ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1371/2016

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2/2016 la data de 9 martie 2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea Hotărârii de Guvern nr. 51/2016 privind stabilirea datei alegerilor locale. Odată cu cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali. În motivarea acțiunii reclamantul a susținut în esență că H.G. nr. 51/2016 este nelegală prin aceea că stabilește, cu încălcarea legii și a Constituției, o singură dată a alegerilor pentru alegerea primarilor. Referitor la motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, reclamantul a arătat că norma legală criticată este neconstituțională, fiind încălcate prevederi prin care este reglementat dreptul de a fi ales al unui cetățean român, egalitatea cetățenilor în fața legii, principiul reprezentativității mandatului și principiul pluralismului politic.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 1279 din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, ca inadmisibilă. S-a respins cererea în anularea H.G. nr. 51/2016 privind stabilirea datei alegerilor locale din anul 2016 formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Prim - Ministru și intimata Autoritatea Electorală Permanentă ca neîntemeiată. S-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Afacerilor Interne în interesul pârâtului Guvernul României.

Recursul. Împotriva acestei sentințe în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează următoarele aspecte: - în mod greșit prima instanță a reținut că nu este îndeplinită condiția legăturii dintre norma legală și soluționarea cauzei, aplicând greșit prevederile art. 10 alin. (1) și 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, ale H.G. nr. 51/2016, ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. - a susținut recurenta, în acest sens, că temeiul care a stat la baza stabilirii unei singure date pentru desfășurarea alegerilor pentru primari, art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 contravine principiului constituționale al reprezentativității organelor alese, iar punerea în aplicare a unui text legal care prezintă vicii de constituționalitate prin H.G. nr. 51/2016 afectează însuși legalitatea actului emis; - s-a apreciat că actul atacat în contencios administrativ, respectiv H.G. nr. 51/2016 prin prevederile sale reprezintă o aplicare a art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, considerându-se că speța trebuie privită în ansamblul ei și nu doar strict raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 115/2015; S-a solicitat casarea sentinței atacate, să se constate admisibilitatea excepției de neconstituționalitate a art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 și să se dispună sesizarea Curții Constituționale.

Apărările intimaților Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală și temeinică, întreaga acțiune având caracterul unei sesizări directe îndreptate împotriva O.U.G. nr. 45/2014.

Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimat la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate. Argumentele de fapt relevante Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii de Guvern nr. 51/2016 privind stabilirea datei alegerilor locale. În cuprinsul cererii de chemare în judecată a investit instanța de contencios administrativ și cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali. În ceea ce privește excepția lipsei de interes a recurentului în susținerea recursului de față, invocată de reprezentantul intimatului-intervenient în interesul pârâtului Guvernul României, respectiv Ministerul Afacerilor Interne, Înalta Curte constată netemeinicia acesteia, în condițiile în care interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, este folosul practic pe care o parte îl urmărește prin declanșarea procedurii judiciare, care trebuie să fie legitim, născut, direct și actual. În speță, Înalta Curte reține că interesul recurentului - reclamant de a sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate nu a dispărut, acesta neconfundându-se cu o lipsă de interes din perspectiva legăturii de cauzalitate cu fondul cauzei în accepțiunea art. 29 din Legea nr. 47/1992. Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea 47/1992 modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. În raport de dispozițiile legale expuse, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate, în sensul că textele de lege a căror neconstituționalitate se solicită a se constata nu au legătură în concret cu soluționarea cauzei. Înalta Curte constată că "legătura cu soluționarea cauzei" privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța în procesul pendinte, adică a obiectului procesului aflat pe rolul instanței judecătorești. Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune, după cum a subliniat și Curtea de apel, pe de o parte, existența unei legături directe între norma contestată și soluția ce urmează a se da în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curții în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conținutului hotărârii judecătorului. Condiția incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Astfel obiectul cauzei îl constituie cererea de anulare a H.G. nr. 51/20016 care, are o singură prevedere referitoare la stabilirea datei de desfășurare a alegerilor, în timp ce dispozițiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 prevăd că este declarat ales primar candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate. Or, este evident că textul de lege a cărei neconstituționalitate se invocă nu are nicio înrâurire asupra stabilirii prin hotărâre de guvern a datei desfășurării alegerilor, Înalta Curte reținând și argumentele Curții Constituționale expuse în Decizia nr. 460/2014, potrivit cărora nu este admisibila a se investi Curtea Constituțională cu examinarea neconstituționalității unui act normativ, într-un cadru procesual creat special în acest scop.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.