ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1648/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr. 5887/4/2009, reclamanții I.M. și B.V. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, Primăria Sectorului 4 prin Primar și Consiliul Local al Sectorului 4 București, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a donației autentificată sub nr. X1/1985, prin care autorul reclamanților, M.Ș., a donat Consiliului Popular al Sectorului 4 București terenul în suprafață de 1.000 mp situat în București, Intr. L.D., sector 4. Prin Sentința civilă nr. 2925 din 9 aprilie 2010 a Judecătoriei Sectorului 4 București a fost admisă cererea, constatându-se nulitatea absolută a contractului de donație, împotriva acestei sentințe la data de 29 iulie 2010 a declarat apel Municipiul București, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București sub același număr.

Prin Decizia civilă nr. 936 A din 15 noiembrie 2011 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de apelantul-pârât și în consecință s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București, sens în care s-a anulat sentința atacată și s-a înaintat dosarul registraturii generale a Tribunalului București în vederea înregistrării pe rolul unei secții civile în vederea judecării cauzei în primă instanță, reținând că cererea de față este evaluabilă în bani, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., iar valoarea totală a terenului este de 480.000 euro, depășind astfel limita valorică de 500.000 RON.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 3 aprilie 2012, sub nr. 10753/3/2012, iar prin Sentința civilă nr. 2211 din 10 decembrie 2012, Tribunalul București a admis cererea și a constatat nulitatea absolută a ofertei de donație autentificată sub nr. X1 din 14 iunie 1985, intervenită între autorul reclamanților - M.Ș. și Consiliul Popular Sector 4 București privind imobilul - teren în suprafață de 1.000 mp situat în București, Intr. L.D., sector 4, reținându-se că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie constatarea nulității absolute a ofertei de donație privind imobilul-teren de 1.000 m făcută de către autorul reclamanților, autentificată sub nr. X1 din 14 iunie 1985 de către Notariatul de Stat Local Sector 4 pentru lipsa consimțământului și lipsa cauzei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Municipiul București, reprezentat legal de către Primarul General, solicitând schimbarea sentinței civile apelate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 125 A din 27 iunie 2013 a respins apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul București, prin Primarul General, reținându-se judicioasă constatarea primei instanțe privind lipsa intenției reale din partea autorului reclamanților de a gratifica Statul Român, în temeiul unei prezumții simple, în temeiul dispozițiilor art. 1199 C. civ., caracterul puternic al acestei prezumții fiind susținut chiar de recunoașterea caracterului abuziv al actelor încheiate în baza Decretului nr. 478/1954, pe care Statul Român a întreprins-o prin menționarea acestui act normativ în cuprinsul Legii nr. 10/2001.

Așadar, în condițiile în care în actul de donație ce face obiectul cauzei de față lipsește unul din elementele esențiale ale actului juridic civil, și anume intenția de a gratifica, ce reprezintă scopul imediat, iar lipsa acestuia se răsfrânge și asupra scopului mediat, sancțiunea ce intervine este aceea a nulității absolute a actului astfel încheiat, raportat la dispozițiile art. 966 C. civ., cauza actului juridic fiind unul dintre elemente esențiale pentru validitatea acestuia. Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, desființarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin motivele de recurs, pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, a făcut o amplă descriere a situației de fapt, iar criticile invocate se referă la soluțiile pronunțate de cele două instanțe, precum și la analiza probelor administrate, fără să se dezvolte motivele de nelegalitate invocate, astfel cum prevăd dispozițiile legale. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare. Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate, excepția nulității cererii de recurs invocată de către intimată prin întâmpinare și în raport de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate. Din observarea criticilor formulate constatându-se că motivele invocate de către recurent în susținerea recursului său nu se subscriu niciunuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în realitate, toate criticile formulate vizând aspecte de apreciere ori de stabilire a situației de fapt în cauză.

Astfel, deși recurentul a exercitat calea de atac a recursului, în cadrul controlului de legalitate a hotărârii atacate, aceasta își exprimă nemulțumirea față de modul de stabilire de către instanță a situației de fapt, aspecte care nu se încadrează în controlul de legalitate, calea de atac a recursului având obiectul delimitat la realizarea unui control de legalitate. Așadar, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici corespunzătoare nelegalității deciziei din apel, ce face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Simpla indicare a unui text de lege și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii. În cauză, recurentul-pârât Municipiul București, prin Primarul General, nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 302 1 și art. 304 C. proc. civ., întrucât, în motivele de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, a constata nulitatea cererii de recurs formulată de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva Deciziei civile nr. 125 A din 27 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2014. Procesat de GGC - AZ