ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1842/2020

Ședința publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 mai 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, secția Civilă, sub nr. x/2016, în temeiul art. 89 din Legea nr. 58/1934, reclamanta-emitentă A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-beneficiară B. S.R.L., a solicitat anularea biletului la ordin seria x numărul 0359748, pe care l-a emis cu titlu de garanție pentru suma de 50.000 RON.

În drept, a invocat dispozițiile art. 89 si urm. din Legea nr. 58/1934 și pct. 436 si urm. din Norma-cadru B.N.R. nr. 6/1994.

La 2 noiembrie 2016, C., în calitate de avalist al biletului la ordin evocat, a formulat cerere de intervenție principală, întemeiată pe dispozițiile art. 61 alin. (1) și (2), art. 62 și art. 64 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ., solicitând admiterea acțiunii introductive.

Față de calitatea de emitente ale biletului la ordin în discuție, instanța, din oficiu, a dispus introducerea în cauză a intimatelor D. S.A. și D. S.A. - Sucursala Militari.

Prin sentința civilă nr. 1498 din 8 februarie 2017, Judecătoria Sectorului 4 București, secția Civilă a respins, ca neîntemeiate, atât contestația, cât și cererea de intervenție principală formulată în cauză.

Împotriva sentinței sus-menționate, A. S.R.L. și C. au declarat apeluri, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin încheierea din 4 aprilie 2018, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul București, secția a VI-a civilă a suspendat judecata cauzei, față de faptul că apelanții nu au îndeplinit dispoziția de a face dovada sediului actual al intimatei D. S.A.-Sucursala Militari, obligație stabilită în sarcina lor prin rezoluția din 9 ianuarie 2018.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. S.R.L. și C. au declarat recurs, fără să indice temeiul de drept al demersului judiciar exercitat și fără să-l motiveze.

Prin încheierea din 22 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a suspendat judecata cauzei, față de lipsa părților legal citate și de împrejurarea că nu s-a solicitat judecarea cererii de apel și în lipsă.

Împotriva acestei din urmă încheieri, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, nemotivat.

Cererea de recurs a fost comunicată, la 11 ianuarie 2018, intimatelor-pârâte, astfel cum atestă dovezile de înmânare aflate la dosar, care nu au depus întâmpinare.

Procedând la verificarea condițiilor prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că părțile nu au solicitat soluționarea recursului de către completul de filtru, în cazul în care se apreciază că recursul este admisibil în principiu.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus punct de vedere la raport, prin care a susținut concluziile magistratului-asistent raportor privind nulitatea recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, însă, față de legea aplicabilă litigiului, Înalta Curte urmează a face corespondența cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, având în vedere că se invocă faptul că hotărârea a fost pronunțată în lipsa unui temei legal.

Din analiza cererii de recurs, instanța constată că autoarea căii de atac nu a dezvoltat, în concret, vreo critică împotriva încheierii atacate, precum și că recurenta a menționat că va depune motivele de recurs printr-un memoriu separat, însă nu a înțeles să își exercite acest drept.

Ori, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

În consecință, reținând că în speță nu sunt indicate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 alin. (1) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac formulate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 22 octombrie 2018, pronunțată Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 22 octombrie 2018, pronunțată Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2020.