ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 87 din 5 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 17 din data de 2 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 189/A din data de 25 mai 2015 a ÎCCJ București, formulată de revizuentul A., în prezent aflat în stare de detenție în PNT Botoșani.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut că prin cererea formulată și înregistrată pe rolul instanței sub nr. y/39/2018 din data de 26 iunie 2018, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 17 din data de 2 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2014 și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 189/A din data de 25 mai 2015 a ÎCCJ București.

În motivarea cererii, acesta a arătat că sentința de mai sus a fost dată în baza cererii Ministerului Justiției privind recunoașterea unor sentințe penale pronunțate în Italia, în vederea executării în România a pedepsei rezultante.

Ulterior rămânerii definitive a sentinței, statul italian a procedat la o contopire a pedepselor recunoscute de Curtea de Apel Suceava, pedeapsa astfel rezultată fiind mai redusă decât cea stabilită de instanțele române.

Așa fiind, a apreciat că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la data soluționării cauzei, care justifică admiterea cererii de revizuire, desființarea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Suceava și rejudecarea cauzei.

În susținerea cererii, a invocat sentința penală de contopire a pedepselor pronunțate de autoritățile italiene, tradusă în limba română, a cărei recunoaștere a solicitat-o.

Instanța a dispus efectuarea unei adrese către autoritățile italiene, care au înaintat la dosar Hotărârea penală 51/15 SIGE nr. 52/15 SIEP pronunțată de Tribunalul din Asti, secția penală la data de 1 octombrie 2015, și care a fost tradusă în limba română.

Analizând cererea de revizuire în ce privește admisibilitatea sa în principiu, curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 17 din 2 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 189/A din data de 25 mai 2015 a ÎCCJ București, s-au dispus următoarele:

"Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată și completată, dispune recunoașterea și punerea în executare a:

- sentinței Curții de Apel Brescia din data de 27 octombrie 2009, definitivă la data de 19 octombrie 2009, număr de referință 1839/09, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani, 9 luni și 10 zile închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea a 21 de furturi calificate, în principal în calitate de coautor, în stare de recidivă specifică, prev. de art. 110 - 624 - 624 bis - 625 nr. 2 - 81 cpv. - 99 C. pen. italian, ce are ca și corespondent în dreptul român săvârșirea a 21 de infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 raportat la art. 229 alin. (1) lit. d), cu) aplicarea art. 41 alin. (1) și, după caz, a dispozițiilor art. 77 lit. a) C. pen.

- sentinței Tribunalului Piacenza din data de 12 februarie 2010, definitivă la data de 7.12.2011, număr de referință 31/10, prin care prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea a 2 fapte de tâlhărie și furt calificat, în calitate de coautor, în stare de recidivă specifică, prev. de art. 110 - 628 alin. (2), (3) nr. 1 - 624 - 625 nr. 2, 5 - 61 nr. 2 - 99 alin. (2) C. pen. italian, ce are ca și corespondent în dreptul român săvârșirea a unei infracțiuni de tâlhărie prev. de 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. a), f) și a) unei infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 228 raportat la art. 229 alin. (1) lit. d), fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) și art. 77 lit. a) C. pen.

- sentința Curții de Apel Torino din data de 16 noiembrie 2009, definitivă la data de 11 iunie 2010, prin care prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea a 3 fapte de furt calificat și tăinuire, în calitate de coautor, prev. de art. 110 - 624 - 625 nr. 2, - 61 nr. 5 - 648 C. pen. italian, ce are ca și corespondent în dreptul român săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b), cu) aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., respectiv art. 228 raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. și a infracțiunii de tăinuire prevăzute de art. 270 alin. (1) C. pen.

- sentința Tribunalului Torino din data de 12 septembrie 2009, definitivă la data de 14 noiembrie 2009, prin care prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea a unei infracțiuni de furt calificat, în calitate de coautor, prev. de art. 110 - 624 bis - 625 nr. 2, 5 - 61 nr. 5 C. pen. italian, ce are ca și corespondent în dreptul român infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b), cu) aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

- sentința Tribunalului Saluzzo din data de 25 august 2006, definitivă la data de 31 octombrie 2006, prin care prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea a unei infracțiuni de tentativă la furt calificat, în calitate de coautor, prev. de art. 56 - 110 - 624 - 625 alin. (2) nr. 2, 5 C. pen. italian, ce are ca și corespondent în dreptul român infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 raportat la art. 228, art. 229 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

- sentința Curții de Apel Torino din data de 20 mai 2008, definitivă la data de 26 septembrie 2008, prin care prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la furt calificat, rezistență și tăinuire, în calitate de coautor, prev. de art. 81 cpv - 110 - 56 - 624 - 625 nr. 2, 5 - 648 - 61 nr. 2, 5 - 337 - 582 - 585 - 99 C. pen. italian, ce au ca și corespondent în dreptul român infracțiunile de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 raportat la art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b), d) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen. și ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

- sentința Tribunalului Asti din data de 4.07.2014, definitivă la data de 1 decembrie 2014, prin care prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea a doua infracțiuni de furt și o infracțiune de tăinuire, prev. de art. 110 - 112 nr. 4 - 624 nr. 2, 5 - 625 nr. 2 - 61 nr. 5 - 648 C. pen. italian, ce au ca și corespondent în dreptul român infracțiunile de furt calificat prevăzute de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b), d) și tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

Dispune transferarea persoanei condamnate A. (...) într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei totale de 16 ani, 6 luni și 12 zile închisoare, rezultate în urma cumulului aritmetic al pedepselor aplicate prin sentințele penale mai sus menționate.

