A. din 31 ianuarie 2007 printr-o ordonanță din 4 mai 2007, instanța de aplicare a pedepselor cu închisoarea din L.A.Aquila a pronunțat un refuz de a se pronunța. Prin hotărârea din 30 ianuarie 2008, Curtea de Casație a clasat decizia în litigiu. La 22 mai 2008, D.A.P. l-a autorizat pe reclamant să recurgă la însămânțare artificială. Prin scrisoarea din 9 iunie 2008, avocatul reclamantului a informat Curtea că clientul său nu mai intenționează să își mențină cererea. Invocând art. 12 din Convenție, reclamantul se plângea de respingerea cererii sale de a recurge la însămânțarea artificială. În plus, acesta a invocat o încălcare a articolului 14 din Convenție și a articolului 5 din Protocolul nr. Printr-o scrisoare din 9 iunie 2008, reclamantul a informat grefa că nu mai dorește să își mențină cererea în fața Curții, deoarece i s-a permis să recurgă la însămânțarea artificială. În lumina celor menționate anterior, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 alin. Prin urmare, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier președinte
Requête n
o
11326/07
présentée par Salvatore MADONIA
contre l’Italie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 24 juin 2008 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Ireneu Cabral Barreto,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
András Sajó,
Ișıl Karakaș,
juges,
et de Sally Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 1
er
mars 2007,
Vu la décision de la Cour d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Salvatore Madonia, est un ressortissant italien, né en 1956 et actuellement détenu au pénitencier de L’Aquila. Il est représenté devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M.
R.
Adam, et par son co-agent, M.
F.
Crisafulli.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est détenu depuis 1991. Il est marié avec M
me
D., née en 1968. Les époux Madonia furent autorisés à avoir recours à l’insémination artificielle. Grâce à cette méthode, le 10 juin 1999, M
me
En 2003, le requérant demanda à nouveau au département de l’administration pénitentiaire («
le D.A.P.
») du ministère de la Justice d’être autorisé à avoir recours à l’insémination artificielle.
Cependant, le 23 février 2004, le D.A.P. décida de suspendre les pratiques d’insémination artificielle, et ce en conséquence de l’entrée en vigueur de la loi n
o
40 du 19 février 2004, venue réglementer la matière.
Vu l’inertie de l’administration, le 29 mai 2006, le requérant demanda aux juridictions judiciaires l’autorisation à avoir recours à l’insémination artificielle. Le juge de l’audience préliminaire («
le G.U.P.
») et le président de la cour d’assises de Palerme autorisèrent le prélèvement du sperme du requérant, sous condition du respect des exigences liées à sa détention. Le 31 janvier 2007, le D.A.P. décida de ne pas autoriser le prélèvement du liquide séminal du requérant afin de procéder à l’insémination artificielle de M
me
D.
Le requérant demanda au juge d’application des peines de L’Aquila d’annuler la décision du D.A.P. du 31 janvier 2007. Par une ordonnance du 4 mai 2007, le juge d’application des peines de L’Aquila prononça un non-lieu à statuer. Il observa que la réclamation du requérant portait sur une matière de compétence exclusive du D.A.P.
Le requérant se pourvut en cassation.
Par un arrêt du 30 janvier 2008, la Cour de cassation cassa la décision litigieuse.
Le 22 mai 2008, le D.A.P. autorisa le requérant à avoir recours à l’insémination artificielle.
Par une lettre du 9 juin 2008, l’avocate du requérant a informé la Cour que son client n’entendait plus maintenir sa requête.
Invoquant l’article 12 de la Convention, le requérant se plaignait du rejet de sa demande d’avoir recours à l’insémination artificielle. Il alléguait en outre une violation des articles 14 de la Convention et 5 du Protocole n
o
7.
La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par le requérant pour les motifs suivants.
Par un courrier du 9 juin 2008, le requérant a informé le greffe qu’il ne souhaite plus maintenir sa requête devant la Cour car il a été autorisé à avoir recours à l’insémination artificielle.
A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de mettre fin à l’application de l’article
29
§
3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Sally Dollé
Françoise Tulkens
Greffière
Présidente