ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal la data de 30.09.2013, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Vămilor, a solicitat obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor să soluționeze cererea administrativă privind emiterea unei decizii în legătura cu:

a) preluarea în vederea distrugerii a produselor reprezentând: (i) țigarete din producție proprie, destinate comercializării pe piața internă și externă și care nu mai întrunesc condițiile cerute de lege pentru a fi eliberate consumului, (ii) țigarete din producție proprie returnate în vederea distrugerii, (iii) țigarete, tutun și alte materiale confiscate de către autoritățile competente ale statului și preluate în vederea distrugerii de către fostul antrepozitar autorizat SC A. SA, aflate în depozitele fostului antrepozit fiscal al SC A. SA, situate în incinta fostelor fabrici de țigarete, Sucursala - B. Sfântu Gheorghe, cu sediul în Sfântu Gheorghe, județul Covasna și Sucursala - B. Râmnicu Sărat, cu sediul în Râmnicu Sărat, județul Buzău;

b) preluarea stocului de tutun, țigarete și materiale auxiliare confiscate de Garda Financiară Buzău și lăsate în custodie până la soluționarea de către Tribunalul Prahova, secția penala, a dosarului penal nr. x/2009 și a stocului de tutun și a instalației artizanale destinată confecționării de țigarete lăsate în custodie până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a dosarului nr. x/2006 instrumentat de D.I.C.O.T., aflate în depozitele fostului antrepozitar autorizat, SC A. SA, situate în incinta fostei fabrici de țigarete Sucursala - B. Râmnicu Sărat, cu sediul în Râmnicu Sărat, județul Buzău.

A solicitat, de asemenea, obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor la plata cheltuielilor de judecata.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 73 din data de 14.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, cu în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală; a fost obligată pârâta ANAF să soluționeze cererea reclamantei înregistrată la pârâtă din 27.05.2013.

A fost obligată pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta ANAF a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

În motivarea cererii de recurs s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției instanței de fond susținându-se în esență că aceasta este lipsită de temei legal, instanța de fond pronunțându-se ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale din domeniu.

Astfel, recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că pârâta nu a soluționat în termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii din 27.05.2013 fără să rețină faptul că solicitările din adresă au fost soluționate prin deciziile emise de fosta Autoritate Națională a Vămilor, respectiv prin Decizia din data de 30.11.2010 emisă în temeiul dispozițiilor art. 206

65

din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. și pct. 18 alin. (5) din Titlul VII al Normelor metodologice de aplicare a C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004 prin care se admite distrugerea cantităților de tutun confiscat și preluat în custodie de reclamantă, decizie care nu a fost pusă în aplicare de către intimata-reclamantă din motive imputabile ei.

Consideră recurenta-pârâtă că societății intimate i s-a răspuns și i-au fost admise solicitările prin Decizia de distrugere din 30.11.2010 care cuprindea atât prevederile legale cât și posibilitatea de distrugere a țigaretelor.

Recurenta a criticat soluția instanței de fond și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată susținând că în cauză nu erau îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 274 din vechiul C. proc. civ.

În drept recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 7 octombrie 2015 s-a admis în principiu recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată netemeinicia acesteia, pentru următoarele considerente.

În fapt, reclamanta s-a adresat recurentei-pârâte cu cererea înregistrată din 27.05.2013 prin care a solicitat în temeiul art. 206

65

și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , preluarea în vederea distrugerii a produselor reprezentând țigarete, tutun și alte materiale din producția proprie și care nu mai pot fi eliberate consumului, precum și preluarea în vederea distrugerii a tutunului, țigaretelor și materialelor auxiliare confiscate de către autoritățile abilitate ale statului și lăsate în custodie până la soluționarea unor cauze penale, motivat de faptul că, după data revocării autorizației de antrepozit fiscal, societatea nu mai întrunește condițiile legale pentru depozitarea, păstrarea și distrugerea acestor produse.

Această cerere adresată recurentei-pârâte nu a primit nici un răspuns din partea acestei autorități, în cauză fiind incident termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. iar acțiunea prin care intimatul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ este circumscrisă prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În drept, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 definesc nesoluționarea unei cereri în termen legal, ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la primirea cererii, dacă prin lege specială nu se prevede un alt termen.

Potrivit dispozițiilor art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind C. fisc. :

"(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.

(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, aceste termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate".

În speță, judecătorul fondului a admis cererea intimatei-reclamante, reținând în baza probatoriului administrat în cauză, faptul că termenul de 45 de zile prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate pentru soluționarea cererii adresate pârâtei nu a fost respectat iar aceasta nu a fost soluționată nici ulterior promovării acțiunii la instanța.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect și în temeiul dispozițiilor legale incidente în cauză, judecătorul fondului a reținut ca fiind întemeiată acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală la soluționarea cererii acesteia, înregistrată în 27.05.2013.

Susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora răspunsul la cererea intimatei-reclamante l-ar constitui Decizia de distrugere din 30.11.2010 nu pot fi primite fiind nefondate având în vedere că această decizie este anterioară datei la care a fost formulată cererea, respectiv 27.05.2013.

Nefondate sunt și criticile recurentei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală a pârâtei și a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON, reprezentând taxa de timbru aferentă acțiunii formulate.

Față de cele ce preced, reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul pârâtei, potrivit art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 73 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2016.

Procesat de ED