ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1738/2020

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, la 7 mai 2018, sub nr. x/2014/a14, contestatoarea A. a formulat contestație, solicitând anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din 2 mai 2018, prin care s-a confirmat contractul de tranzacție încheiat la data de 19 aprilie 2018 între debitoarea S.C. B. S.R.L. și C. S.A.. În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 4506 din 12 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă a fost respinsă excepția lipsei interesului ca neîntemeiată. Totodată, a fost respinsă contestația formulată de către A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4506 din 12 iulie 2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă și a încheierii de ședință din 29 iunie 2018 a declarat apel contestatoarea A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2014/a14. În cursul soluționării apelului, la 29 ianuarie 2019, contestatoarea A. a formulat o primă cerere de recuzare a doamnelor judecător D. și E., întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. l, art. 44 și urm. din C. proc. civ. In drept, au fost invocate prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 și art. 44 și urm. din C. proc. civ. La 31 ianuarie 2019, contestatoarea A. a formulat a doua cerere de recuzare împotriva doamnei judecător D., precum și a doamnei judecător E.. În drept, au fost invocate prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 și art. 44 și urm. din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 4 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă au fost respinse cererile de recuzare formulate de contestatoarea A..

Prin decizia civilă nr. 270 din 12 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respinsă excepția inadmisibilității apelului la încheierea din 29 iunie 2018, ca nefondată. Totodată, a fost respins apelul formulat de contestatoarea A.., împotriva sentinței civile nr. 4506 din 12 iulie 2018 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, ca nefondat.