Deduce din pedeapsa totală de 16 ani, 6 luni și 12 zile închisoare, perioada reținerii, a arestării preventive și perioada executată de la 16 iulie 2008 la zi."

Ulterior rămânerii definitive a hotărârii, la data de 27 aprilie 2015 condamnatul a fost transferat în România pentru continuarea executării pedepsei, în prezent aflându-se în detenție în regim penitenciar.

Prin Hotărârea penală 51/15 SIGE nr. 52/15 SIEP pronunțată de Tribunalul din Asti, secția penală la data de 1 octombrie 2015, statul italian a procedat la stabilirea unei pedepse unice pentru toate infracțiunile avute mai sus în vedere. Astfel, se rețin în dispozitivul hotărârii următoarele:

"Conform art. 671 C. proc. pen.,

- reunește sub condiția continuității infracțiunile din sentințele indicate în motivare;

- redetermină pentru titlul superior pedeapsa totală dată acestuia la 15 ani și 6 luni închisoare și 4.100 euro amendă."

S-a arătat că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care, potrivit art. 452 C. proc. pen., poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale. Din interpretarea dispozițiilor normative care o reglementează, rezultă că aceasta are caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

În ce privește cazul de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., acesta se întemeiază pe existența unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecata cauzei și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispozițiilor art. 453 C. proc. pen., care reglementează cazurile de revizuire, cu cele ale art. 455 C. proc. pen. și făcând referire la prevederile art. 459 C. proc. pen. care stipulează condițiile de admisibilitate în principiu a unei astfel de cereri, în acord cu doctrina și jurisprudența în materie (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 63/A din 19 februarie 2016 a ÎCCJ București, secția penală, www.scj.ro), rezultă că revizuirea privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

În același sens este și Decizia nr. 42 din 14 februarie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. În condițiile în care cazurile de revizuire prevăzute în art. 453 C. proc. pen. sunt preluate în esență din legea veche, respectiva decizie își păstrează valabilitatea.

Prin urmare, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive decât cele care vizează fondul cauzei este inadmisibilă.

Or, în speța supusă analizei, condamnatul a formulat revizuire împotriva unei sentințe penale prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și s-au recunoscut efectele unor sentințe penale pronunțate de autorități judiciare italiene, s-a stabilit prin cumul aritmetic pedeapsa totală și s-a dispus transferarea sa într-un penitenciar din România pentru continuarea executării sancțiunii.

S-a mai observat că acesta a indicat, ca temei al revizuirii, o hotărâre penală ulterioară de contopire a pedepselor aplicate pentru infracțiunile supuse recunoașterii în România, dată de autoritățile italiene, deci fără relevanță în ce privește eventuale fapte sau împrejurări de fapt necunoscute la soluționarea cauzei și care să probeze netemeinicia sentinței penale obiect al cererii de revizuire.

În concluzie, având în vedere că revizuentul a formulat prezenta cerere împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare pe această cale (întrucât prin Sentința penală nr. 17 din 2 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2014 nu s-a soluționat fondul cauzei în sensul de a se dispune vreuna dintre soluțiile prev. de art. 396 alin. (1) - (6) C. proc. pen.), condiție impusă pentru admisibilitatea ei în principiu, curtea, constatând că este inadmisibilă, în temeiul art. 459 alin. (1), (2), (5) C. proc. pen. a respins-o ca atare.

Cum cererea de recunoaștere a Hotărârii penale 51/15 SIGE nr. 52/15 SIEP pronunțată de Tribunalul din Asti, secția penală la data de 01.10.2015 constituie una incidentală celei de revizuire (a se vedea în acest sens dispozițiile art. 140

1

alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală), și care va fi respinsă ca inadmisibilă după analiza ei în principiu (deci fără a se proceda la soluționarea sa pe fond), curtea nu îi va mai da curs, astfel cum revizuentul a solicitat.

S-a arătat că condamnatul are la dispoziție în această fază procesuală, respectiv cea de executare a pedepsei, alte căi procedurale cărora li s-ar putea subsuma motivele concrete invocate prin cererea formulată. O recalificare de către instanța de judecată a cererii, în condițiile în care el a precizat în mod expres, la solicitarea curții, că aceasta reprezintă una de revizuire, nu ar putea fi, în prezentele condiții, dispusă din oficiu.

Împotriva Sentinței penale nr. 87 din 5 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat apel revizuentul A., arătând că motivele apelului vor fi înaintate printr-un memoriu separat, acesta neînțelegând sa mai depună la dosar motivele pe care și-a întemeiat apelul.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de petent nu îndeplinește condițiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile prevăzute în art. 396 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de condamnarea, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetare a procesului penal.

Hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat vizează recunoașterea unei hotărâri străine, prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și s-au recunoscut efectele unor sentințe penale pronunțate de autorități judiciare italiene, s-a stabilit prin cumul aritmetic pedeapsa totală și s-a dispus transferarea sa într-un penitenciar din România pentru continuarea executării sancțiunii, sens în care se constată că apelul formulat de revizuent este nefondat.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 87 din 5 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 87 din 5 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - LM