ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.09.2020

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4290/2020

HOTĂRÂRE
10.09.2020
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4290/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Curții de Apel București la data de 14.03.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună următoarele:

- anularea Hotărârii de Guvern nr. 52 din 10 februarie 2016 pentru aprobarea calendarului acțiunilor din cuprinsul perioadei electorale a alegerilor locale din anul 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 109 din 11 februarie 2016;

- obligarea pârâtului la emiterea unei ordonanțe de urgență care să corecteze deficiențele articolului 50, alin. (2) și ale articolului 101, alin. (2) și (3) din Legea 115/2015;

- obligarea pârâtului la emiterea unei noi hotărâri de guvern pentru aprobarea calendarului acțiunilor din cuprinsul perioadei electorale a alegerilor locale din anul 2016, care să corespundă noilor prevederi legale pe care Guvernul le va fi adoptat.

Prin sentința nr. 1855 din 01 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a luat act că reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâtului Guvernului României de a emite o ordonanță de urgență prin care să modifice art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

A fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind obligarea pârâtului Guvernului Românie de a emite o ordonanță de urgență pentru corectarea deficiențelor art. 101 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/2015.

A fost respins ca inadmisibil capătul de acțiune formulat prin cererea completatoare.

A fost respins capătul de cerere privind anularea H.G. nr. 52/2016 (ANEXA 1) ca nefondat.

A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului Guvernului Românie de a emite o hotărâre de guvern pentru aprobarea calendarului electoral al alegerilor locale 2016.

A fost admisă cererea de intervenție accesorie, formulată de Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Guvernului României.

Împotriva sentinței nr. 1855 din 01 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și fiscal a formulat recurs reclamantul A..

Analizând cu prioritate excepția perimării recursului îndreptat împotriva sentinței nr. 1855 din 01 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată următoarele:

La termenul de judecată din 19 septembrie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

La data de 16 iunie 2020, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

Asupra excepției perimării, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.

Referitor la condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca perimarea să opereze, Înalta Curte constată că cererea a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din culpa ambelor părți.

În atare situație, termenul de 6 luni instituit de dispozițiile art. 416 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. a început să curgă de la data de 19.09.2019, când instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., ultimul act de procedură îndeplinit de instanță, conform art. 416 alin. (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că la data de 16 martie 2020, prin Decretul nr. 195/2020 a fost instituită starea de urgență pe teritoriul României pe o durată de 30 de zile, ce a fost prelungită prin Decretul nr. 240/2020 pentru încă 30 zile.

În perioada stării de urgență, cursul perimării a fost suspendat în temeiul art. 418 alin. (3) din C. proc. civ., iar după expirarea perioadei în care a fost instituită starea de urgență, cursul perimării a fost reluat.

Potrivit art. 418 alin. (3) din C. proc. civ., perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Întrucât termenul de perimare de 6 luni s-ar fi împlinit la data de 19 martie 2020, când pe teritoriul României era instituită starea de urgență, cursul perimării a fost suspendat până la data de 15 mai 2020, când a fost reluat.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data împlinirii termenului de perimare, calculat conform art. 181 alin 1 pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

În raport de aceste considerente, instanța constată că în cauză au trecut mai mult de 6 luni de la data la care s-a dispus suspendarea judecării, timp în care nici una din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a cauzei precum și că, în această perioadă, nu a intervenit, în afara celei anterior analizate, nicio altă cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.

Așadar, Înalta Curte constată că în cauză sunt întrunite condițiile pentru constatarea perimării, prevăzute de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

Văzând totodată că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 420 alin. (1) teza I din C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, urmează să constate perimat recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1855 din 01 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Constată perimat recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1855 din 01 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în cinci zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-04-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1371/2016
t în contencios administrativ, respectiv H.G. nr. 51/2016 prin prevederile sale reprezintă o aplicare a art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, considerându-se că speța trebuie privită în ansamblul ei și nu doar strict raportat la art. 1
ÎCCJ 2017-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3393/2017
primar sau de președinte al consiliului județean, încheie mandatul precedentei autorități a administrației publice locale. (3) Consiliul local sau consiliul județean, precum și primarul sau președintele consiliului județean, aleși în urma o
ÎCCJ 2017-01-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 104/2017
Decizia nr. 104/2017 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-
ÎCCJ 2018-11-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3927/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios adminis
ÎCCJ 2020-05-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1895/2020
tul General al Guvernului, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a încheierii și a hotărârii recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare cu c
Sursă