Împotriva încheierii de ședință din 4 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs recurenta A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea încheierii recurate. În cadrul recursului înregistrat la 12 februarie 2019, după expunerea succintă a cauzei, cu privire la prima cerere de recuzare, recurenta a susținut că instanța de apel și-a exprimat părerea, în prealabil, cu privire la legalitatea încheierii Contractului de tranzacție, prin decizia nr. 2519/04.12.2018 pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel București. A arătat recurenta că obiectul celor două dosare este, în esență, același, în ambele dosare instanța de apel fiind învestită să se pronunțe cu privire la legalitatea condițiilor în care a fost încheiat contractul de tranzacție, iar argumentele invocate de către părți se suprapun în mare măsură. In condițiile în care problematica pusă în discuție în cadrul celor două dosare este identică, tranșarea situației în cadrul dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel București înseamnă existența unui caz de incompatibilitate care nu ar fi permis completului învestit să judece și cererea de apel care face obiectul prezentului dosar și care privește, în esență, aceeași analiză a condițiilor în care a fost încheiat contractul de tranzacție. Cu toate că cele două dosare au avut un obiect diferit, ceea ce trebuia remarcat era faptul că instanța de apel și-a exprimat anterior punctul de vedere cu privire la aceeași problemă de drept. Cu privire la cea de-a doua cerere de recuzare, s-a susținut că, prin pronunțarea asupra cererii de suspendare formulată de recurentă la 29 ianuarie 2019, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, instanța de apel s-a pronunțat cu privire la primul motiv invocat în cadrul cererii de apel formulate împotriva încheierii din data de 29 iunie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2014. In acest context, recurenta consideră că astfel completul de judecată s-a antepronunțat. Obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă vizează contestația formulată împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor din 02.08.2018, care privește aprobarea contractului de asistență juridică a SCP F. și Asociații, în vederea asigurării reprezentării debitoarei Timiș în cadrul prezentului dosar. Recurenta a considerat esențială suspendarea prezentului dosar până la lămurirea situației mandatului acordat reprezentantului convențional debitoarei, în alte condiții existând riscul ca acesta să nu aibă mandat pentru a putea reprezenta debitoarea în prezenta cauză. Curtea de Apel București a reținut faptul că în cadrul prezentului dosar se analizează doar contestația împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor prin care s-a confirmat contractul de tranzacție, fără a observa și faptul că primul motiv de apel privește caracterul de nelegalitate al încheierii de ședință din 29.06.2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2014, prin intermediul căreia judecătorul sindic a dispus respingerea cererii de suspendare. Prin recursul înregistrat la 20 martie 2019, s-a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii din 4 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, în raport cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. In prealabil, s-a arătat că depunerea prezentei cereri de recurs s-a făcut pentru a se evita punerea în discuție a unei eventuale prematuritați a recursului declarat anterior, la 12 februarie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. care stabilesc că în ipoteza unei hotărâri definitive, încheierea de respingere a cererii de recuzare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza. Totodată, s-a mai arătat că această cerere de recurs conține aceleași motive de nelegalitate invocate prin cererea înregistrată la 12 februarie 2019. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. Prin încheierea din 14 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au înțeles să își exercite acest drept. Prin încheierea din 31 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată la 31 martie 2020, când a constatat suspendarea judecății de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020. Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen de judecată la 29 septembrie 2020. 6. Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 41-53 C. proc. civ. și ale art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ.: "judecătorul aflat într-o situație de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părti înainte de începerea oricărei dezbateri". În conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca "când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil". Din analiza textului de lege invocat rezultă că acest motiv de incompatibilitate vizează exclusiv situația în care judecătorul s-a mai pronunțat asupra cauzei deduse judecății, ceea ce nu este cazul, iar nu și situația când a mai soluționat litigii în care s-au invocat aceleași chestiuni de drept. Față de cele învederate, în mod corect a reținut Curtea de Apel București, că pentru a fi în ipoteza vizată de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. trebuie ca judecătorul să își spună părerea în legătură cu pricina pe care o soluționează, părere exprimată în timp ce litigiul este pendinte. În cauza dedusă judecății, în cadrul apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 4506 din 12 iulie 2018 și a încheierii de ședință din data de 29.06.2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2014, recurenta A.. a formulat două cereri de recuzare, ce au fost respinse de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă prin încheierea de ședință din 04.02.2019, hotărâre ce formează obiectul prezentului recurs. Fără a se face o analiză a situației de fapt, este relevant a se menționa, astfel cum corect a reținut curtea de apel, că, referitor la cererea de recuzare formulată la data de 29.01.2019 prin care s-a invocat că judecătorii recuzați și-ar fi s-a spus părerea într-un alt dosar, este de remarcat că, dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel București, soluționat prin decizia civilă nr. 2519/4.12.2018, a avut ca obiect apelul principal și apelul incident formulate împotriva sentinței civile nr. 2625/4.05.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin care judecătorul sindic a confirmat contractul de tranzacție încheiat la data de 19 aprilie 2018 între debitoarea S.C. B. S.R.L. și C. S.A.. Dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, în care s-a formulat cererea de recuzare, are ca obiect apelul împotriva încheierii de ședință din data de 29.06.2018 și a sentinței civile nr. 4506/12.07.2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, sentință prin care judecătorul sindic a respins contestația potrivit căreia s-a solicitat anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 02.05.2018, prin care creditorii au confirmat contractul de tranzacție încheiat la data de 19 aprilie 2018 între debitoarea S.C. B. S.R.L. și C. S.A.. Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte reține că în mod corect curtea de apel a constatat că obiectul celor două dosare este diferit, astfel primul dosar vizează confirmarea contractului de tranzacție de către judecătorul sindic, iar cel de-al doilea o contestație împotriva unei hotărâri a adunării generale a creditorilor prin care s-a confirmat contractul de tranzacție. Pornind de la faptul că motivele care pot atrage anularea unei hotărâri a adunării generale a creditorilor, astfel cum sunt reglementate de lege, sunt diferite de cele care pot atrage confirmarea sau infirmarea de către judecătorul sindic a tranzacției încheiată în speță, în mod corect a concluzionat instanța care a soluționat incidental procedural că judecătorii recuzați nu și-au spus părerea cu privire la soluția ce urmează a fi pronunțată în prezenta cauză, chiar dacă au respins apelurile formulate împotriva sentinței civile nr. 2625/4.05.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă. Pentru aceste motive, critica recurentei în sensul că, deși cele două dosare au avut un obiect diferit, trebuia remarcat faptul că instanța de apel și-a exprimat anterior punctul de vedere cu privire la aceeași problemă de drept, nu este fondată. Nici în ce privește soluționarea cererii de recuzare depusă la data de 31.01.2019 nu poate fi reținută încălcarea unor dispoziții legale, curtea de apel constatând corect că suspendarea judecării dosarului din apel nr. x/2014 al Curții de apel București, secția a V-a civilă până la soluționarea dosarului nr. x/2018 al Curții de apel București, secția a V-a civilă este facultativă, iar prin respingerea cererii de suspendare, motivat de faptul că soluția din acest dosar nu depinde de soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la hotărârea creditorilor prin care s-a aprobat asigurarea reprezentării debitoarei B. S.R.L. de către SCA F., judecătorii recuzați nu și-au spus părerea asupra cauzei deduse judecății în acest dosar, în care se analizează contestația împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor prin care s-a confirmat contractul de tranzacție încheiat între debitoare și C. S.A.. Având în vedere că obiectul celor două dosare este diferit și că suspendarea solicitată de petentă este facultativă, în cauză nu se poate reține că doamnele judecător și-au spus părerea, în concret, asupra cauzei deduse judecății în prezentul dosar, nefiind îndeplinite condițiile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Astfel, Înalta Curte reține că, în mod corect, Curtea de Apel București a respins cererile de recuzare depuse la 29.01.2019 și 31.01.2019. Este de necontestat că art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, la care și recurenta a făcut referire, consacră asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că, în soluționarea cauzei, curtea de apel, ținând cont de toate garanțiile conferite, a reținut, în mod corect, că judecătorii față de care s-a invocat situația de incompatibilitate reglementată de dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu au făcut niciun fel de aprecieri asupra fondului apelului cu care au fost învestiți și nici asupra soluției ce urmează a fi dispusă, încheierea atacată fiind legală. Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A..