ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1648/2014

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr. 5887/4/2009,

reclamanții I.M. și B.V. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român,

Primăria Sectorului 4 prin Primar și Consiliul Local al Sectorului 4 București,

solicitând instanței să constate nulitatea absolută a donației autentificată

sub nr. X1/1985, prin care autorul reclamanților, M.Ș., a donat Consiliului

Popular al Sectorului 4 București terenul în suprafață de 1.000 mp situat în

București, Intr. L.D., sector 4.

Prin Sentința civilă

nr. 2925 din 9 aprilie 2010 a Judecătoriei Sectorului 4 București a fost admisă

cererea, constatându-se nulitatea absolută a contractului de donație, împotriva

acestei sentințe la data de 29 iulie 2010 a declarat apel Municipiul București,

cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București sub același număr.

Prin Decizia civilă

nr. 936 A din 15 noiembrie 2011 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

admis apelul declarat de apelantul-pârât și în consecință s-a admis excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București, sens în care s-a

anulat sentința atacată și s-a înaintat dosarul registraturii generale a

Tribunalului București în vederea înregistrării pe rolul unei secții civile în

vederea judecării cauzei în primă instanță, reținând că cererea de față este

evaluabilă în bani, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C.

proc. civ., iar valoarea totală a terenului este de 480.000 euro, depășind

astfel limita valorică de 500.000 RON.

Cauza a fost

reînregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 3 aprilie 2012, sub

nr. 10753/3/2012, iar prin Sentința civilă nr. 2211 din 10 decembrie 2012,

Tribunalul București a admis cererea și a constatat nulitatea absolută a

ofertei de donație autentificată sub nr. X1 din 14 iunie 1985, intervenită

între autorul reclamanților - M.Ș. și Consiliul Popular Sector 4 București

privind imobilul - teren în suprafață de 1.000 mp situat în București, Intr.

L.D., sector 4, reținându-se că obiectul cererii de chemare în judecată îl

constituie constatarea nulității absolute a ofertei de donație privind

imobilul-teren de 1.000 m făcută de către autorul reclamanților, autentificată

sub nr. X1 din 14 iunie 1985 de către Notariatul de Stat Local Sector 4 pentru

lipsa consimțământului și lipsa cauzei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâtul Municipiul București, reprezentat legal de

către Primarul General, solicitând schimbarea sentinței civile apelate, în

sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr.

125 A din 27 iunie 2013 a respins apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul

București, prin Primarul General, reținându-se judicioasă constatarea primei

instanțe privind lipsa intenției reale din partea autorului reclamanților de a

gratifica Statul Român, în temeiul unei prezumții simple, în temeiul

dispozițiilor art. 1199 C. civ., caracterul puternic al acestei prezumții fiind

susținut chiar de recunoașterea caracterului abuziv al actelor încheiate în

baza Decretului nr. 478/1954, pe care Statul Român a întreprins-o prin

menționarea acestui act normativ în cuprinsul Legii nr. 10/2001.

Așadar, în condițiile

în care în actul de donație ce face obiectul cauzei de față lipsește unul din

elementele esențiale ale actului juridic civil, și anume intenția de a

gratifica, ce reprezintă scopul imediat, iar lipsa acestuia se răsfrânge și

asupra scopului mediat, sancțiunea ce intervine este aceea a nulității absolute

a actului astfel încheiat, raportat la dispozițiile art. 966 C. civ., cauza

actului juridic fiind unul dintre elemente esențiale pentru validitatea

acestuia.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, pârâtul Municipiul București, prin Primarul General,

a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris,

desființarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Prin motivele de

recurs, pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, a făcut o amplă

descriere a situației de fapt, iar criticile invocate se referă la soluțiile

pronunțate de cele două instanțe, precum și la analiza probelor administrate,

fără să se dezvolte motivele de nelegalitate invocate, astfel cum prevăd

dispozițiile legale.

La termenul de

dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității

recursului, potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare.

Față de dispozițiile

art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate, excepția nulității cererii de

recurs invocată de către intimată prin întâmpinare și în raport de dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de

recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție

de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Din observarea

criticilor formulate constatându-se că motivele invocate de către recurent în

susținerea recursului său nu se subscriu niciunuia dintre motivele de recurs

prevăzute la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în realitate, toate criticile

formulate vizând aspecte de apreciere ori de stabilire a situației de fapt în

cauză.

Astfel, deși

recurentul a exercitat calea de atac a recursului, în cadrul controlului de

legalitate a hotărârii atacate, aceasta își exprimă nemulțumirea față de modul

de stabilire de către instanță a situației de fapt, aspecte care nu se

încadrează în controlul de legalitate, calea de atac a recursului având

obiectul delimitat la realizarea unui control de legalitate.

Așadar, în cuprinsul

cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici corespunzătoare

nelegalității deciziei din apel, ce face obiectul recursului, ceea ce ar fi

presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin

raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță

în fundamentarea acesteia.

Simpla indicare a

unui text de lege și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se

dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și

legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestuia în

cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., nu este

suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată

de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

În cauză,

recurentul-pârât Municipiul București, prin Primarul General, nu s-a conformat,

așadar, dispozițiilor înscrise în art. 302

1

și art. 304 C. proc.

civ., întrucât, în motivele de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv din cele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate

în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege,

sens în care, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale

precitate și pe cale de consecință, a constata nulitatea cererii de recurs

formulată de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General,

împotriva Deciziei civile nr. 125 A din 27 iunie 2013, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